1,973 matches
-
timpuri, strămoașa mămăligii a fost făcută din făină de mei (cereală numită și „mălai“; etimologia acestui cuvânt este incertă, dar ni se pare semnificativă asemănarea cu millium-ul latinesc, care desemnează toate varietățile botanice ale meiului, termen din care provine și franțuzescul millet). Atunci când porumbul („păpușoi“ în Moldova) a luat locul meiului, numele popular al acestuia din urmă, „mălai“, s-a păstrat, desemnând porumbul măcinat. Nu știm ce denumire i se dăduse străvechii noastre fierturi din mei (și soldații bizantini cunoșteau o
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Constantin Brâncoveanu: la masă au fost servite „multe rânduri de bucate deosebite, constând din mâncări alese și scumpe“. Antonio del Chiaro a descris și el ospețele de pe vremea aceluiași domnitor: „Mâncările sunt foarte multe și bine gătite, după moda nemțească, franțuzească sau italienească.“ „Moda nemțească“? Nici nu e de mirare, având în vedere faptul că unul dintre bucătarii de la curtea Brâncoveanu era „Ion neamțul“... Influența italiană descrisă de Franco Siveri se regăsește și în „Manuscrisul brâncovenesc“, considerat a fi aparținut stolnicului
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
adunare și de obiceiul pământului, are să facă o revoluție strașnică în toată Moldova...“ În urma acestei cărți, „viitorimea recunoscătoare ne va da negreșit frumosul nume de: introducătorii artei culinare în Moldova“. Revoluția în cauză reprezintă, pur și simplu, copierea unor rețete franțuzești, a căror transpunere în limba română dă naștere, afirmă Mircea Zaciu, unor „imagini suav-grotești“. Prin „suav“ ar trebui să înțelegem naiv... Câteva exemple: „bou de modă“ („bœuf à la mode“), hulubi în... „papiloturi“, „zalatină“, „babe opărite tare bune“. Cea din
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de Bohème avec truffes, charlotte Pompadour. Anii lui Carol I și ai lui Ferdinand au consolidat această dominanță franceză în arta culinară „înaltă“, cea a curții regale. Primii bucătari ai palatului Cotroceni au fost germani, dar ceea ce găteau era pur franțuzesc. Unul dintre ultimii bucătari ai Casei Regale, Iosif Strasman, fusese chiar ucenicul lui Auguste Escoffier. În anii ’20 ai secolului trecut, mesele regale cuprindeau silure à la Mirabeau, consommé Celestine, dinde Talleyrand, gelée de mandarines à la crème. Unele tușe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
20 ai secolului trecut, mesele regale cuprindeau silure à la Mirabeau, consommé Celestine, dinde Talleyrand, gelée de mandarines à la crème. Unele tușe românești își fac apariția sporadic, mai ales în meniurile anilor ’30, încadrate bineînțeles de feluri de mâncare franțuzești: la dejunul de gală de la nunta principesei Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg (26 iulie 1931) s au servit „sărmăluțe de noces roumaines“ („sărmăluțe românești de nuntă“). Cele aproape cinci decenii ce au urmat anului 1945 au șters aproape toate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o asemenea tentativă a fost încercată și consemnată: la Pavilionul României din cadrul Expoziției Universale de la Paris, bucătăria românească a încercat să-și pună în valoare patrimoniul chiar în templul culturii culinare franceze. Meniul nostru a fost alcătuit pe o schemă franțuzească (brânzeturile apar înainte de desert, deși acest plasament nu este tocmai potrivit pentru telemea ori burduf, care s-ar potrivi mai bine la începutul mesei, conform obiceiului românesc) și în această listă se poate citi strădania de a civiliza, de a
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
serviciului mizerabil și unei igiene precare) sunt acelea ultracosmopolite, în care întrebarea „Aveți vreun preparat din bucătăria românească?“ nu primește, în chip de răspuns, decât un zâmbet disprețuitor din partea chelnerului. Avem, în București, zeci de restaurante cu specific italienesc, spaniol, franțuzesc, chinezesc, indian etc., avem și destule „fusion“, multe dintre acestea oferind o bucătărie cu adevărat rafinată și inventivă, dar nu există (nici în România, nici altundeva pe glob) nici măcar unul în care bucatele „specific românești“ (adică acelea suficient de românizate
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
din Europa, adică a teatrului englez, spaniol și francez, Goldoni deplânge, întristat, absența unor texte dramatice italienești de seamă. "Scotocind mereu prin această bibliotecă, scrie el în prima parte a Memoriilor sale, am văzut teatre englezești, teatre spaniole și teatre franțuzești; nu am găsit niciun fel de teatre italienești. Erau pe ici pe colo piese italienești de pe vremuri, dar nicio culegere, nicio colecție care să facă onoare Italiei. Am văzut cu durere că îi lipsește ceva acestei Națiuni, care a cunoscut
