1,614 matches
-
uscat, pământul pârjolit și imnurile care invocau ploaia ardeau buzele. un labirint lacustru Mergem cu soarele în față. O clipă am senzația că sunt acasă și mă întorc de la mare într-una din orele de după-amiază când în Bărăgan lumina fulgeră în parbrizul mașinii. Numai că în stânga, misterios și glacial, se înalță celebrul Popocatepetl. În drum spre Ciudad de Mexico ne oprim la Xochimilco. Gazdele vor să ne ofere, probabil, o relaxare după tensiunea arheologică de la Teotihuacan. O plimbare cu trajinera
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de jocul orbitor al soarelui care, printre crengi, atinge uneori fața apei și o aprinde scurt, trecător. Smulge un fir de măcriș și-i ronțăie vârful, când brusc, de parcă ar fi mușcat din buruiana otrăvitoare a amintirii, sare-n picioare, fulgerată în adâncul inimii. Sclipirea a fost prea scurtă pentru ca nimfa să știe ce a văzut, ce faptă oribilă a copleșit-o. I-a rămas numai greața, ura, oroarea, care i-au apucat obrajii între degetele uscate și i-au schimonosit
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-mi trăiesc agonia. Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un clopot de sticlă. Totul era feeric, ca într-unui dintre acele globuri în care ninge, și la fel de neverosimil. M-am lungit în fața dâmbului pe iarba înțepătoare. Am mângâiat cu o ciudată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
regulă - fără lovituri la corp. Dar uite cum... M-am desprins de lângă Lee și m-am uitat atent prin geamul-oglindă. Sears izbea cu bâta în masă, la câțiva centimetri de Manley, iar vocea lui câtuși de puțin bâlbâită tuna și fulgera: — Îți trebuia o crăpătură proaspătă și ai crezut că Betty o să fie o pradă ușoară. Te-ai dat rotund și când ai văzut că nu ține figura, ai implorat-o. Nici figura asta n-a mers, așa că i-ai oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am ieșit din birou, menținându-mi postura militărească până ce am ajuns în birou. Acolo am pus mâna pe telefon și am sunat la Lee acasă, la secția University, la hotelul El Nido, dar fără nici un rezultat. Apoi m-a fulgerat un gând nu tocmai plăcut și am format numărul de la Biroul Districtual de Eliberări Condiționate. Îmi răspunse un bărbat: — Biroul de Eliberări Condiționate Los Angeles. Cu ce vă putem ajuta? — Sunt polițistul Bleichert de la LADP. Am nevoie de niște informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a fost de serviciu la Birou chiar în zilele alea. Făcea ore suplimentare și se ocupe de niște cazuri mai vechi. Iar Johnny era în permisie, nu știu pe unde. Acum vrei să-mi explici despre ce-i vorba? Mă fulgeră o idee. — Nu chiar acum. Ne vedem aici diseară. Târziu. Dacă nu mă găsești aici, așteaptă-mă. — Bucky ... Pe curând, padre. • • • În după-amiaza respectivă am anunțat că sunt bolnav și nu mă prezint la serviciu. Seara am comis două pătrunderi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
federalilor ponturi fierbinți, pentru ca ei să poată iniția anchete legate de evaziuni fiscale. Însemnări scrise de mână - numere de telefon, nume și adrese - umpleau marginile foilor și am recunoscut scrisul lui Fritzie. Am început să respir sacadat și m-a fulgerat un gând: șantaj. Fie îi strânge cu ușa pe gangsteri pe baza informațiilor din restul dosarelor, fie le vinde ponturi despre vizita iminentă a federalilor. Escrocherie. Caz de înșelăciune deosebit de gravă. Furt și deținere ilegală de documente oficiale ale Departamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dacă există vreo legătură între Sally Stinson și mapa „S“ lipsă din dosarul cazului. În drum spre mașină, mi-am dat seama că n-are cum să existe - Fritzie nu știa de camera de lucru de la El Nido. Apoi mă fulgeră un alt gând: dacă Issler ar fi ciripit despre „Liz“ și obiceiurile ei, aș fi auzit și eu. Fritzie era sigur că mă poate face să-mi țin gura. Mă subestimase și avea să mi-o plătească. Cu vârf și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
