1,352 matches
-
primelor două simfonii și Simfoniei IV și VII, începe cu o introducere lentă ( adagio ) - un preludiu meditativ. Câteva acorduri foarte puternice fac trecerea către mișcarea allegro vivace, scrisă în formă de sonată. Tema I, cântată de viorile prime pe acompaniamentul fremătă tor al celorlalte instrumente de coarde, are o înfățișare tinerească. Nu întârzie să apară și aici acele deplasări de accente și sforzando care sunt atât de dese în lucrările lui Beethoven. Ele ne conduc către tema II, expusă de fagot
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
că producătorii au ieșit în pierdere. Câștigul cel mare transcende însă dimensiunea bănească a afacerii. Câștigul înseamnă intrarea în mitologie, în legendă, în - vorba lui Jung - inconștientul colectiv. Nu-i de colea să produci un astfel de orgasm planetar, ce freamătă și-n prezent, chiar pe plaiurile valahe (vezi Stufstock). Ce investitor nu și-ar băga banii într-o chestie care să-i aducă celebritate? N-ar risca unul bătrân și precaut. Vreunul tânăr și inconștient poate c-ar intra în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
în patria lui Ronsard se născuse un nou suflet de mare poet. Academia Franceză și-a dublat răsplata când a apărut Le Rhapsode de la Dimbovitza, cântece populare românești traduse în franceză. De astă dată, sufletul patriei sale îl simțea poetesa fremătând sub strunele lirei sale; luase de pe pământul natal fiorii și temerile, bucuriile, mâniile, durerile, speranțele, visele și, după ce le purtase în sine, le reda lumii cernute, irizate și înfrumusețate de prestigiul și mirajul imaginației și sensibilității sale. Din această colaborare
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
el primea în rănile lui culorile pe care, în ceasurile bogate ale zilei, le răspândise cu mărinimie. Le lua și le ducea în mormântul lui de zambile, trandafiri, violete și narcise. Mormântul viu întindea în zare un giulgiu minunat. Spațiul fremătă și toată zăpada se stinse; rugul aprins se preschimbă într-o nesfârșită marmură albăstrie. Luna ieși argintie din valul de lumină în care mai devreme, clară și tânără, se îneca. Crescu, mușcă din azur cu tăișul ei verzui, încovoiat și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
șarpe mucalit, mai subțire și mai moale decât un fir de mătase, dormea încolăcit în singurul colțișor luminat ce era printre stânci. Era ca o brățară de argint, alb și strălucitor peste tot; ochișorii lui străluceau de deșteptăciune". Pădurea ce freamătă de ciripitul păsărilor o încântă și o înveselește: "Și cu cât râdea scatiul, cu atât se adunau mai multe pasări împrejur, căznindu-se fiecare să prindă câte-o picătură. Și atunci începu în mijlocul pădurii un concert mare, condus de o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
este în mare fierbere. Se vinde bere, pateuri, prăjituri într-un vacarm de voci și strigăte. În momentul premergător startului jocheii fac încălzirea cailor într-o zonă aproape de tribune. Toată lumea privește cu admirație la trupurile zvelte ale cailor care parcă freamătă de nerăbdare și devin din ce în ce mai nervoși. Toți caii împreună cu jocheii trebuie să aibă, însumat, aceeași greutate. Dacă există diferențe se adăugă greutăți suplimentare pe cai. Cunoscătorii analizează atent concurenții, apoi fug repede la cozile de la casele de pariuri să cumpere
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
aer în piept și porni încet spre măr. Îl privi de sus în jos de parcă îl vedea pentru întâia oară: înfrunzise peste tot, o mireasmă proaspătă și caldă răspândea în jurul lui. Era ca o aureolă luminoasă nevăzută, dar așteptată. Copacul fremăta din toate frunzele la adierea vântului de primăvară. Neliniștea lui adâncă îi aminti de nesiguranța ei de altădată, de umbra și răcoarea din verile petrecute sub coroana sa rotundă; nesiguranța și nerăbdarea celor singuri, uitați. I se făcu milă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
părăsi băncile liceului și niciodată nu le-am contestat desăvârșita spiritualitate. Cu toate că n-am socotit că am dreptate, mânăstirile ortodoxe românești n-am putut să le văd decât prin prisma lui Damian Stănoiu, în vreme ce janseniștii m-au făcut totdeauna să freamăt de admirație, iar pamfletul lui Jean Calvin împotriva moaștelor (Traité des reliques) nu mi-a clintit respectul față de biserica romano-catolică, în sânul căreia, deși născut ortodox, m-am integrat cu toate păcatele mele. Cu atât mai legitim s-ar fi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
