1,433 matches
-
azvârli cu fața la pământ. Dinaintea lui stătea zîmbindu-i Auta și-i făcea semn să se scoale. Mai-Baka sări în picioare. Mintea lui pricepuse repede ce era de priceput. Strigă către miile de oameni ale căror valuri împînzeau pieptul muntelui: - Veniți, robi fugari, lângă noi este Auta, zeul nostru... și se înecă în lacrimi de bucurie. Iar robii, zornăindu-și bucățile de lanțuri care mai rămăseseră atârnate de unele glezne, veneau întruna, umplând podișul, înțesînd pădurea, intrând în peșteri. Și când mulțimile se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
i-l ascultară. Le păru mai bine să se împrăștie spre pădure. Numai Mpunzi rămase. Marele Preot fusese văzut plimbîndu-se prin grădina palatului, singur și posomorât. Pe soldați, Marele Preot i-a învățat că atunci când îl vor vedea pe sclavul fugar Auta să-l prindă și să-l aducă nevătămat înaintea sa și să nu se teamă de el că ar fi zeu, pentru că toată lumea știe că zei cu pielea neagră nu sunt și că Auta a fost rob până la venirea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ar fi dăruit toată, însă în jurul ei se spunea că acela nici nu e om, pentru că e rob și e negru. Numai simțul ei tainic de femeie i-a arătat că omul pe care-l văzuse numai în câteva clipe fugare, și cu care o singură dată vorbise, era și înțelept, și frumos, și bun, și că trebuia să fie pentru ea totul. Știind ce pedeapsă i-ar fi așteptat pe amândoi, și-a ascuns dragostea care poate de aceea a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el a domolit marea și cu înțelepciunea lui a zdrobit pe Rahab... Nu știa nimeni cine a fost Rahab. Dar parcă asta avea vreo însemnătate? Leprosul urma: - Prin duhul său s-au limpezit cerurile și mâna sa a străpuns balaurul fugar. Iată, acestea sunt numai depărtate căpătâie ale lucrărilor sale! Cât de slab e murmurul pe care-l prindem noi!... Un bătrân din mulțime zâmbi. Leprosul tăcu câteva clipe, să-și tragă suflarea, apoi urmă: - Iar cât despre tunetul uriașei lui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nostalgiei, nu simțea nici o spaimă, nici o tresărire, deși era conștient ce periculos ar putea fi colegul lui. Realitatea acelor locuri arse de soare, despuiate pe mari suprafețe de vegetație, stâncile goale, colțuroase, ariditatea pământului pe care doar scorpioni și păianjeni fugari îl traversau ca niște umbre, îi îmbucurau inima cu conștiința propriei simțiri, îl făceau să simtă. Nimic nu putea fi cu adevărat încadrat în muntele necruțător, imens, indiferent, oricine era liber în acele locuri ce aparent condamnau la moarte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
conține, într-adevăr, un singur cuvînt). Iar aici... (explică el, după ce o a doua hârtioară plană, pe deasupra cărților gofrate în Magicieni sau Papese... impregnându- se, cu grăsime, de la spionările unsuroase ale unor pișcoturi de pe blatul măsuței). Iată, aici, o fugară schiță de mână... Trasată de către același preacinstit Rabbi Simeon bar Yase... În care talmudistul, concentrîndu-se și vizualizîndu-și străvechile rețele de canalizare ale Bucureștiului, a delimitat, relativ, perimetrul în care, pentru capacitățile dumneavoastră, a-i descoperi pe cei șapte tezaurieri, ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
public devenind o etalare periculoasă, operatorii derulează peliculele cu repezitorul. După zece minute de proiecție, lumea iese edificată din sală, iar doamnele, seduse și narcotizate de licărul lumii de celuloid, se reîngrozesc. De ajuns să li se inducă cea mai fugară impresie cum că ar fi urmărite, că și iuțesc pasul, țipă, intră, cu toate sirenele în funcțiune, în cea mai apropiată curte, se pun la adăpost. Un singur bărbat reușește astfel să trimită acasă, într-o singură după-amiază, zeci de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ciudat nume de turc). Dar un uriaș spion, unul dintre cei mai veninoși maeștrii ai breslei, ușoară fie-i țărâna. Patricia nici cu gândul nu gândea că atenția lui Floyd pentru ea nu era decât un scurt paravan amoros, o fugară genoflexiune cavalerească