1,377 matches
-
se citea, transfigurată, toată bucuria și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce fremătau ades și din care sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi, bogate și cu câtă grație
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric euforizant Îi străbătea tot corpul, corp care pentru câteva secunde era cuprins de un tremur pe care Sinan Pașa Îl aprecia ca fiind apogeul spectacolului și atunci ridica lăbuța dreaptă și foarte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mașinăria În lobby. Elizabeth, e o mare dovadă de Încredere În noi, dar nu crezi că-i cam prematur? De ce, scumpule? (Își lipi de fața mea obrazul acoperit de văl, iar cascada de mătăsuri ce-i Învelea trupul bine făcut fremătă pe pieptul meu gol ca penajul unei păsări sfioase.) Trebuie să fim pregătiți pentru momentul cînd o să vină potopul. În plus, n-o să poți să mă tragi În piept, sau măcar n-o să-ți fie prea ușor. — Te-aș trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Laleh Khanum ar fi aruncat-o pe scări! Își punea halatul de la spital, dar era parfumată și avea grijă întotdeauna ca russari-ul să îi alunece și să îi vedem coafura! La rândul ei, Shahla își amintea despre asta cu inima fremătând. I-o spusese și lui Ghazal, ca unei prietene: — Nasser Mohammad nu e un om oarecare, dar nu s-a purtat cu mine ca o vedetă. M-a plăcut, mi-am dat seama, și pe urmă a început să mă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl simți pe Omar arătându-i-se, cu spinarea teșită și cu tâmplele înspicate. Nu îi mai părea, dar era chiar el, Shahriarul ei, împăratul de rouă. Sultanul desculț al împătimirii, al nopților arse și al uitării. Presimți cum că freamătă el însuși văzând-o, dar era o închipuire. — Omar, ce e cu ochii tăi? întrebă. — Am orbit, zise el în șoaptă. — Ai orbit? repetă întristându-se. — Da, dar să nu te îngrijorezi, văd mai bine ca înainte... Cezar Paul-Bădescu - Tinerețile
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vorbele mele. ― Ești singur cu tine însuți și cu morala ta bazată exclusiv pe dragoste de viață. ― Această lume nu poate fi absurdă câtă vreme recunoaștem că ea s-a născut din iubire. Tot ce e viu și tot ce freamătă pe pământ s-a născut din dragoste. Nu e destul atât pentru a avea toate un sens? ― La Roma, când se făceau primiri triumfale și lumea îl aplauda pe generalul învingător, era obiceiul ca soldații, din contră, să-i adreseze
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
uitat..." Vocea ei suna ca un tremur abia perceptibil, pe care-l confundam cu foșnetul chiparoșilor: "De ce ți-aș povesti ceva ce, oricum, n-ai să crezi?" Glasul i s-a stins și, într-adevăr, nu mai auzeam decât chiparoșii fremătând în vânt. XVI ― Văd că nu-ți place să dai un nume tuturor lucrurilor. ― Oare inima are, neaparat, nevoie de vorbe? Creierul nu se poate descurca fără ele, dar, de simțit, poți să simți fără să mai faci deosebirea dintre
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fericiți. ― Ei și-au urmat calea lor. Și nu putem abjura totul. ― Pentru mine lucrurile sunt mai simple. De o parte Inchiziția, de cealaltă soarele care încălzește aceste coline și pe noi. Vreau să mă bucur mai departe ascultând cum freamătă chiparoșii. E oare o vină atât de mare bucuria mea? Trebuie, neaparat, să mi-o reproșați? Nu se poate, oare, altfel? ― Firește că se poate, Galilei. Însă aici e vorba de faptul că Inchiziția trebuie refuzată și uneori nu există
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care n-o tulburau decât păsările când se speriau de atâta liniște... Niște eucalipți bătrâni, toropiți de soare, își azvârleau umbra pe o parte a mormântului. Într-o stâncă înecată de ierburi era cioplit un chip tânăr, mândru, cu părul fremătând... L-am recunoscut. Așadar, în această oază se găsea mormântul lui Alexandru... Florile galbene, sălbăticite, erau năpădite de viespi. În apropiere, se afla o colibă de paie, înnegrită parcă de ploi... Atunci i-am văzut pentru prima oară ochii. Niște
