58,766 matches
-
Gheorghe Ceaușescu Istoricul francez Jaques Bainville citează următoarea definiție pe care un poet spaniol, Magi Morero i Galicia, o dă utopiei: "Tot ce n-a avut loc în istoria poporului roman". De aceea Bainville consideră că o bună cunoaștere a istoriei romane este de
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
le credem invenții ale epocii moderne; cercetarea realităților romane ne-ar fi putut scuti de multe tragedii dacă am ști să învățăm din experiența trecutului - "vrei viitorul a-l cunoaște te întoarce spre trecut", spune aforistic Eminescu. Aflată în timpul revoluției franceze, așteptându-și execuția, în închisoarea de la Sainte Pelagie, Madame Roland notează: "m-a cuprins pentru Tacit un soi de pasiune; îl recitesc pentru a patra oară în viața mea cu un ochi nou. Am să-l învăț pe dinafară. Ai
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
tată și Luca după soț. Sunt de profesie farmacist. Am căutat mereu să alin suferința bolnavilor, dar, În același timp, am adus și bucurie În suflete promovând cultura și tradițiile românești. În România am fost președinta Asociației de prietenie româno - franceze Târgoviște - Orvault - Franța. Am Înființat biblioteca franceză „Jules Verne” În Târgoviște, iar În Franța bibioteca română „Ienăchiță Văcărescu”. La două luni de la sosirea noastră În Montréal, cu ocazia primului Crăciun, am avut onoarea să-l cunosc pe d-nul Alex
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
profesie farmacist. Am căutat mereu să alin suferința bolnavilor, dar, În același timp, am adus și bucurie În suflete promovând cultura și tradițiile românești. În România am fost președinta Asociației de prietenie româno - franceze Târgoviște - Orvault - Franța. Am Înființat biblioteca franceză „Jules Verne” În Târgoviște, iar În Franța bibioteca română „Ienăchiță Văcărescu”. La două luni de la sosirea noastră În Montréal, cu ocazia primului Crăciun, am avut onoarea să-l cunosc pe d-nul Alex Cetățeanu, președintele Asociației Canadiene a Scriitorilor Români
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nu-i cunoști biografia lui Eminescu, am să te Învăț și atunci ai să Înțelegi ce-a vrut să spună În fiecare dintre poeziile sale.” Și așa a Început să mă Îndrume În literatura română și În cea universală (engleză, franceză, poloneză, rusă, spaniolă etc.), făcându-mi o listă cu titlurile cărților pe care să le citesc, pentru a-mi forma o cultură de bază solidă. In anul 1953, pe când eu terminam școala, profesorul pleacă la București, unde urma să lucreze
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
filateliști, oricum fiecare avea cel puțin cate o preocupare interesantă...Nu același lucru Îl pot spune despre un anume politruc... Cu Căpitanul m-am Împrietenit repede. Îi plăcea literatura, admira scrierile lui Jean Bart, George Sand și citea multă poezie franceză in original ( Îi plăceau mai ales Baudellaire, Vignon și Rimbaud). Ținea un Jurnal și scria poezii Încă de pe băncile liceului militar. Avea mai multe caiete cu zeci de poezii. Mie, sincer mi-au plăcut la lectură, Îndemnându-l să Încerce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și spiritualitate. Reprezentativ și recognoscibil Eminescu este nu doar poet „național” prin identificarea românilor cu spiritul său timp de un secol și mai bine, el este reprezentativ pentru cultura noastră așa cum doina este identificabilă cu folclorul românesc, și nu cel francez, german sau englez! (Politica ICR-ului de promovare exclusivă a artei contemporane exclude de fapt și folclorul românesc cel promovabil și reprezentativ! Tema ar merita discutată mai pe larg; globalizarea Îmbină tot mai mult cultura și turismul, cultura Într-o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Despina Hasegan Publicată în limba franceză de către Presse Universitaires de Rennes și Simetria în 2004 și lansată în 2005 în România, lucrarea lui Carmen Popescu Le style national roumain. Construire une Nation ŕ travers l'architecture 1881 - 1945 reprezintă cu certitudine o operă de referință pentru
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
totuși ele au fost puțin studiate de specialiștii în istoria arhitecturii contemporane 1; în ultimul timp însă, acest capitol a reintrat în atenția cercetătorilor și au început să se vehiculeze formulări diverse, de la "romantismul național" englez, la "istoricismul" german, "regionalismul" francez și până la arhitectura identitară. În secolul al XIX-lea, caracterul național al diferitelor culturi este exprimat în cele mai variate modalități, de la studierea și valorificarea folclorului, la expozițiile universale (ce debutează la Londra în 1851), unde pavilioanele naționale încercau să