între carambolajul dur dintre mai multe servicii secrete... Ținând seama de seriozitatea misiunii, Robin ne-a întrebuințat până și pe noi în supravegherea bine antrenaților domni, cu care își trata afacerile. Nu mergea cu modestia până într-acolo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca boabele de piper... - Da, dar până la urmă, un rahat de tovărășel de la municipiu și-a vârât coada. Și pericolul țestelor noastre de-a fi fărâmițate a apărut... - O eroare regretabilă... Dar deloc o eroare voluntară. - S-a produs o fugară disfuncționalitate de comunicare între două niveluri de bază ale Partidului... Un tovarăș secretar de la Comitetul Municipal, cu atenția împăienjenită de soarta platformelor industriale pe care tocmai le inspectase, a înțeles taman pe dos situația ta. Și-a transmis-o mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în urmă. Filmul avusese scopul de a le demonstra lui și colegilor de clasă enormitatea sarcinii de a avea grijă de un copil nou-născut. În schimb, el și prietenii lui nu făcuseră decât să chicotească tot timpul după ce surprinseseră imaginea fugară a sfârcului femeii care alăpta. Jessica stătea pe podea, înconjurată de jucăriile din plastic viu colorate. Copila nu avea decât un an și începuse de puțină vreme să se târască peste tot cu mare viteză, așa că una din mâinile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Deborah. Julia a oftat din rărunchi când a auzit cheia în ușa de la intrare, apoi pașii bărbatului în hol. Când James a intrat în cameră, Julia a început să-l urmărească foarte atentă, ca să nu-i scape nici cea mai fugară expresie sau vreo altă reacție la cuvintele pe care avea de gând să le rostească. —Bună. James a părut ușor șocat. —Arăți... îmmm... altf... Julia l-a întrerupt. —E al tău? — Poftim? Ce să fie al meu? James a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
De ce să te împotrivești? spunea ea. Cedează, frățioare. Intră. Cedează. Intră. Cedează. Bărbatul se tărî până în grotă. Perdeaua căzu la loc în urma lui, blocând orice sursă de lumină. înăuntru... o strălucire de un roșu închis. Iat-o din nou: Prepelicar fugar, gonind către propriile-i adâncimi și țipând cu o încântare copilărească. — Frățiorul cel prostuț nu mă poate prinde! țipă ea și dispăru după un colț. El nu era încă suficient de întremat ca s-o poată urmări. Se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Înainte ca și cum ar fi vrut parcă să lase cu greu sunetele să-l părăsească și o clipă am avut impresia că sunetele Îi flutură, cu un fel de strălucire, pe buze. Un vânticel abia simțit, ca o șoaptă stinsă, șerpui fugar printre noi, precum un intrus curios, și dispăru aiurea spre niciunde, răsfirând nimicul din jur. Cu toată bunăvoința mea, trebui să recunosc - individul acesta Îmi trezea un fel de repulsie și Înfiorare În același timp! Modul său ciudat și zgomotos
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vă spun, este un cuvânt periculos, de evitat În pronunție după părerea mea. Forma și sensul se Împletesc rău aici... Am mișcat leneș din braț În semn că DA, să-i dea drumul, neputând să-mi stăpânesc și un zâmbet fugar. Până la urmă, ce putea fi atât de rău Într un cuvânt!... Era din nou În picioare, În atitudinea lui teatrală, de pozeur, vizibil marcat. Trase aer adânc În piept, strânse pumnii și rosti puternic, sonorizând aerul În felul său, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cei care-l cunoscuseră vreodată. 42 Alte trei zile (file de jurnal) Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cântarea Cântărilor Prolog Pe Annabel am descoperit-o Între paginile unei cărți. Apoi, fugar, am zărit-o odată, Într-o mulțime de oameni, pe o stradă Îngustă, lăturalnică. Ultima oară, răzleț, Într-un film cu proletari. Făcea figurație la o revoltă În masă. Ziua Întâi Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire din copilărie Îi traversă fugar creierul. Se văzu În vârful dealului cel Înalt, În clopotnița bisericii. Obișnuia să facă asta mereu, fără știrea nimănui, după ce multă vreme contempla de acolo, de