1,628 matches
-
civile și religioase au rămas uimite în fața sincerității și spontaneității de iubire a acelei mulțimi de sărmani față de preotul lor. Cortegiul funebru s-a desfășurat de la biserica parohială până la Garbatella. Bărbați, femei, tineri și copii erau cu toții mișcați. Șoferul serviciului funebru i-a mărturisit preotului care îl însoțea: «În atâția ani de serviciu la pompele funebre, nu mi s-a întâmplat niciodată să văd ceva asemănător». Iar în autobuzul public, comentariile lumii au devenit un cor de elogii: «Era un preot
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de sărmani față de preotul lor. Cortegiul funebru s-a desfășurat de la biserica parohială până la Garbatella. Bărbați, femei, tineri și copii erau cu toții mișcați. Șoferul serviciului funebru i-a mărturisit preotului care îl însoțea: «În atâția ani de serviciu la pompele funebre, nu mi s-a întâmplat niciodată să văd ceva asemănător». Iar în autobuzul public, comentariile lumii au devenit un cor de elogii: «Era un preot sfânt... Un părinte al tuturor... El mi-a îmbrăcat copiii... Nu l-a trimis niciodată
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
calomniat. Albul construcției nu se potrivește cu tonurile aurite ale pietrelor romane învecinate. Trebuie știut că arhitectul, autorul acestui monument, nu are aproape nici un amestec în executarea operei sale: prevăzută a fi în travertin și încadrată cu șiruri de chiparoși funebri, ar fi avut un alt efect nobil și emoționant. Or, printr-o imixtiune neașteptată a politicului în artă, un președinte al Consiliului în exercițiu, Zanardelli, grijuliu cu voturile electoratului muncitoresc din Brescia, a impus, în locul pietrei romane, blocuri din carierele
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ministrul Braziliei se tîra, cocoșat de loviturile pe care i le dăduseră de-a valma cu patul puștii trupele în timpul bulucelii, iar ministrul Persiei, precaut, își ținea strîns în mîini frumoasa pereche de epoleți încărcați cu diamante ispititoare... Cealaltă ceremonie funebră cea a înmormîntării lui Leon al XIII-lea s-a desfășurat tot în arșița soarelui de vară și cu deplinul concurs al populației. Îndelungatul pontificat al lui Leon al XIII-lea ștersese din memorie amintirea îngropării lui Pius al IX
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
în excursiile sale prin Tirol și Corsica, englezul a rupt vîrful uneia din ele cu butonii de la manșetă; Regele, mînios, i-a interzis să se mai apropie de "micuțele" sale fără mîneci de lustrină încheiate jos, adresînd, într-un discurs funebru, cuvinte drăgăstoase campanulei retezate. Și, în fața acestui suveran atît de complex, cu gusturi subtile pînă la chintesență, un popor de țărani aspri, abia ieșiți din sclavia turcă, al cărui patriotism, somnolent în 1877, cînd armatele ruso-române se băteau pe pămînt
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era lipsit de o anumită oportunitate. Prințul Boris avea în privire ceva nostalgic, moștenire de la mama sa, prințesa de Bourbon-Parma (despre care regele îmi spunea: "Regret că nu ați cunoscut-o. Era cea mai frumoasă carte din jocul meu". Orație funebră spusă pe un ton ciudat, dar care se voia un elogiu al calităților deosebite ale prințesei). Se pare că e ceea ce am putut afla de la unii apropiați ai săi moștenise de la tatăl său un dar al disimulării și al gustului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
dovadă de un naționalism pus pe revendicări. Cărțile de școală și chiar cataloagele de jucării de la Nürnberg 241 arătau foarte clar că statele învinse, ca și cele învingătoare, nesatisfăcute, continuau să ațîțe ura și să otrăvească mințile. Societatea Națiunilor părăsise funebra sală a Reformei pentru un edificiu situat pe Promenade des Bastions, dotat cu o încăpătoare sală de ședințe (așteptînd să intre în posesia palatului somptuos, care nu a servit decît pentru a ratifica actul de deces al Societății Națiunilor). Toți
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de mandibule fracturate la antrenament. Urmează anchete, eprubetele postmortem, dezvinovățiri, salvări dotate corespunzător cu targă. Președinți de Ligă reîncarnați în laboratoare antidoping ultramoderne, care analizează piramidon alterat. Mingea cu petice țopăie absurd într-un soi de imensă prăvălie de pompe funebre, lovindu-se de pereții pe care se află fotografiile pe ceramică ale lui Vrăbioru, Bugeanu, Hîldan, Iacov, Stoica, Talpoș, Alb, Orbeanu, Neamțu, pomelnicul cu morți scris doar în ultimii trei ani. Toți sînt astăzi nume de peluze, de stadioane sau