voi nu va îndrăzni să înfrunte o asemenea popularitate, o asemenea sumă de amintiri istorice“. Ajunse la concluzia că viitorul lui, posibilitatea să scape depindeau în mare parte de el: trebuia să se apere singur. Gândul la mama sa îl fulgera uneori, neașteptat, ca o tăietură în carne. Atunci singurătatea îl sufoca. În mintea lui, insula Pandataria se afla într-o îndepărtată întindere de ape. Din casa Liviei nu se vedea marea. Mama sa spusese că vila din Pandataria era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aproape pudic, însă îngrozitor de precis. Gajus ascultase privind-o țintă, fără s-o întrerupă, fără să rostească o vorbă. Avu senzația că a înghițit un lichid fierbinte: descoperise cât de puternic putea fi sentimentul răzbunării înfăptuite. Un alt gând îl fulgeră imediat, și cu greu reuși să nu strige: poate că mama și fratele său Drusus erau salvați. Antonia îi observă emoția și, în timp ce el o îmbrățișa entuziasmat, îi spuse blând: — Să sperăm, dar să nu ne facem iluzii. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
avut timp să-și realizeze planul...“ Îi era sete. În cea mai luxoasă și mai intimă cameră a palatului nu exista o carafă cu apă. Își zise că nu putea deschide ușa aceea. Puse cupa la locul ei. Deodată îl fulgeră gândul: „Germanii! Cavaleri germani aleși din auxilia care patrulează pe Rhenus. Germani... Dezrădăcinați din ținuturile lor, unde știu că nu se vor putea întoarce niciodată, germani care să nu înțeleagă o boabă de latină, care să nu cunoască pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
liniștea zorilor, Împăratul repetă: — Eu și cu tine, noi doi, vom merge în Aegyptus... — Ah, zise Milonia. — Acum m-am gândit la asta. Nu dormeam; liniștea pe care o păstrați nu ajută la nimic. Nu-i spuse însă că fusese fulgerat de acea idee așa cum, într-o închisoare, un prizonier descoperă o cale de evadare: „Departe de Roma...“ Zise în schimb: — Aegyptus și-l amintește pe tata, ce a făcut el și cum și-a pierdut viața. Îi promise: Vom merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înapoi. Privitorii simțiră că se sufocă. Tăcută ca o fiară, cu brațul ridicat, umbra masivă a lui Chereas făcu un salt și-i înfipse Împăratului cuțitul în spate, până la plăsele. Împăratul își pierdu echilibrul, clătinându-se vizibil. Pe conjurați îi fulgeră același gând: „L-a lovit, să-l ucidă imediat!“ Însă Împăratul rămăsese în picioare; se întoarse. Fără un cuvânt, umbra lui Cassius Chereas ridică din nou cuțitul și apoi coborî violent brațul, însă tânărul Împărat evită lovitura. Auziră cum încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat superb, cu ochii Înghețați de pasiunea ideilor pure, la Întâlnirea cărora studentele juisează de o plăcere senzuală netraversată“. A. nu se lasă. „Mă duc singură!“ „Du-te! Ia-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cealaltă, de Irimescu, și acest lucru mă făcea atât de gelos, că nu știam ce să-i fac ca să mă răzbun; scorpie mică, neîmblânzită, ea simțea jocul și se Întorcea spre mine, privindu-mă cu prefăcută naivitate, iar eu o fulgeram cu o uitătură distrugătoare, la care ea răspundea cu falsă mirare de inocentă martirizată de obsesiile unui Othello bolnav de sine. Privirile noastre deveneau acum, când tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din frică și timiditate, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cadă cu un aer stingher pe canapeaua hard-rock îngrozitor de chic a lui Russell. — Ți-aș putea numi imediat treizeci de femei care ar face moarte de om numai ca să petreacă o singură noapte într-un apartament ca ăsta. Leigh o fulgeră cu o privire de avertisment. — Vroiam doar să spun