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
aprinse stârnite de lucrările de restaurare întreprinse la câteva monumente de arhitectură religioasă (biserica episcopală de la Curtea de Argeș, biserica Sfântul Nicolae de la Iași, biserica Sfântul Dumitru de la Craiova...). Autoarea ne aduce însă în atenție realizarea palatului episcopal de la Curtea de Argeș, unde arhitectul francez propune o modalitate coerentă de reînnoire a tradiției locale, în acord și cu biserica restaurată; proiectul său din 1885 îl devansează cu un an pe cel al lui Mincu pentru vila Lahovary, reprezentând totodată și un prim exemplu de decorație
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
al lui Mincu pentru vila Lahovary, reprezentând totodată și un prim exemplu de decorație interioară în același spirit, mult înainte de amenajarea cunoscută a casei lui Mincu, în jurul anului 1900. Dar, "în ciuda acestui avans și a calităților incontestabile ale lucrării arhitectului francez, propunerea sa pentru o arhitectură națională rămâne fără impact aparent". (pag. 77). Carmen Popescu nu pledează în mod deschis pentru o reabilitare a lui Lecomte de Nou˙, ale cărui "restaurări" controversate în epocă (și asupra cărora, totuși, autoarea preferă să
Arhitectură și națiune by Despina Hasegan () [Corola-journal/Journalistic/10260_a_11585]
-
Lévi-Strauss ascundeau metaforic fapte matematice de o mare profunzime. În ce a constat contribuția Dv în această chestiune? În urmă cu vreo zece ani, am publicat două articole pe această temă, unul în revista "Semiotica" din SUA, altul în revista franceză de antropologie culturală L'HOMME. Am propus o interpretare coerentă a dublei torsiuni actor-rol și rol-actor și am creat un cadru conceptual unitar care cuprinde toate elementele formulei. Ce a mai urmat ? În 1998, Lucien Scubla face sinteza cercetărilor pe
Solomon Marcus - "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10257_a_11582]
-
știe, simbol falic. În 2003, cînd am citit, la apariție, romanul lui Tracy Chevalier The Lady and the Unicorn, m-am întrebat cum se va traduce acest titlu în franțuzește, de vreme ce, în roman, unicornul e, indubitabil, un bărbat. Evident, traducerea franceză nu putea fi alta decît numele tapiseriei celebrissime a cărei poveste o născocește cartea. Adică La dame ŕ la licorne. Și așa s-a și întîmplat. Simbolistica medievală (și din orice altă epocă) e independentă de gramatică. Sau, poate, licornul
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Ar trebui citit și interviul acordat de Marius Oprea în EVENIMENTULUI ZILEI și reluat în 22 pentru claritatea cu care explică erorile, uneori fatale, ale acestor justițiari care nu au cunoscut sistemul sau se fac a-l fi uitat. Filiera franceză Sub acest titlu, poetul Adrian Popescu semnalează în STEAUA clujeană nr. 7-8 din 2006 apariția la Paris în Le Journal des počtes a unei selecții din poezia echinoxistă, prezentată de Horia Bădescu, fostul director al Centrului Cultural Român din Paris
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
Mai ales că, de la programul "Frumoaselor străine", nu s-a mai auzit mare lucru despre literatura română în Franța. Adrian Popescu atrage atenția și asupra altor apariții mai vechi, mult mai vechi din păcate, ale poeților români în presa culturală franceză, de prin 1976, cînd același Journal des počtes și apoi Les Lettres Nouvelles publicau antologii românești și creau o punte de legătură între literaturile celor două țări. Vandalism arhitectural Sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, Bujor Nedelcovici a
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
convins că numai o Europă federalizată va fi capabilă să mențină sistemul de state stabilit la Versailles și să se opună atît heghemoniei politice a URSS, cît și celei economice a SUA. Un alt adept al federalizării a fost politicianul francez, Aristide Briand care, trei ani după Congresul Pan-Europa de la Viena din 1926, și-a anunțat propriul plan în cadrul unei Adunări Generale a Ligii Națiunilor. O dificultate a realizării planului consta și în nostalgia unora după imperiile destrămate în 1918
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
