25,640 matches
-
acuzată de incendieri și crime în timpul protestelor împotriva războiului din Vietnam. Descoperirea vine în contextul în care una dintre fostele militante, Susan Solarz (Susan Sarandon), este arestată și judecată. De teamă că va pierde tot, inclusiv pe fiica sa, acesta fuge în căutarea celui care i-ar putea curăța numele și trecutul și se întâlnește cu foștii săi camarazi din anii 70. Robert Redford vine cu cea mai împlinită operă a sa din ultima vreme, ca actor și regizor în “The
Noul film al lui Robert Redford va închide Cinepolitica [Corola-blog/BlogPost/97644_a_98936]
-
foarte practică a aparatului în timpul în care este folosită, având o extensie pentru obiectiv și permițând vizualizarea fotografiilor. În celelalte cazuri, trebuie că fotograful să aibă grijă maximă de aparatului lui foto. Acestea fiind spuse, ia-ți aparatul sau da fugă la F64.ro pentru un Sony, un Canon sau un Nikon performant și pregătește-te să înceapă vacanță. Cei de la F64 te vor îndruma să iți achiziționezi accesorii pentru aparatul tău foto. Îți poți lua un kit de curățare, genți
Protecţia aparatului tău foto în vacanţele de vară [Corola-blog/BlogPost/97713_a_99005]
-
Starbuck - sinopsis David Wozniak (interpretat de Patrick Huard) are 42 de ani și este fiul unor emigranți polonezi în Canada, acum proprietarii unei modeste măcelării din Quebec, unde acesta lucrează alături de frații săi. David este genul boem, veșnic nematurizat, care fuge de responsabilități. La serviciu nu este chiar angajatul model, are o prietenă, dar nu locuiesc încă împreună și mai are o datorie de 80.000 $ la niște cămătari care îl calcă o dată pe săptămână. În acest concurs de împrejurări, David
“Starbuck”, personaj fictiv sau caz real? [Corola-blog/BlogPost/97737_a_99029]
-
de ești , Cetățuia Vadului mișcarea-ți surprinde , să știi . Și Măgura Vadului e aproape , iar Zgleamănul , mâna-ți întinde cu turma să urci și iarba să-i vezi , cum turma o paște . Pașii-ți aleargă , și ochii-ți spre Măgură fug , până-n sprânceana dealului . Mi-aduc aminte cum am pus pe firul apei ce vine printre Zgleamăn și Ogrădeasa un halău din floarea soarelui , făcând apa prin el să se scurgă ,și apoi să cadă de la înălțime în locul pe unde trecea
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
2017 Toate Articolele Autorului mi-e teamă cresc în mit ca Odiseu, într-o vagneriană suită, viclean, un gând mă trage în șoaptă către tine moarte; culcat pe basme și adormit pe vise, drumurile toate mi-s închise, trecutul îmi fuge ca o oglindă scăpată-n tuș, mi-e teamă să mă-ntorc la fântână, verdele s-a făcut mov, adorm mereu într-o rână, când tristețea oftează-n alcov; trec mereu frunzele toamnei prin noi când sufletul privește-napoi. miercuri
MI-E TEAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383647_a_384976]
-
AUD DIN CERURI GLASURI DE TRÂMBIȚE SUNÂND! Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Treziți-vă popoare...sunt semne ce vestesc Că vine Împăratul cu-alaiul Său ceresc... E timpul nepăsarea să fugă în pustie Și-n inimi să se-aprindă a dragostei făclie! Trezește-te-omenire...sunt vremuri de nevoi: Cutremure și boli...și zvonuri de război... Acum e la putere doar banul și mândria Parcă-a uitat poporul ce-nseamnă bucuria! Treziți-vă
SE-AUD DIN CERURI GLASURI DE TRÂMBIŢE SUNÂND! de MARIA LUCA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383662_a_384991]
-
se suprapune cu percepția inconștientă a sângelui. Nu-i pasă de-adânca zgârietură de pe coapsă, nici de pantofii pierduți ori de sacoul umed, îngreunat... Aleargă disperată și plaja i se-arată de nestrăbătut. Recele nopții-i rănește corpul de silfidă. Fuge-n zig-zag fiindcă știe din filme că așa-i mai derutant. Ce gând stupid! Tensiune cumplită... Coșul pieptului e un tun ce-asmute spre gură inima, proiectil gata să iasă. Țeasta - o colivie din care mintea cere scăpare... Se-mpiedică
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DIN NĂVOD Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului De la o vreme, doar dimineți necunoscute îmi bat în geam și-apoi repede fug nelăsându-mi nici măcar răgazul de-a ieși din larga pijama flaușată a confuziei pentru a-mi îmbraca uniforma convenționalalului în care pot să urc și să cobor în ritm sisfic monoton treptele zilelor. Și uneori îmi pare că pe străzi
DIN NĂVOD de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383677_a_385006]
-
