8,186 matches
-
în cinstea lui Rousseau și nici ea nici Pablo n-aveau de gând să tolereze o astfel de purtare. Firește în tot acest timp nici urmă de Pablo, aflat undeva la coada cortegiului. Gertrude Stein a protestat. Amestecând engleza cu franceza a zis că-și pune lațul de gât dacă s-a chinuit de pomană s-o urce pe Marie Laurencin în vârful dealului ăluia îngrozitor. Nici vorbă de-așa ceva! Și pe deasupra, i-a amintit ea Fernandei, dintr-o clipă într-
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
adică drac, își are originea tocmai în sanscrită și ne-a parvenit prin limba romani a țiganilor? Ce să mai vorbim de alcov, atestat la mijlocul secolului XIX în poezia lui Costache Conachi, care l-a descoperit în rusă sau în franceză, dar care este la origine persan? Sunt sigur că nu știați (nu știu nici eu, cu toată istoria limbii făcută în facultate cu Byck, Rosetti și Graur) prin câte transformări poate trece un cuvânt în decursul călătoriei lui prin timp
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
avea forma gumbad și nu-i știm sensul , de unde l-a luat araba, în forma qubba, care însemna, între altele, cort. E împrumutat apoi de spaniolă, prin 1280, care îi adaugă articolul proclitic arab al, așa încât capătă forma alcoba. În franceză, îl găsim încă de la mijlocul secolului XVII ca alcove, exportat apoi în rusă și germană. Tot cu sensul inițial, dar schimbat fonetic, zero a primit înțelesul actual sub influența sanscritului sunia, gol în limba matematicienilor indieni, pentru ca, în secolul XII
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
două cuvinte atât de diferite ca formă și ca sens? Ei bine, grecii l-au pronunțat kónopos, cu același sens, dar l-au derivat în konópion, care însemna pat cu perdea contra țânțarilor. Latinul conopeun păstra sensul din urmă, dar franceza (canapé), italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape) i l-au dat pe cel actual. De unde l-a împrumutat româna? Atestat în 1792, putea proveni din oricare dintre limbile din urmă. În fine, să nu uit să vă spun că
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
o serie consacrată lexicului românesc, privit din mai multe perspective. Acest dintâi volum este și cel mai general, discutând problemele de bază ale lexicografiei. Sala are cunoștință de lexicul multor limbi, publicând cu decenii în urmă, în română și în franceză, o „mică enciclopedie” a limbilor lumii, ca și alte două cuprinzând descrierea limbilor Europei sau a celor romanice. Vastul repertoriu de preocupări l-a ajutat în tratarea problematicii vocabularului românesc, greu analizabil în afara comparației cu vocabularul celorlalte limbi. Cred că
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
de arbitraj”, prosport.roi; „Viteza mea va face diferența”, evenimentul.ro); se apropie, astfel, de statutul unei adevărate locuțiuni verbale. Tiparul a intrat și în alte limbi (fr. fait la différence, it. fa la differenza etc.). Interesant e că în franceză construcția exista deja; sursele lexicografice (Wikipedia, Trésor de la langue française informatisé) o ilustrează prin citate din Voltaire („C’est la seule vertu qui fait la différence”) sau Michelet („Sans doute l’éducation fait la différence”). Expresia este deci mai veche
Face diferența by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5890_a_7215]
-
simțirea având drept organ nobil inima, de cele slabe ale bărbatului, care se plasează într-un organ mai puțin nobil de la periferia existenței romantice. Aflăm cum contesa vorbește nu mai puțin de șase limbi străine dintre care greaca veche și franceza în care îi răspunde de asemenea ironic papistașului. Refuză o mezalinață cu contele Thurzo pentru că sângele acestuia nu este suficient de albastru, dar și pentru că îi înțelege strategia. În principiu, nu este partener angajat într-o polemică cu ea care
Gore: pasiune și omor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5905_a_7230]
-
deopotrivă negative și destul de cuprinzătoare. În evoluția termenului s-au petrecut o serie de variații, o extindere și apoi o restrângere semantică, dar esențială a rămas ideea de ilegalitate. Adjectivul interlop este, cum arată toate dicționarele noastre, un împrumut din franceză; în acest caz, nu este vorba de un termen internațional, ci de unul specific limbii franceze, care poate totuși intra în categoria „cuvintelor călătoare”, pentru că provine din engleză. Termenul francez interlope a fost inițial un substantiv masculin, cu sensul „navă
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
atestat la sfârșitul secolului al XVII-lea, ca împrumut din engl. interloper, cu același sens. În dicționarele englezești actuale, substantivul interloper este înregistrat ca „persoană care se amestecă în treburile altora” (Concise Oxford Dictionary 1999), deci „nepoftit” sau „băgăcios”. În franceză, substantivul e învechit, dar forma adjectivală este foarte actuală; Petit Robert 1990 indică sensurile „a cărui activitate nu este legală” și „dubios, suspect”, exemplificate și prin sintagma curentă le monde interlope. E limpede că acestea au fost preluate în română