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la Orléans și le va transforma În cele mai frumoase pagini de proză care i-au fost Închinate vreodată vieții militare. Acolo, În garnizoana din Doncières, Îl farmecă Robert de Saint-Loup, căpitanul Borodino și cursurile acestuia de strategie. Acolo el freamătă la auzul trompetei, la vederea uniformelor, la alinierea pentru raport. E tulburat, ca tânăr În carne și oase, dar și ca personaj În propriu-i roman, de eleganța acestor „dandy cazoni”. În timpul războiului, Proust se simte Însă mai singur ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
iubirile se leagă de suflet, de acel farmec inefabil și tainic? Aceasta a fost prietenia prințului de Wales pentru tânărul cornet de husari: sentiment care era și senzație, singurul, probabil, care a putut Încolți În străfundul unui suflet obez, care fremăta de dorință. De aceea, rarele favoruri pe care un lord Barrymore, G. Hanger și atâția alții le smulgeau prințului s-au revărsat asupra lui Brummell cu tot neprevăzutul capriciului și cu o furie a admirației exaltate. I-a fost prezentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai târziu, pentru Gloria Împărțind cununi a lui Paul Delaroche, și cealaltă frumusețe, pe atunci În toată splendoarea ei, ce l-a inspirat pe Clesinger pentru statuia Femeia cu șarpele, a cărei durere se aseamănă cu paroxismul plăcerii și care freamătă de viață cu o intensitate pe care dalta nu o mai atinsese niciodată și nu o va depăși nicicând. Charles Baudelaire mai era Încă pe atunci un talent necunoscut, ce se pregătea În umbră pentru a ieși la lumină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nivel, apocalipsul devine o valoare În care totul se confundă, iubire și moarte, conștiință și culpabilitate. Într-un univers sărit de pe orbită, nu mai există altă viață decât aceea a abisurilor În care, după Alfred Le Poittevin, se rostogolesc oamenii „fremătând de turbare și Îndrăgindu-și crimele”, pentru a-l blestema aici pe Creator. Frenetica beție și, la limită, frumoasa crimă consumă atunci Într-o clipă Întregul sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră ilustrării unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ci doar flămânzi! Brusc, mă urmăresc avizi, glandele au început să elibereze misterioasele secrete iar ei au devenit suculenți, tresaltă, dansează și-acum mustesc plini de viață! Nu vezi că ne dezechilibrăm când mă strângi în brațe? Spre uimirea mea freamăți, palpiți și nu mai tremuri, nu ne mai zguduim, ne controlăm și nu mai vrei să-mi dai drumul. Nu vezi că toți din jur privesc invidioși îmbrățișarea noastră? Întotdeauna ai fost și ești mai frumoasă ca oricare! Acum nu
Iubiri proscrise by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83732_a_85057]
-
și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul încheieturilor mâinii. Îmi pare atât de rău, îi spunea ea lui MM, apucându-i mâinile în ale ei. Erau pe scenă, unde se aflau decorurile pentru piesa care se juca atunci la teatrul Cross, Cui i-e frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am făcut deja o injecție! Dacă mi-o fac și pe a doua, mor! Am înțepenit cu toții un moment, ca și cum cineva ar fi apăsat butonul „Pauză“. Polițistul își întoarse capul spre mine și zise: „Ce mama dracu’!“, cu întreg corpul fremătând de adrenalină, de parcă tocmai l-ar fi scăpat cineva din lesă. Amenințarea cu suicidul ne-a țintuit numai o secundă, de ajuns pentru ca Ben să trântească ușa băii după el și s-o încuie. Polițistul, care înjura de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de nori groși și pretutindeni mii de orășeni stăteau așezați ca pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