zgomote cu mâinile în buzunare aș fluiera însă vântură totul în jur chiar trebuie să plec e prea des norul câmpul îi pârjolit un dor dus de nor iarba strivită-n urmă liniștea o brumă și de plec unde să fug în lăcaș de cuc necuvinte să ascult nimic nu mă-ndoaie viața tălmăcită iarba îndoită formează sublimul cascade-n destin suspin ascuns câmpul speranței stingher fără să vrem scurmă-n umbră la nesabuința noastră. Referință Bibliografică: Dincolo de teamă / Gheorghe Șerbănescu
DINCOLO DE TEAMĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383680_a_385009]
-
ta. Întâmpin-o ... primeste-o! Sau poate fi vorba despre o oportunitate în orice domeniu al vieții. Nimic din ce trăiești nu e o întâmplare. Totul se petrece datorită acțiunii sau inacțiunii. Suma deciziilor și hotărârilor, efectul cauză-efect. Nu mai fugi de tine ... de viață ... Lipsa de implicare duce la izolare. Nimeni nu poate știi ce năzuințe ai, ce planuri sau speranțe. Oferă libertate sufletului, încredere inimii, putere gândului! Acționează și vei învinge. Ți se pare cunoscut? Camelia C oct 2014
STAGNARE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383686_a_385015]
-
în: Ediția nr. 1380 din 11 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului De ce tot spui, iubite,“să ne-aruncăm în valuri” Nu am mușcat, din mărul, ce fuse început ? În marea fără țărmuri... gonite idealuri Vom înălța... ca zmeie, spre cer, fugind de lut... Nu vom putea ieși, căci sigur nu se poate, Finalu-întotdeauna, e pentru spectatori; După cortină, ceasul ‘nainte tot va bate, Și-actorii își vor strânge, la piept, tăcute flori. Vezi dăra, dintr-o geană, ce pare o lumină
TĂCUTE FLORI de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383724_a_385053]
-
Delicatete > CĂUTĂRI ARZÂNDE Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1238 din 22 mai 2014 Toate Articolele Autorului Atâtea frunze te-au strigat pe nume Și-atâtea păsări zbor au irosit În căutări arzânde. Peste brume Am alergat desculță. Am fugit Și-nspre lumină și-nspre întuneric, Și-nspre apus și înspre răsărit. Prin vălul ceții diafan, eteric Sau prin cuprinsul gândului trudit Mi-am desenat cărări de întâmplare. Și-n cuib de disperare-am ațipit! Munți am mutat. Și-am răsturnat și-o
CĂUTĂRI ARZÂNDE de AURA POPA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383740_a_385069]
-
sui în pod să cat ceva, scrisori și amintiri uitate, sau lucruri vrechi de mucava. au mucezit sfinții-n icoane, ard crucile de ceară -n grinzi, s-a uscat nucul din ogradă și praful s-a pus pe oglinzi. părinții fug spre crucile din deal, delir fecund în ornic trist, aș vrea să stau cu ei de vorbă și să-nvieze ca și Crist. amiaza verii cade-n simțuri, mai trece-o zi cu umbre lipsă, o văd pe mama cum
DOUĂ RÂNDUNELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383738_a_385067]
-
mult, să apară autorul. — Atunci când am presărat trandafirii, am sperat că ea se va trezi, chiar îmi amintesc și după un număr de ani trecuți, că am răsturnat ceva. Ea nu a dat semn că a auzit, iar eu am fugit ca un laș. Îmi era teamă. Trecuseră cinci ani de la despărțirea noastră. Îmi era teamă de un refuz. Am preferat să sufăr și să sper. Dar, am făcut o gafă enormă! Am fost nevoit să mă întorc în Africa pentru
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383743_a_385072]
-
de scară, dar dacă vrei să dormi iar pe o broască să iei cu tine umbra mea tâmpită și s-o acoperi ca să nu răcească căci noaptea iarăși vine despletită, și dacă vara trece iar în iarnă căci toamna a fugit cu primăvara aș vrea să ști iubită doamnă căci de la pod îți iau iar scara, și poți de vrei să te usuci de moarte și spânzurată tu să stai de o grindă, eu pe terasă voi scrie o carte apoi
MAI LASĂ-MĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383770_a_385099]
-
mână îi atârna pe marginea patului, iar cealaltă se strângea haotic în dreptul inimii. — Acolo e durerea cea mare! spuse mama. — Ai chemat Salvarea? — Nu, încă nu! țipă mama. Când m-am trezit și l-am auzit pe tata gemând am fugit la tine. Anton formă numărul de la Salvare. — Vin imediat. Să ne îmbrăcăm mamă, nu avem ce face altceva. Să nu-l mișcăm. Se apropie de tată. Mă auzi tată? Ce ai? Unde te doare? Dar acesta nu răspunse, gemea doar
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383752_a_385081]
-