Dac-am lua de bune dezvăluirile ultimei săptămâni, Mona Muscă a fost o turnătoare odioasă, iar Adrian Năstase ditamai pericolul politic pentru statul comunist. "Dana" turna studenții străini, în timp ce "Adi" era urmărit pentru că se lăsa invitat la simpozioane de guvernul francez. Nimic de comentat în privința nudității faptelor. Tabloul întreg spune, însă, multe alte lucruri. Nu vreau deloc să diminuez vina d-nei Muscă, dar îmi aduc perfect aminte de perioada incriminată. Nu era un secret pentru nimeni că studenții străini, ajunși la
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
că Mircea Martin spune verde ce are de spus, judecățile sale critice nu plătesc tribut "corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de normalitate care respiră din fiecare pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele de referință ale criticii europene și discută despre ideile estetice și modelele
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui Klapisch e definit de "New York Times" ca fiind Truffaut Lite. Ce chestie, ei însă nu menționează însă filmul cineastului francez cu care mie mi se pare că aduce - cît de cît - Păpușile rusești, și anume Omul care iubea femeile. Cît despre Eu, tu și toți cei pe care îi știm, voi începe o anecdotă. Co-vizionatorul meu comenta după cam 20
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
că Mircea Martin spune verde ce are de spus, judecățile sale critice nu plătesc tribut "corectitudinii politice" a epocii, dialogul intelectual se poartă la cote foarte înalte, în termeni academici și este perfect sincron cu ideile criticii europene (în special franceze) a momentului. Este imposibil să nu remarci starea de normalitate care respiră din fiecare pagină a acestei cărți, modul firesc în care autorul intră în dialog cu numele de referință ale criticii europene și discută despre ideile estetice și modelele
Critica anilor '80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10366_a_11691]
-
de "națiune" desemnează o realitate ce a fost înțeleasă în multiple moduri. Hobsbawm 11 arată că, până în secolul al XIX-lea, națiunea a însemnat: provincie sau teritoriu de origine al cuiva (sensuri avute prin secolul al XVI-lea în zona franceză); o colectivitate unită de Bürger, ce are obiceiuri, moravuri și legi comune (după sensul dat de J. H. Zedler în secolul al XVII-lea); "totalitatea locuitorilor unei provincii, ai unei țări sau ai unui regat" (în sec. al XIX-lea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
va fi tratat în consecință". Analizând preocupările apărute în deceniul opt al secolului trecut, Smith 13 identifica două mari curente ce au disputat pe această temă: modernismul și perenialismul. Modernismul susține că: națiunile sunt în totalitate moderne (apărute după Revoluția Franceză) și în mod necesar doar moderne, "consecințe inevitabile ale revoluțiilor care constituiau modernitatea" și, de aceea, pe cale de a dispărea odată cu condițiile modernității. Națiunea este "o comunitate politică teritorializată, o comunitate civică de cetățeni egali", creată de către elite în mod
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
precum Hobsbawm observa că, în majoritatea definițiilor din secolul al XIX-lea, elementul etnie nu era văzut ca fiind esențial pentru că o comunitate să fie socotita drept o națiune. El are în vedere sensul pe care l-a impus Revoluția franceză, citându-l pe Maurice Block 14, care spunea că "experții francezi s-au împotrivit cu îndărătnicie oricărei încercări de a face din limba vorbită un criteriu de naționalitate care, au argumentat ei, era determinat pur și simplu de cetățenia franceză
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
-lea, elementul etnie nu era văzut ca fiind esențial pentru că o comunitate să fie socotita drept o națiune. El are în vedere sensul pe care l-a impus Revoluția franceză, citându-l pe Maurice Block 14, care spunea că "experții francezi s-au împotrivit cu îndărătnicie oricărei încercări de a face din limba vorbită un criteriu de naționalitate care, au argumentat ei, era determinat pur și simplu de cetățenia franceză". Într-o anumită măsură, observația se susține, daca este să luăm
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
franceză, citându-l pe Maurice Block 14, care spunea că "experții francezi s-au împotrivit cu îndărătnicie oricărei încercări de a face din limba vorbită un criteriu de naționalitate care, au argumentat ei, era determinat pur și simplu de cetățenia franceză". Într-o anumită măsură, observația se susține, daca este să luăm în calcul și ceea ce spune Hagen Schulze 15, ca limbă oficială a Franței a fost impusă după Revoluție, după ce trecuse prin filtrul Academiei Franceze. Până atunci, nu putea fi
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]