1,409 matches
-
ne ducem la Iași, munții, copacii, casele, vitele se întorc la Piatra. Unde au fost oare munții? Tata îmi zâmbea cu blândețe. Și el privea, ca și mine, într-acolo. Și gândul lui trebuie să fi stat sub stăpânirea imaginilor fugare. Dac-aș putea reconstitui zâmbetul lui, cred c-aș citi în el gândul acesta simplu, impregnat de melancolie: "Toate trec, copilul meu"... * Totul era pentru mine subiect de încântare: câmpia, munții, apele, podurile, mișcarea pe câmp și prin sate, mișcarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de femee reală sau imaginară, sau și de una și de alta, adică de femee reală idealizată. Ei bine, rar veneam cu medalioanele noastre de acasă; cele mai de multe ori acestea se nășteau în chiar biroul redacției, într-o fugară însemnare cu creionul pe o foaie de carnet. Iată istoria adevărată a uneia dintre aceste glume rimate. (Versurile sunt luate din Nr. 71 al ziarului). Mă găsesc la biroul cel mare, din sala noastră comună; în fața vitrinei care dă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în calitate de clasă muncitoare, că n-a mai apucat să intre la Politehnică, ori, știind că șefii sînt în ședință, o fi șters-o. Bat la ușa vecină și intru. Cei doi mă privesc surprinși, apoi schimbă între ei o privire fugară. Tabelul a plecat de la combinat pe 10 ianuarie, le spun. Brunetul se uită la blondul blajin cu o expresie prin care pare să-i spună: "descurcă-te". Blondul blajin se ridică în picioare și-mi indică unul din cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-i pot privi în ochi pe cei din jurul meu, iar dacă plec, să plec cu fruntea sus... ...Muncitor la " Spații verzi", udam florile, împreună cu nașul Ion, la Eforie Sud, între Sanatoriul T.B.C. și gară ce vremuri!; nașul Ion stătea fugar, din cauza colectivizării; eu aveam nevoie de bani; eram elev în ultimul an la liceu; vara nu puteam sta degeaba, că la C.A.P. abia aveau țăranii din sat unde să facă zile-muncă. Udam florile noapte de noapte, ziua dormeam pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Monica, lui E. Lovinescu). Între 1950 și 1954, Ion Caraion făcuse pușcărie pentru că încercase să evite stagiul militar și perspectiva încorporării cumpărându-și un livret militar fals, prin intermediul unui amic fost legionar. În plus, mărturisise la anchetă legături epistolare cu „fugarul“ Virgil Ierunca (între 1947 și 1949), ca urmare a cărora a fost acuzat și de „spionaj“ în favoarea Franței; însă a primit pedeapsa cu detenție de drept co mun, nu CR (contrarevoluționar). În 1956, așadar, Caraion a făcut cunoștință cu Ecaterina
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Paris, unde a rămas, refuzând să se întoarcă la expirarea celor 2 ani prevăzuți. Întrerupându-și studiile, MONIQUE LOVINESCU a intrat ca funcționară la postul de radio Paris, emisiunile pentru România, și alături de soțul său - scriitorul Eugen JERUNCA [Virgil Ierunca] -, fugar și el, au întemeiat un cenaclu literar unde erau audiate atât producțiile originale ale românilor aflați peste hotare, cât și ale altor protogoniști (sic!) ai cerințelor supra realiste. Este notoriu faptul că sub egida acestor întruniri cu carac ter literar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să facă „un mormânt al burgheziei românești“. 26-29 noiembrie 1949 - Percheziția la domiciliul Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu; confiscarea bibliotecii și a pinacotecii familiei. Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu va depune contestație pentru obiectele care îi aparținuseră ei înseși și care nu făceau parte din moștenirea „fugarei“ Monica Lovinescu. Procesul va dura patru ani. 15 martie 1950 - În urma verificării dosarului ei social și după penibile ședințe de audieri publice, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu este exclusă din PMR. 1 aprilie 1950 - În fostul birou al lui E. Lovinescu se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
intelligente; son fils a été recalé dans la session de Juin, à Sf. Sava. E vorba să-l iau în pensiune, fără prea mulți bani, dar cu imense provizii. Tu ce spui? La masă, seara, singură, chiar și fără perspectiva fugarei apariții a Irenei, care a plecat azi cu Călin. Să-ți vorbesc puțin de Lucia. Ciudată ființă, cu o sete de mondanitate de proastă calitate; cu aptitudini de risipire, cu o sută de popasuri inutile la toate mesele, cu cheltuiri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
deoarece nu am găsit un responsabil; 2) Secția culturală nu și’a Început activitatea, fiind deabia Înființată; 3) Secția de femei nu a activat deloc pentrucă responsabila nu activează; 4) Secția de tineret abia s’a Înființat”. O simplă trecere fugară În revistă a celor scrise ceva mai sus ne dezvăluie faptul că mai toate secțiunile se Înființaseră dar aproape niciuna nu funcționa! Liderul se mai plângea că la ședințele CDE-ului „...nu au venit nici măcar membrii de partid (comunist, n.n.
