15,687 matches
-
cizme, pentru că au fost ai mei, și nu ai altuia, fiindcă mi-e tare dor de ei, și nu-mi sunt indiferenți) putrezesc cine știe pe unde, în straturile adânci ale unei gropi de gunoi, pe vreun maidan desfundat, pe fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele femei de servici(u) ale blocului. Nu vă e milă? Mie îmi e. Mi-i cumpărase tata de pe Lipscani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tare“ știu că ei sunt cei căutați, de parcă în mințile bărbaților ar exista o legătură magică între cauză și efect sau, mai bine zis, un gest ritualic care permite anihilarea efectului (stingerea focului fără apă) prin maltratarea cauzei (șuturile-n fund, palmele peste față, trasul de păr, de ureche, de nas, castanele și pumnii). Or fi având și ei minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe cale de-a avea). Prin urmare: frații pot scrie împreună o carte, dar nu pot întâlni deodată aceiași îngeri și spiriduși; chiar și când devin mari, frații mici rămân mai mici decât frații mari; frații mici nu uită șuturile în fund încasate de la frații mari. Pe urmă, există acea parte din biografia fraților mari la care frații mici au acces doar prin intermediul poveștilor. E o felie de copilărie, dar pare o felie de tort și frații mici și-o închipuie însiropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să le explici totul frumos și clar, astfel încât, pe viitor, să eviți orice surpriză“. Ce mi-ar mai rămâne de făcut, mie, Filip, ascuns până acum sub masca frații mari? Să mă gândesc cu nostalgie cum le trăgeam șuturi în fund fraților mici, să mă scufund printre miracolele mele și să înot pe-acolo liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
liniștit, printre peștișori cu codițe mai puțin viclene decât litera ș. Miracolul A. a: în adâncuri nu sunt răcușori cu clești și mustăți sau caracude în toate culorile curcubeului, nu sunt alge unduitoare, nici sirene, nici comori risipite pe nisip, fundul e mâlos și vrea să-mi înghită picioarele, apa e ca noroiul sau ca pământul galben și e peste tot, în stânga, în dreapta, deasupra, o apă care mă strânge, mă ține, îmi apasă obrajii umflați, îmi înmoaie brațele, îmi împinge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe, frunze de stânjenei, au presărat pietriș și praf, au amestecat bine în oală, să nu se prindă de fund, și, când a fost gata, au pus mâncarea în farfurii (niște bucăți de ziar rupte cât mai rotund). Dup-aia, dacă tot ne jucam de-a mama și de-a tata, a trebuit să ne dezbrăcăm în pielea goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fi ieșit la încălzire și el a trebuit să plece pe front pentru măicuța Rusie și ea era așa de frumoasă și de tulburată și el i-a dăruit un coșuleț cu alune pentru că ea era veverițușca lui și la fundul coșulețului, sub alune, era ascunsă o scrisoare de dragoste, dar ea n-a știut și a alergat după camionul cu care el, în uniformă, pierdut într-un șuvoi de uniforme, pleca pe front și imnul „You’ll Never Walk Alone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri sănătoase? Unul mai durduliu a hăpăit și a tulit-o după mingea care tocmai trecea prin dreptul lor, n-a comentat, nici n-avea timp s-o facă, mișca din fund ca o văduvă și tot încerca să tragă la poartă. Celălalt, un tip oarecare, cu cele mai mari strădanii și nu-și putea aminti decât o figură turtită, nu juca fotbal, comenta, dădea sfaturi, așa că și-a îngăduit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mâncărimi, iar în nesimțirea mea - credeți-mă pe cuvânt, sunt în stare - aș putea să sforăi ore în șir. Partea proastă e că nu s-a inventat încă o metodă infailibilă prin care să poți alunga cu un șut în fund certitudinile, după care să te duci liniștit la culcare. Numai când mă gândesc de câte ori dispărea pila de unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cade pe trepte, se ridică, înjură de morți, frac’su râde de se sparge, îl face prost, îi arată el cum te dai ca lumea pe balustradă, pe bune, Migu e artist, alunecă rapid, mai întâi pe burtă, apoi pe fund, aplauze, ceva?, mare lucru, îl îngână fra’su, oricum el a ajuns primu’. Eu sunt al doilea, al doilea e cel mai bun!, stop, am zis!, nu sunt prost ca toți proștii care se dau pe balustradă, poate-și rupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
minute de când intra pe ușă. Poate că tocmai chestia asta îi plăcea, nu știu. Dar, dacă ar fi fost așa, atunci măcar trebuia să tacă din gură, și nu să se smiorcăie ca un copil tembel de la primul șut în fund pe care îl primea. De cele mai multe ori îi promiteam că nu am să-i mai fac nimic, doar ca s-o bat mai tare când se astâmpăra din orăcăit. Zău, era un fenomen fata asta, pentru că, oricât m-aș chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase ani) pronunța, în funcție de gravitatea faptei, câte șuturi în fund sunt necesare pentru iertarea păcatelor. Pedeapsa varia, nu atât prin număr (cum s-ar crede), cât mai ales prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că un delict grav era echivalentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de șoim) până când, mă rog, aripa destinului s-a oprit din fâlfâit în dreptul meu și cam asta a fost tot. Trebuie să vă spun că niciodată n-aș fi presimțit că o tăcere poate să spună atât de mult. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vreți să vă ... plimbaaaaați); uneori, în zilele mohorâte, îmi mărturisea că și-ar dori o ceață groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu te vadă nimeni cum mă pupi în fund“); în poieni ori în lungile drumuri prin păduri, recitam nenumăratele poezioare cu Artur, toate conținând rima potrivită. Cu mâna pe inimă, declar că lucrurile astea (care-i contrariază pe mulți, fiind vorba de maniere, de educație, de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că vena nu mai poate fi lipită cu nitrat de argint, iar mama m-a dus la Fundeni și la Colțea, unde un chirug a vrut să-mi vulcanizeze nasul cu o bucată de piele decupată de pe spate sau de pe fund, iar un orelist s-a gândit la un tratament cu raze, care să mă repare. Matei, care mă văzuse de atâtea ori izbind sacul de box, dar nu m-a văzut niciodată boxând, suferea tare. Mai ales că prietenii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tîrziu În această poveste, și era iarnă și frig și nu era nimic de mîncare. Casa lui, ce mai rămăsese din ea, era foarte Întunecoasă și friguroasă, așa că acest băiețaș Își petrecea cea mai mare parte a timpului stînd În fund pe trotuar, la adăpostul unui perete luminat de soare, unde era un pic mai cald. Stătea acolo ore Întregi În fiecare zi și visa la mîncare. Strada din fața casei avea o gaură mare În mijlocul ei, acolo unde căzuse bomba. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
următoare - pe următorul raft ori pe următoarea cutie - și aceasta era o parte importantă din plăcere. Și era, de asemenea, o parte importantă a plăcerii de a străbate aceste tunele - nu știai niciodată ce te așteaptă dincolo de următoarea cotitură, la fundul următorului puț. Însă nici măcar În timpul acestor prime săptămîni de explorare tenace nu mi-am neglijat educația. Nu intram niciodată În tunel Înainte de a-mi petrece mai Întîi cîteva ore cu cărțile mele. Și am făcut progrese uriașe. În curînd, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era faptul că insista să-și țină și coada Într-un unghi ațîțător, un unghi pe care cred că Îl pot descrie fără teama de a greși drept neobrăzat. Neobrăzat și provocator. În timp ce ne strecuram În șir indian pe alee, fundul ei mi-a ocupat Întreg cîmpul vizual, mi-a invadat conștiința și m-a Împiedicat să mă mai gîndesc la altceva, inclusiv la mîncare și la pericole. Cred că vă pot explica destul de limpede situația, acea putere irezistibilă emanată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a lipsit ca să nu sar pe ea ca un dement. Mi-am Închipuit cum o să sar pe ea venind din spate și o să-mi Înfig incisivii În blana gîtului ei, În timp ce ea Își curbează spinarea lungă și musculoasă, Își ridică fundul În aer și, cu un chițăit de agonie absolut Încîntător, se lasă total În voia mea. A fost cumplit. Însă a fost, de asemenea, din fericire, un moment foarte scurt. Ne aflam deja la capătul aleii și ne apropiam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
plac unuia sau altuia și n-a greșit niciodată, n-a oferit niciodată Peyton Place cuiva care ar fi fost mai fericit să primească Doctor Jivago. Nici viceversa - Norman Shine nu era un snob. Era un tip scund și cu fundul mare. Avea fața lătăreață - părea mai lată decît lungă - și o gură foarte mică, pe care și-o făcea pungă atunci cînd asculta. Pune-i o Întrebare, Întreabă-l dacă are Dombey și fiul ori Viața Mariannei de Marivaux tradusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încît să fac cîțiva pași era ca și cum aș fi urcat pe munte. Nu băusem nimic două zile, și acum tot ce-mi doream era puțină apă. Uitîndu-mă În jos din Balon, am văzut că Norman nu-și clătise cana. Pe fundul ei lîncezea un deget de lichid maroniu. M-am hotărît să mă duc să-l beau și jumătate am urcat, jumătate m-am prăbușit prin puțul de aerisire central, pînă la Gaura de șobolan. CÎnd am atins podeaua, am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind. Proust, ochi frumoși pe chipul zbîrcit, murind. Joyce murind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea. Prosopul avea dungi albastre. Nu mirosea a Jerry. El Îmi tot vorbea cu vocea aia veselă și blîndă a lui - profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Jerry nu-și ieșea niciodată din fire. Le explica răbdător cum, de fapt, este un om foarte bogat fiindcă este liber, fiindcă nu e un sclav al salariului și n-a muncit pîn-a crăpat, stînd opt ore pe zi cu fundul pe un scaun, la nu știu ce serviciu de doi bani. Nu ridica niciodată glasul, atunci cînd i se adresau Îi asculta și, uneori, după o vreme, Începea să aibă cu ei discuții adevărate despre chestiuni serioase, și vedeai limpede că tipii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ei, mirosindu-i gîtul și apoi respirația caldă. Pe buza superioară Îi luceau mici diamante de sudoare, pe care le-am băut, una cîte una. Erau sărate. Știam din cărți că ăsta e și gustul lacrimilor. S-a ridicat În fund, aruncîndu-mă cît colo pe pat. — A expirat timpul, a zis. A traversat camera și s-a dus În colțul În care Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]