trimite în Moldova „o sută de mii de nuntași”, ca să... „pețească mireasa”. Și...s-a ținut de cuvânt. În 1650 l-a trimis pe fiul său Timuș cu o numeroasă armată de cazaci și tătari, din fața căreia Vasile Lupu a fugit cu întreaga sa curte. Negăsindu-și „mireasa”, furiosul „mire” a trecut prin foc și sabie tot Iașul. În consecință și biserica Trei Ierarhi, care a fost jefuită și incendiată. Cumințit de acest nefericit eveniment, Vasile Lupu a „acceptat” căsătoria fiicei
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
trimite în Moldova „o sută de mii de nuntași”, ca să... „pețească mireasa”. Și...s-a ținut de cuvânt. În 1650 l-a trimis pe fiul său Timuș cu o numeroasă armată de cazaci și tătari, din fața căreia Vasile Lupu a fugit cu întreaga sa curte. Negăsindu-și „mireasa”, furiosul „mire” a trecut prin foc și sabie tot Iașul. În consecință și biserica Trei Ierarhi, care a fost jefuită și incendiată.Cumințit de acest nefericit eveniment, Vasile Lupu a „acceptat” căsătoria fiicei
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
nu-și mai găsește copacul”. De fapt, Sera, abia acum cade în plasa păianjenului, țesută cu sârg. Acesta o va devora, fără milă. Însuși Malu, conștient de trădarea prietenului și a soției, constată acest lucru, după plecarea celor doi: “A fugit din pânza mea și acum crede că este liberă. E mai legată ca niciodată. Veninul i-a anihilat rațiunea și acum o soarbe bucată cu bucată. Când va rămâne doar umbra de ea o să fie prea târziu. Se va întoarce
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
mai departe. Chiar dacă atinge o femeie, ca pe o floare, aceasta se ofilește și moare. E ca un blestem care-l apasă pe tânăr. Chiar el spune despre sine: “Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila”. E de fapt, aici, o filozofie de viață: fatalmente, iubirea prea arzătoare sufocă, nimicește, distruge: “Florian: Pentru că te lipești ca o plantă agățătoare de
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
-i apasă. Omi și copilul străzii găsesc o cale de comunicare. Se iau în posesie. Își află povestea unul celuilalt. Își întind o mână, o bomboană, o ciocolată. Copilul povestește bătaia cu scaunele de la cămin, în urma căreia a trebuit să fugă pe străzi. Scaunele sunt numite cu inițialele X,Y, Z. El empatizează cu scaunele care poartă povara omului, ba chiar și bătaia și distrugerea. Copilul se crede scaun. Piesa are un final trist. A doua zi de dimineață este găsit
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
atâta Neghiobie”. Conexiunea dintre geometrie și viață demonstrează comuniunea științei cu viața. Prin aceste definiții, personajele își dezvăluie câte o latură a personalității lor. Tot Axă pune punctul pe “i” de fiecare dată, fiindcă totul pornește de la punct: “Axă: Oamenii fug de copilărie, pentru că vor să conducă spițele, să fie ei punctul, pe urmă fug de bătrânețe, de tot ceea ce e boală și neputință. Doresc să savureze fericirea de-o clipă ce le scapă. Pierd esența. În această fugă, acest cerc
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
definiții, personajele își dezvăluie câte o latură a personalității lor. Tot Axă pune punctul pe “i” de fiecare dată, fiindcă totul pornește de la punct: “Axă: Oamenii fug de copilărie, pentru că vor să conducă spițele, să fie ei punctul, pe urmă fug de bătrânețe, de tot ceea ce e boală și neputință. Doresc să savureze fericirea de-o clipă ce le scapă. Pierd esența. În această fugă, acest cerc, uită de moartea care-i așteaptă când termină rotația”. Este ceea ce se numește, în
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
puțin mistică, puțin superstițioasă, prezicătoare. Se teme de vânt, de furtună. Vânzătorul îi spune lui Fluieraș, povestea naiului construit din trestie de Pan. “Vânzătorul: Trestia din care Pan a inventat naiul a fost nimfa pe care o îndrăgea. Nimfa a fugit de el, fiindcă era hidos”. Și Vânzătorul este prizonier în acest labirint unde totul e de vânzare. În cele din urmă, Lud, fiul lui Fluieraș, alege de pe taraba vânzătorului, o frunză drept instrument muzical. Chiar dacă nu au intrigă, conflict ori
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
e un simbol, o metaforă a libertății de sine. Pe măsura monologului, Vicu ia chip de copac, de piatră, de stâncă întunecată. La masa de scris, înveșmântat în plapumă spune: “Ieri am fost poetul ce a plămădit stele. Astăzi poetul fuge de mine, pentru că am rătăcit nectarul vieții. Ia creionul și începe să scrie ce rostește.) Într-o lume oarbă poetul picură foc peste stoluri de gheață și speră. Acolo unde apar vlăstari începe eternitatea”. De fapt, el caută prafurile care
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]