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
realistă. „SPERANȚA. Ne mângâie speranța deopotrivă/ cu fruntea’n soare sau de-apuse/ tristeți și lacrimi adunate’n stivă,/ le-om pune cândva iarăși de colivă/ să spargem din nou lanțuri și cătușe...// În munții de piatră tu de ești fugar/ și osândit să dormi pe stânci sau peșteri,/ te poartă departe gândul cel hoinar,/ ca o lumină scumpă: și nu-n zadar/ prin codri și stânci cu mane de meșteri.// Mulțimea În lagăr și temnițe grele/ purtată de zbiri și
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
părea, de data asta ne vom trage partenerii la sorți). și cam gata cu Lefroy. Următoarea scrisoare în care e pomenit vine la aproape un an după idila sau flirtul lor și e una dintre preferatele mele, dar nu pentru fugara lui apariție, ci pentru lucruri de genul ăsta : Mă pasionează experimentele culinare. Astfel, din cînd în cînd îmi place să mănînc falcă de vacă. Săptămîna viitoare am de gînd să pregătesc una umplută cu găluște.... Epistolarul lui Austen e una
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
oi ce o fi trecut pe acolo. Mulțumi moșului pentru deslușirile date apoi plecă, grăbită, spre islazul oilor. Ajunsă acolo, întrebă pe ciobanii întâlniți pe islaz și mare îi fu bucuria când în turma lui Costache Lavric a găsit mieii fugari, dar numai șase; al șaptelea nu era prin cârdurile ce pășteau pe islaz și nici un cioban nu știa nimic despre animalul rătăcit. Flămândă, obosită de îndelunga căutare, mână spre casă cârdul cu doar cei șase miei găsiți. Ajunsă acasă băgă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe hașmonei și pe români, iar apoi pe Marx și Lenin sau pe Charles Maurras, Auguste-Maurice Barrès și Biserica Catolic). Ar fi mai simplu pentru el dac) nu s-ar gândi la atâtea lucruri? Deși el este sursa acestor gânduri fugare, pare uneori s) fie chiar țintă lor. Spre sfârșitul conversației noastre, profesorul Talmon vorbește despre Israel și evreii din celelalte ț)ri ale lumii. Soarta evreilor din Israel și cea a evreilor din diaspora sunt atat de strâns legate, spune
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă și considera maniile englezești - les toquades anglaises - doar o sursă de răceli, Își permitea primejdiosul lux al unei băi săptămânale, Îngăduind astfel un răgaz mai lung privirii mele fugare. Ne mutasem Între timp În casa de la oraș, o clădire În stil italian din granit finlandez, construită de bunicul pe la 1885, cu fresce florale deasupra ultimului etaj și cu un bovindou la etajul al doilea, În St. Petersburg (acum Leningrad
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa. În depărtare, umbrele norilor fugari Împestrițau verdele Întunecat al versanților de deasupra arborilor de construcție și griul cu alb al vârfului Longs. Mărturisesc că nu cred În timp. Îmi place să-mi strâng covorul fermecat după folosință, În așa fel Încât să suprapun o parte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ascultând bătăile ritmice ale valurilor oceanului și plănuind fuga noastră. Oceanul părea să se ridice și să bâjbâie În Întuneric, căzând apoi greoi pe față. Despre evadarea noastră efectivă, nu prea am ce povesti. Memoria mea a reținut imaginea ei fugară În timp ce Își punea ascultătoare pantofii de pânză cu tălpi de sfoară, pe partea de cort expusă vântului, În timp ce eu Îndesam o plasă de fluturi pliantă Într-o pungă de hârtie maro. Următoarea imagine Înfățișează Încercarea noastră de evadare prin pătrunderea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