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
cu nume rău”. Cuvântul a fost folosit de Topîrceanu, în Cioara („Cu alura interlopă/ Ca un muzicant în frac,/ Cuvioasă ca un popă/ Și smolită ca un drac”). Pare să se fi folosit tot mai mult în sintagma (calchiată după franceză) lume interlopă, desemnare comodă a unui ansamblu de persoane, fenomene și situații definite prin ilegalitate și marginalitate. Sintagma e curentă în textele polițienești („Un bun investigator acoperit trebuie să aibă mai multe aptitudini, cum ar fi: să aibă cunoștință despre
Interlop by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5917_a_7242]
-
știam doar buchea A!), pe la șapte ani fără o lună, când începusem pianul, concubina domnului profesor, o moșiereasă veritabilă ajunsă, peste puțin, în Bărăgan, îmi citea fragmente din Quo vadis..., pe care mi le tălmăcea ad-hoc dintr-o ediție în franceză, o carte cu muchii aurite și ilustrată în manieră secesionistă opulentă. Ș.a.m.d. L. N.: Cine vrea să fie clovn se joacă, nu? Ș.F.: Eu cred că nu se joacă, ci ESTE de aievea clovn (când se vrea
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
sistematică. Nu sunt sigură pe mine, mi-e teamă să nu pierd ceva, vorbesc mult cu mine însămi". Sunt tulburătoare destăinuirile Sophiei Loren, chiar dacă încearcă să se salveze din ghearele emoției glumind pe seama efortului de a vorbi tot timpul în franceză, limbă pe care, de altfel, o stăpânește foarte bine sau trecând pe nesimțite la italiană. Credeți sau nu credeți, dar actrița nu și-a putut stăpâni plânsul când a venit vorba de Mastroianni: „Marcello este în sufletul meu. Când am
Cannes 2014 - Sophia Loren: "Sunt fericită cu cei 80 de ani ai mei... " by Corespondență specială de la Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/62211_a_63536]
-
construirii unui mix de soluții". Termenul este, evident, un anglicism: engl. mix, substantiv care corespunde verbului to mix. Ca în multe alte cazuri, termenul englezesc are o mai îndepărtată sursă latină: verbul este refăcut din adjectivul mixed, care provine, prin intermediul francezei vechi (mixte), din latinescul mixtus, participiul lui miscere „a amesteca" (explicația etimologică este indicată de dicționarele englezești uzuale, de exemplu de Concise Oxford Dictionary, 1999). Anglicismul recent este, astfel, înrudit cu termeni deja existenți în română, moșteniți din latină sau
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
din latinescul mixtus, participiul lui miscere „a amesteca" (explicația etimologică este indicată de dicționarele englezești uzuale, de exemplu de Concise Oxford Dictionary, 1999). Anglicismul recent este, astfel, înrudit cu termeni deja existenți în română, moșteniți din latină sau împrumutați din franceză. Împrumuturi mai vechi din franceză sunt termenii mixt, mixtură, mixaj și a mixa; unele dintre surse (fr. mixer, mixage - verb și nume de acțiune) sunt de fapt adaptări, din prima jumătate a secolului al XX-lea, ale englezescului mix - termen
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
miscere „a amesteca" (explicația etimologică este indicată de dicționarele englezești uzuale, de exemplu de Concise Oxford Dictionary, 1999). Anglicismul recent este, astfel, înrudit cu termeni deja existenți în română, moșteniți din latină sau împrumutați din franceză. Împrumuturi mai vechi din franceză sunt termenii mixt, mixtură, mixaj și a mixa; unele dintre surse (fr. mixer, mixage - verb și nume de acțiune) sunt de fapt adaptări, din prima jumătate a secolului al XX-lea, ale englezescului mix - termen tehnic în cinematografie și în
Mix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6228_a_7553]
-
spun, cultura și limba franceză au dominat Europa timp de trei secole. Politica europeană se făcea odată în limba franceză. De pildă, Tratatul de pace din Westfalia, din timpul lui Ludovic al XIV-lea, a fost redactat în limba franceză. Franceza era limba diplomației. În secolul al XVIII-lea toată Europa știa franceza. Frederic al II-lea al Prusiei vorbea franceză și îi scria lui Voltaire în aceeași limbă. Ecaterina a II-a a Rusiei îi scria lui Diderot în franceză
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
Politica europeană se făcea odată în limba franceză. De pildă, Tratatul de pace din Westfalia, din timpul lui Ludovic al XIV-lea, a fost redactat în limba franceză. Franceza era limba diplomației. În secolul al XVIII-lea toată Europa știa franceza. Frederic al II-lea al Prusiei vorbea franceză și îi scria lui Voltaire în aceeași limbă. Ecaterina a II-a a Rusiei îi scria lui Diderot în franceză, la Curtea Vienei se vorbea franceză, iar Victor Hugo era o voce