sus, frumusețile văilor nesfârșite, străbătute de cele două râuri sclipitoare, casele micuțe, furișate În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spre Înainte și cu mersul său ticăit, de om cuminte. Domnul Stratulat era și el un om singur (fusese inginer În construcții, dar se pensionase de câțiva ani, iar de când rămăsese fără soție, Îl puteai zări doar rareori, și-atunci fugar, cerându-și parcă scuze că există) Când am revenit În cameră, Melanie adormise deja, cu trupul dezgolit aproape În Întregime (așa cum Îi era obiceiul). Avea pe ea doar o pereche de chiloței roz, peste care și-a tras un furou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atenția că mi fierbe ceaiul „de mama focului” pe ochiul aragazului și dispăru pentru un timp din bucătărie. Eram tulburat de-a binelea, asemeni tânărului timid, care iese pentru Întâia dată cu o fată dragă lui, iar aceasta Îl sărută fugar, pe neașteptate. Sărutul ei pe obrazul meu a fost cel mai bun leac. Renunțând la ce-mi propusesem, mi am Înfășurat repede piciorul ciunt, ignorând durerea care voia să mă Îngenuncheze, dezlănțuită atroce În locul acela. Melanie apăru În capotul ei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ies vălurite prin fereastra deschisă, ca purtate de un duh nevăzut. Alerg șchiopătând și le privesc uluit cum se nalță tot mai sus, rotindu-se ușor și urcând printre blocuri și peste lanțul de tei din preajmă, ca două siluete fugare, Înstrăinânduse În noaptea târzie, departe, peste lume. Plouă mărunt de ceva timp, dintr-un cer Încărcat cu nori vineții, care-au fugărit soarele amiezii. Sunt Întins pe patul improvizat din bucătărie, cu un prosop umed Înfășurat În jurul capului. În urma loviturii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale fetei s-au deschis și s-au Închis la loc, atât de repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către fata care Își scutura capul plin de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Luă o țigară din pachet și așteptă ca polițistul să se apropie ca să i-o aprindă. Flacăra pîlpîi pe sub capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la spate. Lăsîndu-le să glumească Împreună și să-și chicotească reciproc la ureche, camera focaliză pe ursulețul de pluș și imaginea Începu să se apropie stîngaci de un gros-plan cu nasul lui bont. Ușa cu oglindă se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită zdravăn, cu corsajul pocnindu-i peste țîțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deltaplanul se retrase de pe creasta dealului, plesnind aerul cu aripa. Miguel se opri pe marginea gropii, fărîmițînd sub tălpi solul calcinat. În ciuda atitudinii sale agresive, mă așteptă să vorbesc eu primul. Era oare de presupus că-l zărise, fie și fugar, pe incendiator...? — Miguel... (M-am apropiat de el, cu mîna ridicată În chip de salut.) Am venit cu inspectorul Cabrera să văd casa. SÎnt fratele lui Frank Prentice. Voiam să stau de vorbă cu tine. Lăsă privirea În jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ce se-ntîmplă pe-aici? Arăți de parcă te-ai bucura că mă vezi. Chiar mă bucur. Nu se-ntîmplă nimic - asta-i problema. Cred că nu-s managerul care-ți trebuie. — Ești obosit, Charles. Nu-i momentul potrivit să devii depresiv. (Privi fugar la piscină și la terenurile de tenis.) O grămadă de chestii puse peste tot, dar niciun client. Vreun membru nou? — Nici măcar unul. Poate nu tenis le trebuie oamenilor de-aici. — Oricui Îi trebuie tenis. Residencia Costasol n-o fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
alte motive pentru care intrase În club - poate ca să fie pe fază dacă apărea vreun medic rival pe gazonul ei. Acum se uita de la balcon la carul alegoric al forțelor de ordine, care trecea pe lîngă Înghesuiala de la cafenele. ZÎmbi fugar cînd Bobby Crawford, Într-o cămașă hawaiiană de Împrumut, se avîntă către platformă, mimînd un tînăr englez beat crăci și cu chef de scandal; Îi luă cîteva clipe să transforme exercițiul de securitate Într-o scenă de Keystone Kops(##notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]