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
defunctul. Realizarea spectaculoasă a efigiei în mărime naturală o sortește să dispară odată cu corpul fizic al autocratului (sau în locul acestuia), tocmai pentru a-i face explicită despărțirea de corpul cetății care îi supraviețuiește, dar și de identitatea "sigilată" în masca funebră, păstrată de familie și de comunitate. Funus imaginarium este o etapă a destinului triumfal, unul individual, însă integrat "fără rest" de comunitatea romană, în acest fel reconfirmându-l pe al ei. Rolul pe care îl joacă în cadrul acestui ritual purificator
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
el este diminuat prin ingerare, prin acomodare anterioară, lăsându-mi-se un interval temporal până la întâlnirea efectivă cu cel îndurerat. Voi zice că m-am adaptat, m-am obișnuit cu faptul nou apărut astfel încât întâlnirea cu prietenul meu la ceremonia funebră se va desfășura sub auspiciile unui deja cunoscut. Atunci când orbul îmi răsare în cale, gândul, afectul și acțiunea mea se află sub incidența unei prospețimi de informare, unei noutăți brusc survenite. Când aflu de moartea celui drag prietenului meu, e
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
meu pentru a-i fi acestuia aproape, pentru a-l sprijini, a-l susține să depășească sumbrul moment. Pot dezvolta aici un gest deplin-filantropic chiar dacă el diferă prin cadru și mijloacele activate de cel al ajutorării orbului. Sosesc la ceremonia funebră. Sunt izbit de cele două chipuri, de cele două charisme-portret în jurul cărora gravitează întregul eveniment. Este vorba despre chipul îndurerat al prietenului și al celui înveșmântat întru moarte. Deși, spre deosebire de cazul întâlnirii abrupte cu orbul, sunt pregătit, calibrat mental și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
urmă datorită undei grave, presiuni deprimante radiate de ele. Pășesc în spate și abia acum sunt atins de bulversarea-naufragiere. Când am aflat vestea acestei morți am fost impresionat, marcat lăuntric. Intervalul temporal ce mă desparte de participarea efectivă la ceremonialul funebru mi-a conferit răgazul să mă fortific obișnuindu-mă cu ideea deja consumatei tragedii. Și totuși, în pofida acestor avantaje psihice, abia în starea ce o resimt odată cu pasul înapoi pe care îl fac, fiind împins îndărăt de forța negativă a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un efemer moment, statutul de Atlas ce-și duce cerul pe hotarele dintre eflorescențele vieții și deșerturile morții. Prietenul meu privește această reprezentație macabră a înmormântării celui drag precum un coșmar în care este captiv. Realitatea exfoliată spațio-temporal în preajma evenimentului funebru el o resimte ca fiind situată la depărtare cosmică. Zgomotele vieții trecute, prezente și viitoare îi sună drept slabe ecouri abia perceptibile. În aceste clipe de vidație ontică, amintirea, actualitatea și expectativa sunt total neglijate. Nu importă aici decât hăul
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
unui resemnat în fața morții, el reia simbolic ultimul suspin al tuturor muribunzilor, ultima lor suflare de rămas bun. Întâlnirea cu nevăzătorul ce-și întinde mâna solicitând sprijinul trecătorilor adesea prea supuși grabei cotidiene și între-vederea cu prietenul sub auspiciile ceremoniei funebre determinate de moartea unei ființe dragi acestuia par a fi formate din succesiunea câtorva etape fundamentale: contactul-bulversare sau impactul-naufragiu, preluarea controlului asupra propriei conștiințe de către drama aproapelui, manifestarea saltului empatic, survenirea compasiunii, apariția deciziei de a acționa filantropic-gestual, efectuarea concretă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
și cască prăpastia nefastă în marginea de jos a angoasei, la capătul de străfund turbulent al acesteia este suicidul. În experiența afectivă care domină inițial pe călătorul labirintic, spectrul morții acestuia îl apelează dintr-un viitor ireversibil, iar survenirea premonițiilor funebre îi incendiază speranțele inimii. Spre deosebire de această experiență, paradigma sinuciderii răstoarnă raportul dintre conștiința individuală și moarte. Cel care pătrunde în labirint se simte chemat de moartea sa din viitor și are presimțirea acesteia în sensul că o vizualizează în avanpremieră
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