că... — Ai dreptate, desigur. Ce e și mai ironic e că eu nu sunt una din ele. Avea vocea calmă și gravă și o clipă Leigh se întrebă de ce nu începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Înnebunit de vâltoarea iernilor care se succed cu repeziciune spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de-a batoza. Deodată Îi Încremenești. Le spui cu voce senină că nu există Dumnezeu. Fug speriați și se ascund prin grajd și prin fân. Rânjești. „Proștilor, uite, eu Îl Înjur pe Dumnezeu” și ieși afară În ploaie. Tună și fulgeră, te uzi până la piele și urli către cer că nu există Dumnezeu, că Sfântul Petru e un prost, că nu există Îngeri și nici dracul, că a zburat acolo un satelit și nu-i nimica și dacă Dumnezeu ar exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
s-ar prăbuși dealul, dacă acum ar fi sfârșitul lumii și ai rămâne strivit ca o fosilă și nimeni nu te-ar mai scoate de aici, și stai acolo În lumina chioară și albastră a compartimentului și, aproape sufocat, Îți fulgeră prin minte anul care a trecut, dar și cei ce vor veni, certurile cu cei de la O.C.L. Confecția, transferul pe care l-ai făcut la I.D.M.S., tot la inspecția comercială de stat, ca să zaci Într-un depozit de teniși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Dar se coboară Împleticit un bătrânel obosit cu cușma pe o ureche, pe care și-o aranjează ca un vechil de țară și o babă cătrănită. Ăștia sunt prea stimații și mult iubiții conducători. Două epave, la care tună și fulgeră și cei care-i judecă și cei care-i apără. Și după toată mascarada asta, „mult iubitul” legat cu sârmă de mâini este mitraliat, omorât ca un câine lângă zidul scorojit al unei cazărmi din Târgoviște. Și pe chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la religia strămoșilor săi... Ereditatea! Și Víctor nu se resemnează să fie tată. Cel dintâi nu se consolează că și-a pierdut fiul, iar celălalt nu se consolează că va avea unul. Și ce ochi, Orfeule, ce ochi! Cum îi fulgerau când mi-a spus: „Dumneata vrei să mă cumperi, vrei să-mi cumperi nu dragostea, căci asta nu se cumpără, ci trupul! N-ai decât să-mi iei casa!“ Să-i cumpăr trupul..., trupul ei...! Când și-al meu îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vocile li se făceau sonore, stridente, pe măsură ce ziua înainta, vegetau aici fiindcă nu mai știau încotro și nici de ce-ar fi trebuit să se apuce, iar Fritz și Kurt își luau noaptea tații de la crâșmă, bărbați care tunau și fulgerau, parcă-i lovise turbarea. În schimb, tatăl lui Felix își zicea mai nou „fabricant“, deși până nu demult fusese un simplu meșter care supraveghea munca, îmbrăcat într-un halat de lucru maro și cu o grămadă de creioane în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
așezăm la masa rotundă sub lampa al cărei cerc luminos cădea pe registre, pe ceramică și pe o toporișcă de piatră, ni s-a cerut să răspundem la întrebările pe care omul acela și le nota, pe urmă ne-a fulgerat din nou cu aparatul de fotografiat, în timp ce Armin demonstra cum se completează la mașina de scris o fișă din cartotecă și mai trase un bliț când eu mă prefăceam că lipesc cioburile unui vas. Dar nu se potriveau și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
La înmormântare au luat parte industriași, politicieni, militari, vânătorii au sunat din goarnele lor „sfârșitul vânătorii“ și cei trei fii au stat în fața gropii cu mama lor, în timp ce duhovnicul, adică preotul de suflet și de stomac al bunicului, tuna și fulgera cu privire la deșertăciunea tuturor existențelor; nevestele și nepoții stăteau în cerc și Erich Hackler văzu cum W. și „Oha“, foștii lui șefi, aparțineau protipendadei, adunate aici doar pentru că tatăl lor fusese directorul uzinelor siderurgice și metalurgice și-și demonstrase meritele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]