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Belles Lettres, 1976, p. 139. 9 Platon denumește prin asta teatrul. 10 Teatrul nu exista în civilizația arabă, unde nu a apărut decât târziu, importat din Europa, în secolul al XIX-lea. 11 În greacă nu există termen echivalent cu franțuzescul "personnage" [rom. "personaj"], ci numai participiul prezent al verbului "agir" ["a acționa"]: prattontes=agissant (acționând, cel care acționează). 12 Agathon a scris tragedii din care nu ne-a mai rămas decât titlul. Aristofan în Thesmophoriile, Platon în Banchetul, îl zeflemisesc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
este tipul fanfaronului inofensiv care provoacă sentimente contradictorii de dispreț și de compătimire, prin penibilul încercării de cosmetizare a sărăciei cu ajutorul formulărilor pretențioase. Ar fi de remarcat, în privința acestora, un aspect esențial, și anume: lipsa de ridicol. Aceasta deoarece denumirile franțuzești pompoase nu provin din intenția de a eclata impusă de snobism, ci par reminiscențele melancolice ale unei veritabile moșteniri culturale uzate și denaturate într-un mediu meschin sau sunt pur și simplu asumate autoamăgiri, palide recompense la nivel lingvistic pentru
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viol asupra nepoatei, Stamate, "uitându-și cu totul sacrele datorii de tată și de soț"72, se furișează noaptea "spre a-și face obișnuita datorie sentimentală"73, iar Cotadi se gândește cu spirit practic la exploatarea inepuizabilei surse de ulei franțuzesc din părul lui Dragomir pentru întreținerea candelei "după obiceiul creștinesc"74. Aceasta înseamnă că există, de fapt, și în bizarul univers urmuzian legi, reguli de conviețuire, restricții etice și chiar religioase precum și preocuparea de menținere a stării de armonie iluzorie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Est, multe titluri fiind tipărite în acest spațiu, deși în condiții editoriale scăzute (ceea ce a îndepărtat mulți colaboratori francezi), iar după căderea regimurilor socialiste a urmat și falimentul publicației.841 România a fost un punct important de tipărire a albumelor franțuzești de sub umbrela editorială Pif, precum primele două albume din seria Corinne et Jeannot ale lui Jean Tabary în 1970842, ori majoritatea albumelor Rahan, creația lui André Chéret (pe scenariile lui Roger Lecureux), care din 1971 până în 1984 apare în 63
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nici un prieten până când am apărut eu. Dar tu n-ai acceptat niciodată asta. Întotdeauna m-ai privit de sus. Chiar din prima zi, când mi-ai spus că n-aș fi în stare să-ți citesc afurisita aia de carte franțuzească. Eram în culmea admirației, un copil care citea într-o limbă străină! Am crezut că merita să mă împrietenesc cu tine. Însă nimeni nu era îndeajuns de bun sau de deștept pentru tine, și să nu crezi că nu vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
rog pe Noul An, Modest, să-i îndeplinească, Micu-i...vis american ! PREVIZIUNI Totul o să meargă...strună! Vor curge lapte și miere! Viața ? Va fi ...foarte bună Pentru toți ! De la...Putere ! CEI CARE SE...TACHINEAZĂ Dumnealor se duelează, Ca-n proverbul franțuzesc : Cât de mult se tachinează La fel de mult...se iubesc ! CHEF DE ȘCOALĂ Vacanța ? Un chef de-o vară ! De luni, are-un chef de...școală, Cum avem noi chef de... boală ! Cartea-i grea ? Fata-i...ușoară ! IMPOSTURĂ Ca și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
sărbătoare Înainte de a ajunge în Mexic și chiar după aceea, câteva zile, am fost convins că fiesta e un produs al unei lumi care se distrează ușor. Abia după ce mi-am pierdut o noapte citind pe nerăsuflate, într-o ediție franțuzească, Labirintul singurătății al lui Octavio Paz, am înțeles că puteam să trec prin Mexic fără să văd decât aparențe. Așa cum râsul, la Baudelaire, nu e străin de tristețe, fiesta nu e străină, se pare, de singurătate. Dimpotrivă, singurătatea ar fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