forma inimii și florile sunt mai colorate decât curcubeul. Apeninii sunt coloana vertebrală a țării și oriunde te-ai afla ai culmea munților aproape și tulburătoarea mare alături. Fructe neștiute, livezi de măslini, o explozie a naturii, simți sevele cum freamătă sub scoarța portocalilor și atingi cu mâna aburul de deasupra pădurilor. Italia este în inima mea pentru clădirile amețitoare, străzile înguste cu scări de piatră și pizzerii la orice colț; pentru vechile temple romane în fața cărora rămâi cu răsuflarea tăiată
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
copleșește în final disperarea că nu se poate contopi cu ea total și până la capăt. Trupul e distanța dintre el și iubire. Poezia de dragoste a lui Szirtes este meta-exisetențială și totuși atât de omenească... * * * George Szirtes, a cărui sensibilitate freamătă sub povara iubirii chinuitoare, în același timp fizice și metafizice, e bântuit și de sentimentul că nu are acasă. Poetul a fost adus din Ungaria la Londra în 1956, când avea numai opt ani. Familia lui a fugit de comunism
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
efect selectiv al memoriei, mi se întâmplă să mă gândesc cu o oarecare nostalgie la acea mahala, cu tramvaiul înlocuit în vremea șederii noastre printr-un troleibuz, cu camioanele și cu căruțele din zori, căci, în spatele acestor zgomote și mirosuri, fremăta o lume, murmurul mahalalei vechiului București, al locuitorilor ei încă vii pe atunci. Datorită acelei locuințe, am avut de-a face cu ființe pe care nu le-aș fi cunoscut altfel. Am cunoscut, cu această ocazie, mahalaua de altădată. A
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
2009, p. 191. 59 Simeon Reli, Orașul Siret în vremuri de demult. Din trecutul unei vechi capitale a Moldovei, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1927, p. 3. 60 Itzhak Artzi, Biografia unui sionist, Editura Hasefer, București, 1999, p. 17. 61 I. Freamăt apud Ion Popescu-Sireteanu, Siretul: vatră de istorie și cultură românească, Editura Omnia, Iași, 1994, p. 235. 62 Emil Satco, "Câteva aspecte ale vieții cultural-artistice din orașul Siret (sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea)", în I. Popescu-Sireteanu, Siretul
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
adresează Ființei căreia-I neagă existența. Acuză ceea ce declară ca neexistent ca fiind vinovat pentru ceea ce suportă: „Îți spun, o, sfinte Baal al cerului că nu exiști! Iar dacă ai exista te-aș blestema atât de tare încât cerul ar fremăta ca de focul iadului! Îți spun că ți-am oferit serviciile mele iar tu le-ai refuzat și m-ai izgonit, și acum îți întorc spatele pentru totdeauna, fiindcă nai știut să recunoști ceasul încercării. Îți spun: știu că voi
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
crește, curge în sus. O deschidere ce arată trecerea spre ceea ce nu poate fi arătat, pasajul inaparent de dinaintea cuvântului, locul fără de loc al ivirii sensului: Aceiași suntem, totuși cuvintele nu s-au născut;/ Roza vânturilor lucește în sensuri obscure,/ Bolta freamătă în vid ca la început/ Și-n gând îmi răspund temeliile sure". Ceva lucește, freamătă, prinde a se închega, încolțește în golul începutului; nu apare în fenomenalitatea manifestării, ci se dă subversiv în așteptarea unui alt-ceva neașteptat, a noului răsărit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pasajul inaparent de dinaintea cuvântului, locul fără de loc al ivirii sensului: Aceiași suntem, totuși cuvintele nu s-au născut;/ Roza vânturilor lucește în sensuri obscure,/ Bolta freamătă în vid ca la început/ Și-n gând îmi răspund temeliile sure". Ceva lucește, freamătă, prinde a se închega, încolțește în golul începutului; nu apare în fenomenalitatea manifestării, ci se dă subversiv în așteptarea unui alt-ceva neașteptat, a noului răsărit de deasupra oricărui orizont: " Vom aștepta răsăritul tuturor înțelesurilor,/ Drum viu între solstiții și norme
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
încrezut niciodată pe deplin în învățătura numerelor primită de la mentorii mei. Așa că pricepere, atâta câtă am, am mai mult în mâini. Dar, pentru a adăsta în neclintirea unui rost, ceea ce mâna dibuie trebuie smuls, încă înfiorat de palpitații, din preajma-i fremătând de viață și-așezat ca-ntr-un cavou între contururi bine măsurate; folosul consolează lucrurile de moarte. Pompe funebre ce îngroapă pietrele de vii, iată arhitectura fără meșteșug! Măsurătorile exacte ale formei sunt riturile funerare prin care pacificăm conținutul de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ale "sprâncenelor ei minunate" și în același timp să mascheze partea de jos a feței, gura pe care o găsește "prea mare" și bărbia "prea scurtă". "Sunt cochetă", mărturisește ea în jurnal în chip de concluzie, rușinată că-și simte fremătând "trupul de fecioară". Nu există printre gesturile mele măcar unul care să nu fie studiat și ivit dintr-un gând ascuns". Discuțiile pe care le poartă Catherine cu tinerii de care se simte atrasă poartă amprenta aceleiași ambiguități. Folosindu-se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