trăirii întru lume, respingând axiomatica acesteia, sinucigașul își manifestă aceeași radicală neatenție în raport cu ființa sa individuală și o devalorizează. Aici, moartea ca act absolut înghite, asimilează decompozabil orice atenție și importanță acordată vieții și identității personale. Dar, în nihilismul său funebru, sinucigașul nu acordă actului morții o preocupare și o valoare de ordin special, așa cum o fac cei care se tem de ea, ancorându-se în exuberanțele efemere ale vieții. El nu este preocupat de moarte, acordându-i o atenție sporită
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un vid ce exclude superficialitățile lumescului și ale celorlalți. Pe drumul întoarcerii spre sine, îmi port pe umeri noua formulă te urăsc precum Atlas își duce cerul. Și din această formulă, doresc să răzbată doar acorduri de requiem și marșuri funebre în amintirea îndrăgostitului cu aură de naiv încrezător ce am fost sub semnul inocenței întru eros. Astfel sunt sacerdotul de cortegiu al fostei mele iubiri, asistat de zeul revoltei și-al suicidului. Și doar un orizont ce profețește o nouă
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de soare... Și, rar, când cerul le trimite O rază caldă, o zâmbire, În loc să cânte, să renască, Ei mor de fericire... în vreme ce marinarul bătrân, abia întors pe uscat, pleacă din nou, devorat de chemările acvatice. Ninsorile cad monotone, punctate de funebrele ciori și însoțite de țipete sinistre: Cîrduri-cîrduri, ciori de toamnă Pleacă... Desfrunzite crengi de arbori De sub vifor se apleacă... Cârduri, cârduri, ciori de toamnă Pleacă... Cum pe sufletul meu jalea... Boi și vaci, cu răget umple Valea... Ninge! Ninge!... Alb
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
te cînta-nstrunîndu-și elitrele sonore, Așa am fost de-a pururi și-același am rămas. Eu sunt întîiul sunet care-a trezit ecouri Făr-a trezi pe lume fiorul unei uri, Rapsodul ce-a rupt pacea înaltelor platouri Și-a deșteptat visarea funebrelor păduri. Ca într-o seră caldă trăiam punctând tăcerea, Privind plin de uimire cum vremile în mers Înalță continente ori pregătesc căderea A cine știe cărui fragment de univers. Părea cum că natura arareori sătulă De vechile tipare căta izvoade noi; - Cum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules Laforgue
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules Laforgue toamnele insalubre, tusea și ftizia, în timp ce nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid, claviristele care cântă marșuri funebre de Chopin își au originea în Maurice Rollinat. Umiditatea pluvială de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale și se observă o adevărată teroare de apa tristă, ostilă, care contaminează tot, un sentiment fizic de insalubritate: Nu e nimeni... plouă... plînge-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o pasăre "cu pene albe, pene negre", strigând "cu glas amar", poetul plânge și râde sarcastic "în ha, în ha", sau râde "hidos", pășește singuratec pe pustiile piețe, intră în casa iubitei și-i ordonă să-i cânte un marș funebru. El se duce în grădina autumnală și se-ntinde ca un mort pe masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. Când se apropie miezul nopții, cuprins de terori subite la ora satanică, poetul fuge din odaie-n odaie, iar când afară "ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ninge prăpădind", iubita se așează la pian și cântă un marș funebru, după care faptă cade în delir. Atunci poetul face un gest straniu: plângând resfiră pletele iubitei. O altă femeie brună, în mantie neagră, cântă la clavir, gemând, marșul funebru al lui Chopin, între făclii, într-un salon gol. Apoi apare în salon o blondă goală, care ia o scripcă neagră și-ncepe a cânta lugubrul cântec. A doua poză (în această poezie deloc simplă) este retorica întoarsă, adică sfărâmarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
A. Pop Marțian colectează ecouri din Camil Baltazar, Pillat, Blaga, Gh. Tuleș schițează natura moartă (fructe) în stil ortodoxist, Tudor Măinescu se distrează în genul Cincinat Pavelescu, George Voevidca scrie sonete și versuri în stil popular, G. St. Cazacu cultivă funebrul bacovian. Alții: George Silviu, Ilariu Dobridor, M. D. Ioanid, N. Țațomir, Alexandru Baiculescu. Sunt poeți cărora nu li s-ar putea nega vocația, dar care își datoresc vibrația în bună parte condiției de bolnavi. Acesta e cazul tuberculosului Ioan Ciorănescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]