readus în urechi muzica neagră din Tombuctu. Hiba era în fața mea, în lumina clarului de lună, dansul ei se isprăvea, brațele ei se deschideau, pielea ei era netedă și alunecoasă. Și parfumată cu ambra cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai mai degrabă de noroc, încep să-i facă o curte asiduă zeiței Fortuna, așa cum îi faci curte unei amante, și să i se închine precum unui idol. Toată noaptea, casa lui Khâli a răsunat de muzica unei orchestre andaluze, fremătând de pașii ușori ai dansatoarelor, cu toatele roabe, două cumpărate chiar cu acest prilej. Hibei îi interziceam să dănțuiască, pentru că nu mă puteam hotărî, de când cu călătoria la Tombuctu, s-o las să dea la iveală și în fața altora un farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de surprize, nu auzisem încă decât „Bismillah...“, și că restul rugăciunii avea să urmeze. Dar asta nu s-a întâmplat înainte de capătul nopții, care a fost minunat de nesfârșită. Stăteam întinși unul alături de celălalt, atât de aproape că buzele mele fremătau la șoaptele ei. Picioarele ei îndoite formau o piramidă; genunchii erau creștetul, lipiți unul de altul. I-am atins, s-au despărțit, de parcă s-ar fi certat. Circaziana mea! Mâinile mele încă mai modelează uneori formele trupului ei. Iar buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
părut somptuos: o manta din lână și o prăjitură cu curmale, însoțite de o scrisoare prin care îmi vestea în cuvinte abia deghizate cucerirea Rhodosului de către Soliman: Marea i-a dus pe ai noștri în vârful stâncii, iar pământul a fremătat la strigătele noastre de triumf. Văzut din celula mea, evenimentul mi-a apărut ca o revanșă personală împotriva lui Adrian și a viselor lui de cruciadă. Iar când, în cursul lunilor următoare, detenția s-a înăsprit, când n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era singurul care nu plângea. Privea drept înainte cu ochii lui negri, uscați. Maggie simțea mulțimea în spatele ei. Nu era sigură ce trebuia să facă. Ar fi trebuit să-și aștepte rândul pentru a face cunoștință cu familia, dar încăperea fremăta. I-ar fi luat o oră să ajungă în față. Dar dacă ar fi plecat acum, gestul ar fi fost interpretat ca o insultă - și așa s-ar fi scris despre el. Nu putea să lege conversații cu străinii între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Uri l-au găsit pe fiul lui Baruch Kishon. Maggie l-a observat la intrare, la scurt timp după ce au ajuns. Aproape că i-a zâmbit cu simpatie: o altă persoană trecută de treizeci de ani, rătăcită într-un club fremătând de tineri sprinteni, superbi. A urmărit-o atunci - și a urmărit-o și acum. Scopul lui era neîndoielnic. Orice avea ea să descopere, va vrea acel lucru pentru el, pentru a-l da mai departe cine știe cui. Oamenilor care o uciseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o jumătate de mileniu de la consumarea evenimentelor până la Înțelegerea sensului lor profund și revoluționar de către d’Alveydre. Eroare. Cineva din umbră veghea, știa și Înțelegea totul simultan cu consumarea evenimentelor: Centrum-ul. În creierele inflamate ale conducătorilor săi, se aprinseseră și fremătau luminile de avertizare. Dacă marii templieri și șefii politici și religioși musulmani depășeau faza consensului de principiu și treceau la fapte, o eră nouă se deschidea În fața omenirii: vârsta de aur rediviva. Sau, poate, aspirația nebuloasă a pământenilor către o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mine. I-am pus mâinile pe umeri și am strâns ușor. Nu era chiar un gest de tandrețe, mai curând unul de solidaritate Întru decepție. Deodată, Eveline și-a azvârlit mâinile În lături, apoi mi s-a aruncat În brațe, fremătând de bucurie: - Te-am păcălit! a exclamat cu candoarea senină a copiilor cărora le reușește o șotie. Am găsit parola, dar am vrut să-ți dau emoții, de-aia mi-am confecționat mutra aia de Înmormântare. Am găsit-o, Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]