strunele chitarei... Ne privim lung în ochi, iar apoi dansez iar țiganca se trezește, întregu-mi trup se trezește iar Lauth îmi vorbește fără să mai știe ce spune". Seara, în cupeul care o duce spre casă, Catherine se simte "singură, fremătând de aceeași dorință pe care o făcuse să vibreze în inimile tuturor bărbaților aceia". Cea pe care a trebuit s-o trezească în ea însăși pentru a dansa, și care acum "nu mai vrea s-o părăsească". Tânăra e "însetată
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
un bărbat tânăr ori bătrân într-un ungher ceva mai ferit, pe un divan ascuns îndărătul unei draperii sau pe un fotoliu lipit de vreun perete? Își apasă brațul dezgolit pe mâneca hainei lui întunecate. Piciorul îmbrăcat în mătase ajurată freamătă nerăbdător pe perina de stofă roasă. La fiecare mișcare a evantaiului împodobit cu pene lungi și moi, bărbatul simte adierea dulce a parfumului răspândit de ea, de umerii delicați, de rochia foșnitoare, de părul ei în care licăresc nestemate. Ea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
alert, iar surescitarea Michelinei se amplifică și ea. Se petrec evenimente nemaipomenite, povestește tânăra în jurnal, pe 5 august. În două zile, englezii au traversat toată provincia Bretagne... Peste tot vezi o bucurie nebună, o speranță nebună". Roasă de inerție, fremătând de nerăbdare, în primele cincisprezece zile ale lunii iulie Micheline ia "hotărârea fermă de a pleca pe front, fie ce-o fi", pentru a se alătura englezilor. Își spune că va fi recrutată fără nicio dificultate, ca translator sau ca
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
era genul ei". Cu toate acestea, între ei începe un flirt, mișcător, șovăielnic, un flirt adolescentin aproape. Îndrăgostit nebunește de ea, Simon o duce pe Paule la concert. În clipa în care un "sunet de vioară se avântă deasupra orchestrei, fremătând deznădăjduit într-o notă sfâșietoare, apoi se prăbușește din nou, înghițit imediat de un șuvoi de sunete", Simon caută să-i apuce mâna. Paule se ferește. A doua zi, Simon pleacă grăbit în provincie. Ea îl îndeamnă să revină: "să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
patru zări, se alătură lor, apoi ajunge să-i mîne din spate. Și herghelia se îndreaptă spre noi, puhoi, năvălind apocaliptic, ca-n vremea străbunului Gingis-Han, în valuri sure, negre, roaibe sau bălane, tropăind din copitele niciodată potcovite, nechezînd, cabrîndu-se, fremătînd... Și micuța urmașă a lui Ogodai-Han se oprește din galopul ei nebun, într-o cabrare spectaculoasă, cu părul răvășit și trupul aburind prin cojoc. În tot acest timp, lîngă noi fusese sacrificat un berbec. I se tăiase capul și fusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
trecut?" Caterina ridică mâna ca să ceară liniște. "Vreau să-ți explic: eu am tricotat mănușa propriu-zisă și Lillișu, degetele. Afară de degetul mic care reclamă răbdare și minuție și care e opera lui Nel. E o lucrare colectivă!" Râsete, aplauze, mulțumiri. Fremătând toată, Nel îl îndemnă iar pe învățător: Desfă și al doilea pachet, desfă-l! În al doilea pachet era opera Panaiotei, o căciulă passe-montagne, tricotată din aceeași lână ca și mănușile. Firește, femeile se înțeleseseră între ele. Învățătorul își puse
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am săvârșit păcatul; dar aceștia, care sunt turma Ta, ei ce-au făcut? O, Doamne, ridică-Ți mâna împotriva mea și împotriva casei mele» (2Reg 24,17)“. 6. Lecția istoriei Se pune întrebarea: în fața acestei lumi care se reînnoiește, care freamătă, suferă, se chinuiește, agonizează și se prăbușește în timp ce se maturizează, în opinia unanimă, o nouă reorganizare; în fața acestei realități colosale, ne mai este îngăduit nouă, preoților, să gândim și să credem că putem continua ca până acum, că nu am
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o sprinteneală neașteptată pentru rotunjimea lui. Apoi se Înclină adânc În fața lor, cu o smerenie exagerată. — O, domniță, ce bine-mi pare că te găsesc. Te caut de multă vreme. Bodo m-a trimis. Adelheid Își struni calul cu inima fremătând de bucurie: — Bodo? Întrebă ea. Unde e? De ce n-a venit el? și cine ești domnia ta de mă cunoști? — Dacă Îngădui, domniță, am să-ți răspund pe rând la Întrebări. Mai Întâi ce te interesează mai mult. Nu te speria
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]