exact, poetico-matematic. Mi se Întâmpla În mod frecvent, În miezul plăcut al unei zile, să simt pe neașteptate un fior de plăcere mentală, marginală față de Îndeletnicirea minoră pe care o aveam În acel moment, În umbra leneșă a unui gând fugar, În clipa când o problemă de șah Îmi străfulgera prin minte, anunțându-mi o noapte de trudă și de sublimă bucurie. Putea fi o nouă metodă de a Îmbina o schemă strategică neobișnuită cu o linie de apărare neobișnuită; putea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Dar asta nu schimbă cu nimic credința mea. Cred cu tărie în fiecare cuvânt din toate câte le-am spus! Și eu cred! întărește Maria cu convingere. Copilul de casă, Chiribuță, intră și dă glas: Măria sa Domnul! Maria aruncă o fugară căutătură în oglindă, își aranjează o șuviță rebelă, își mușcă, își umezește buzele cu limba... Țamblac îi iese în întâmpinare. Alexandru se retrage lângă perete, în umbră. Ștefan intră ținând pe umăr o cazma cu pământ încă pe ea. E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu, Alexandre, eu n-am fost niciodată prințișorul fericit. Soarta nu mi-a prea cătat în coarne, m-a lovit de cum am deschis ochii. Născut în pribegie, mereu fugar, orfan, umilit, flămând și singur, ca un câine al nimănui. Soarta mi-a hărăzit puține bucurii și... și, arareori când mi le-a dat, s-a grăbit să mi le ia. Și nu eram decât un copilandru... De mic a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în paradis. Acolo se desăvârșește o stare de perfectă comuniune. E totuși un spațiu mai cuprinzător unde va fi dusă cu sine nu numai iubirea, ci tot ce a fost fericit și fast în viața omului. Fericirea, chiar când este fugară, lasă urme de neșters. De pildă, poți să simți o bruscă afinitate cu un trecător ori să ți se încălzească sufletul la amintirea unei prietenii. O mică afecțiune de o clipă se întipărește și ea. Atingerea unei coapse îngăduitoare e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în strachina jupânului, și jupânul, după „fasolea prăjită” a băut cu poftă și un pahar de vin. După 23 august 1944, tata a găzduit cam două săptămâni, doi nemți fugari, îngroziți de amenințarea cu moartea. Când a apărut pericolul ca tata să fie „luat” de ruși pentru adăpostirea inamicului, tata i-a îmbrăcat cu haine de ale lui, le-a făcut opinci din piele de porc neargăsită, le-a dat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nu erai membru de partid. În serile de iarnă, când întunericul se lăsa devreme, casa scărilor era cufundată în beznă. Lumânarea, cutia de chibrituri sau lanterna nu trebuiau să-ți lipsească din geantă. În bezna de pe scări se consumau idile fugare, vecinii se cunoșteau pipăindu-se, copiii învățau să se joace de-a oamenii mari, iar fetele rușinoase deveneau îndrăznețe în întunericul urât mirositor. Nemulțumiți erau doar bătrânii, dar și aceștia s-au consolat atunci când au început a descoperi secrete urmărindu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
primăvară, soția învățătorului de la școala din Cocârț s-a întors acasă fără profesorul de sport. Directoarea coordonatoare era mâhnită că a rămas fără profesor de sport calificat. Deoarece familia era „celula de bază a societății”, s-a hotărât reintegrarea profesoarei fugare în viața localității. I-au fost date orele de educația fizică. Învățătorul a început din nou să zâmbească. CEI ÎNDRĂZNEȚI ÎNCĂLCAU LEGEA În satul Cocârț, drumul șerpuia asemenea unui pârâu. De o parte și de alta a drumului casele erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
timpul, căci nu sunt biodegradabile. În rest, Sinaia geme de demonstrații de prosperitate privată. Brașovul e burg. Sau măcar amintirea unuia. Te tolănești într-un scaun pe o terasă așteptând comanda. Te destinzi. Piața se umple de porumbei. O imagine fugară de Piață San-Marco. Zâmbești oaspeților a egalitate civilizatorie. Două-trei minute. Apoi nici o conversație nu mai e coerentă. Interlocutorii tăi devin alți 10-11 oameni care îți cer ceva. Sunt intenționat în zdrențe. Te privesc culpabilizându-te ca pe un îmbuibat. Papanașii ți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ceremonie a deplasării califului, din credință spectacol la care diplomații blazați nu mai asistau în mare număr, dar care merita văzut măcar o dată: Abdul Hamid sosea în trapul a doi cai albi trăgînd caleașca descoperită, imediat înghițită de moschee apariția fugară a unei redingote și a unui fes deasupra unei figuri întunecate, cu un nas coroiat, încadrată de o barbă scurtă și rară. Plecarea se termina printr-o scenă grotescă: diverșii pași în ținută de gală, burtoși și cu podagră, alergînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]