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
Franceza era limba diplomației. În secolul al XVIII-lea toată Europa știa franceza. Frederic al II-lea al Prusiei vorbea franceză și îi scria lui Voltaire în aceeași limbă. Ecaterina a II-a a Rusiei îi scria lui Diderot în franceză, la Curtea Vienei se vorbea franceză, iar Victor Hugo era o voce care rezona pînă la marginile continentului. Astăzi, hegemonia culturală a Franței s-a încheiat. De la nașterea mea și pînă acum am asistat la scăderea treptată a rolului limbii
Jean d’Ormesson: „Onoarea e mai importantă decît onorurile“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6243_a_7568]
-
dar nespecifice revistei, nume supralicitate orgolios, iar oamenii de anvergură europeană ca Papahagi sunt expediați în portrete sumare." - observă Adrian Popescu. Rahan în benzi desenate Sunt unul dintre acei copii care au crescut cu revista PIF, de acolo am învățat franceza într-o primă etapă, iar eroii benzilor desenate, Doc. Justice, Fan-fan la Tulipe, Robinsonii Terei, Taranis etc. mi-au fost prieteni până târziu. Nu înțelegeam nimic din tiermondismul strecurat printre picături în revistă, nici ideologia de stânga convertită într-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6253_a_7578]
-
islamice care acoperă fața femeilor au pus în circulație, prin mass-media, termenul arab burqa. Cuvântul apare mai ales în această ortografie, dar și în forma burka (preferată în germană și în spaniolă); se mai înregistrează, sporadic, și scrierea bourka(în franceză), burca (în portugheză) etc. Limbile romanice nu au adaptat substantivul în mod unitar din punct de vedere morfologic: articolele cu aceeași temă din Wikipedia și paginile ziarelor arată că în franceză se preferă femininul (la burqa), dar circulă și o
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
spaniolă); se mai înregistrează, sporadic, și scrierea bourka(în franceză), burca (în portugheză) etc. Limbile romanice nu au adaptat substantivul în mod unitar din punct de vedere morfologic: articolele cu aceeași temă din Wikipedia și paginile ziarelor arată că în franceză se preferă femininul (la burqa), dar circulă și o variantă masculină, în vreme ce italiana și spaniola au optat clar pentru masculin (il burqa, el burka). Cuvântul are și o anumită instabilitate semantică, pentru că se referă fie doar la vălul care acoperă
Burqa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6261_a_7586]
-
din cauza vuvuzelei!", prosport.ro, 5.07. 2010; „am incercat sa ignor zumzăitul enervant al vuvuzelelof, hotnews.ro, 11.07.2009). Adaptarea morfologica s-a înregistrat și în alte limbi, în primul rând prin formarea unui plural (în -s, în engleză, franceza, spaniolă). În română, au apărut deja derivate ad-hoc de la vuvuzelă: un verb a vuvuzeli, cu totul accidental („și-mi vine să vuvuzelesc", forum.hot-news.ro, 2.07.2007), precum și variante verbale: a vuvuzi, latent în numele de acțiune vuvuzeală („ Vuvuzeală nu
Vuvuzela, vuvuzeaua by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6184_a_7509]
-
-o mie dl. Moog - să alegem un scriitor și să citim în fiecare seară din el. Mie, însă, domnul Moog mi-a recomandat Flaubert, Maupassant, Loti și Duhamel, din care eu am ales Flaubert, dar Cioran, mai deștept, a învățat franceza pe texte de mâna a doua, cum ar fi memoriile unei doamne X, domnișoară de onoare a ducesei Y. L-am cunoscut, așadar, pe Cioran înainte de război, eram prieten, așa cum eram și cu Noica, și îl voi mai întâlni după
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
două dicționare este, în schimb, atestat vechiul latinism respondenție, cu sensul „corespondență". Doar Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), mai nou și mai clar orientat spre terminologiile de specialitate, înregistrează ambele forme, tratân-du-le drept cuvinte diferite: repondent ca substantiv, preluat din franceză, cu definiția „Persoană care răspunde la un sondaj de opinie; respondent"; respondent ca adjectiv, din engleză și franceză, folosit în psihologie („despre comportamente, reacții, reflexe condiționate: care corespunde unui stimul ușor identificabil"), dar și ca substantiv, cu un al doilea
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]
-
sens, sinonim cu repondent. Dacă ne referim doar la substantivul cu accepția „persoană care răspunde la un sondaj de opinie", formele repondent și respondent ilustrează, ca în atâtea alte cazuri, preluarea unui cuvânt de origine îndepărtată latină prin două filiere: franceză și engleză. Forma repondent corespunde, evident, sursei imediate franceze: substantivul répondant, din familia lexicală a verbului répondre „a răspunde". În Trésor de la langue française informatisé, cuvântul répondant este înregistrat cu mai multe sensuri, mai vechi sau mai noi: „persoană care
Repondent / respondent by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6200_a_7525]