cu degete delicate am păstrat tăcerea, L’Île St. Louis și le promit copiilor poze, le-am desenat pe tablă Notre-Dame, cheiurile Senei, un copac cu frunze albe de cretă aplecat peste malurile adânci ale Senei și după primul cuvânt franțuzesc pe care l-am rostit astăzi a urmat al doilea, Au revoir, la prima oră mai merge, dar la următoarele?! La ora de desen cu clasa a șasea n-am avut probleme, doar că un copil s-a cerut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chipul, e motivația perfectă de a stărui cât mai mult cu privirea asupra ei, ritualul fără grabă al unei cafele bune mi-l descrie și despre bucuria fără glorie a aromei tari a primei gauloise, îmi vorbește cu ușorul accent franțuzesc, nu cred că-și dă seama ce fac, fascinată de redescoperirea unor semnificații noi a fiecărei clipe trăite de ea în obișnuința unei zile, semnificații dobândite prin povestire, dar mai ales prin dorința ascunsă a mea, dorință pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
încântare. —Și eu? chiui ea. Lisa strâmbă din buze și dădu din cap amenințător. Calmează-te! —Scuze, șopti Ashling. Totuși, scrise cu foarte mare grijă „Ashling Kennedy, redactor-șef adjunct, revista Colleen“. Lisa trecu unghia ei împodobită cu o manichiură franțuzească peste lista de nume prezente. Regula numărul patru, după cum știi, sfătui ea, uită-te la carte. Vezi cine este prezent. Ca să știm pe cine căutăm, înțelese Ashling. Lisa se uită la ea de parcă era nebună. — Nu! Ca să știm pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în brațele celuilalt. Au petrecut restul zilei în pat, vorbind, moțăind și savurându-se unul pe celălalt cu pasiune. În acea seară, epuizați, au ieșit din cuibușorul lor de nebunii și Oliver a dus-o pe Lisa la un restaurant franțuzesc destul de urât, a cărui singură calitate era că se afla în apropiere. La lumina unor lumânări roșii înfipte în sticle de vin, s-au hrănit unul pe celălalt cu scoici fără gust și coq au vin tare. — Este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este ceva ce putem comanda? întrebă Clodagh când el plecă. — Deocamdată nu, râse Dylan, molipsit de entuziasmul ei. Dar stai să eliberăm masa. Putem lua și desert, și brânzeturi? —Bineînețels. Cafele irlandeze? —Și vin pentru desert. Și petit fours. —Cafele franțuzești? —Mais oui! Poate chiar fumez o țigară. —Așa te vreau. După primele două feluri, Clodagh devenise visătoare de la atâta mâncare și băutură, dar era încă deranjată de incapacitatea ei de a se relaxa. Apoi își dădu seama care era problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
exagerat, dar se gândea că îl va purta destul de des când va avea o slujbă. Au urmat ciorapii, de asemenea scumpi, pantofii negri înalți și o cămașă albă. După ce s-a rujat și și-a aranjat părul într-un coc franțuzesc, simțea că arată bine. Cu excepția ochiului injectat, adică. Nu reușise să nu o vadă pe Flor la față în acea zi. Aceasta intra pe poartă exact când Clodagh îi scotea pe Craig și pe Molly pe ușă. — Ce faci, Flor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
rolul meu de băiat rău: — Eu sunt neamț, așa că mi se rupe-n paișpe. Ce-are de-a face cu faptul c-o înșeli pe nevastă-ta? Dulange scoase limba și o flutură ca o reptilă. — O fac în stil franțuzesc. Lu’ nevastă-mea nu-i place așa. Russ mă înghionti. — Domnule caporal, de ce ai mers în permisie în Los Angeles? Ce anume căutai? — Pizdă. O sticlă de Johnnie Walker Red Label. Distracție. — Ai fi putut să găsești toate astea dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau așa ceva. Am conștiință socială. Îți dau ție informații ca să poți prinde criminalul. Stau cuminte ca să nu rămân fără degete. Când o veni vremea de mers la tribunal, ești pe cont propriu: eu plec În Dordogne. Două săptămâni de vin franțuzesc și bucătărie franțuzească. Nu zic eu nimic nimănui. Știi cine-a făcut-o, nu? Reporterul Își termină vinul și zâmbi strâmb. Nu. Dar dacă aflu, o să fii primul care știe. Nu că mai caut. Am ceva mai sigur de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
conștiință socială. Îți dau ție informații ca să poți prinde criminalul. Stau cuminte ca să nu rămân fără degete. Când o veni vremea de mers la tribunal, ești pe cont propriu: eu plec În Dordogne. Două săptămâni de vin franțuzesc și bucătărie franțuzească. Nu zic eu nimic nimănui. Știi cine-a făcut-o, nu? Reporterul Își termină vinul și zâmbi strâmb. Nu. Dar dacă aflu, o să fii primul care știe. Nu că mai caut. Am ceva mai sigur de care să mă ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
grădină. După aceea, vastul spațiu circular interior a devenit arenă de lupte și chiar plaza de toros, unde aveau loc coride ce au atras excomunicarea papală. În cele din urmă, a fost transformat în teatru unde se prezentau celebrele operete franțuzești. Abia după o mie nouă sute de ani structurile imperiale au ieșit din nou, incomplet, la lumină. Iubirea și ura față de Germanicus au lăsat mărturii arheologice. În 1963, de pildă, la Amelia, în Umbria, printre niște vechi ruine s-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]