5,270 matches
-
mâinile lui No-Nehal, unicul fiu al lui Kurruk Singh, care porunci tatălui său să se retragă În locuința sa particulară din oraș, unde se și Îmbolnăvi curând. Câteva luni mai târziu avea să urmeze tatălui său, Ranjit Singh, pe rugul funerar. Se zvonea că fusese otrăvit, specificându-se totodată și otrava de pe urma căreia murise. Dar eu unul nu dau crezare celor auzite 222. Cert este faptul că fiul lui se arătă extrem de indiferent atât față de tratamentul urmat de tatăl său, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Singh intenționa să le ceară acestora o justificare a comportamentului perfid de care dăduseră dovadă pe parcursul Îndelungatei boli a tatălui său, căci Îl jefuiseră și Îl Înșelaseră În cel mai rușinos mod - și se știa că, imediat după Împlinirea ritualurilor funerare ale tatălui său, prințul avea de gând să poruncească să se Închidă șapte dintre casele lor pentru a se face cercetări. Pe când În fortăreață se desfășurau Întrunirile serdarilor, care ținură vreme de două săptămâni, r³nș Chund Kaur a atentat la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se Însănătoși, rudele Îl transportă pe malul Gangelui, așa Încât să poată muri aproape de râul sacru. Rudele sau prietenii pacienților vizitează locul ca să se asigure dacă sunt Încă În viață. Când survine moartea, ei aduc suficiente lemne ca să Înalțe un rug funerar și Încredințează trupul flăcărilor. Când mijloacele nu le permit cheltuieli de acest fel, ard numai o porțiune a feței și apoi Împing trupul În râul sacru. Locuitori din Santipore, pe Gangetc "Locuitori din Santipore, pe Gange" Când un pacient se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1936, p. 221. Însă problema e cu mult mai complicată decât o pot fixa aceste câteva referințe. Bunăoară, luând În calcul că postura identificată de Papesso e În Întregime criticată de Jean Filliozat, care a arătat că e o poziție funerară comună, departe de o funcție sau de un sens specific și decelabil. De altfel, toate tezele „preistorice” sau arhaice, a căror generozitate trebuia să fie mai demult suspectă, au fost mult fragilizate În studiile de istorie a religiilor În ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Între toate aceste resturi, cele mai numeroase și până astăzi cele mai interesante, fiind singurele explorate, sunt cele ale unor st¿pa ștopesț: Între Balabagh și Jelalabad - scrie Mohan Lal, ajutorul doctorului Gerard - se ridică un mare număr de monumente funerare budiste, asemănătoare celui de la Manikyala, dar puțin mai joase». În aceeași direcție, trebuie să remarcăm, nu departe de Balabagh, același călător semnalează «un loc presărat cu ruine și numit Bahhar, unde musulmanii sunt ocupați În mod constant cu săpăturile și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cabinetelor erudite confundă cu irepresibilă lejeritate toate religiile Indiei, care Încap Într-un rezumat de 10 rânduri. Disting mai lesne islamul, Însă din pricina „bolnavului Europei” sau a fostului imperiu al lui Akbar. Maxima extensie a informațiilor descrie, redundant, numai aspectul funerar (incinerarea) și alimentar (vegetarianismul) al acestei civilizații. Toți primii mari orientaliști care nu au trăit măcar o lună În Asia nu știu de fapt nimic despre Buddha - dar, de cum au aflat cel mai mic amănunt despre una din religiile Indiei
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
marginal chiar și pentru primii discipoli ai lui Eugène Burnouf, a fost notat de Lordul Elphinstone, În An Account on Afghanistan (1839), cu localizare la vest de Peshawar. Avem toate argumentele, foarte surprinzătoare pentru proliferarea uriașă a studiilor despre monumentele funerare budiste, să arătăm că Înaintea lui Elphinstone (1779-1859), În 1835, Honigberger a definit chiar mai exact, și de asemenea de la fața locului, monumentele „afgane”. E drept, primele mărturii sunt cele din corespondența Încă inedită (vezi Addenda); la fel, e notabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
St¿pa budist de la Manikyala 1 și monumentele similare de la Bamiyan nu au interesat alți călători, pentru motivul unic și suficient că nu se puteau raporta la texte care să le deslușească. În fond, astăzi știm că monumentele de cult funerar - ce reconstituie expansiunea rapidă și masivă a budismului prin poarta nord-vestică a Indiei gangetice - au fost observate timp de câteva secole de călătorii europeni, dar relicvariile cu sutre rămâneau fie inaccesibile, fie mute. Curiozitatea endemică a medicului voiajor Îl transformă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
mai ales pentru arheologul amator care devine Honigberger. Din relatările lui Jacquet aflăm și că, spre sfârșitul campaniilor sale de intrepidă arheologie asiatică, Honigberger, care explorase 30 de st¿pas (căci e unul dintre primii arheologi europeni interesați de monumentele funerare budiste 4), l-a inițiat pe Gerard În colecții formate prin „laborioase explorări”5 și l-a Îndrumat spre perspectiva continuării săpăturilor - inaugurale, extrem de anevoioase, efectuate cu sprijinul autohtonilor. Un englez detașat În Iordania, Warwick Ball, chiar dacă folosește două dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
du-te-vino pentapotamid, cu zilele și nopțile lor pentru care, potrivit unui calcul sumar, ar fi fost nevoie de zece Șeherezade. Rezumându-se și concentrându-le, Honigberger nu mai rămâne Însă numele prea slab evocator Înscris, la Brașov, pe o piatră funerară tot mai deteriorată, nici acel personaj nesigur care călătorește, mirat, datorită reeditărilor din Eliade - și nici măcar acel nume gravat pe greoiul aparat de testat praful de pușcă 2, o amintire greu de pătruns aflată În Muzeul sikh al fortului Lahore
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
generații, încercând să dea o replică celor care, neîncrezători, contestau apariția „noii spiritualități” (Arșavir Acterian, Discuții). Poezia, destul de bine marcată ca pondere în economia fiecărui număr, este semnată de Dan Botta (Lai - în franceză), Eugen Jebeleanu (Răscoala), Simion Stolnicu (Hebron funerar), Barbu Brezianu (Rondel, atribuit lui Villon), Emil Botta, Al. Robot, Horia Stamatu, Corneliu Temensky, Emil Ungher, Horia Groza. Proza este reprezentată de fragmentul Liuba din Los Angeles, cocotă cu zurgălăi și un pește de Neagu Rădulescu, indicând timpuriu și neechivoc
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
de unde se poate deduce că pentru poet comunicarea lirică începe printr-o asumare solemnă a emblemelor tradiționale și moderne. Z. poartă cu orgoliu insignele acestei retorici și nu se sperie că va fi socotit nesincronic. Cu toată invazia de imagini funerare, poemul erotic nu își pierde caracterul feeric. Dragostea continuă să fie o sărbătoare a simțurilor chiar și atunci când prin fața ei trece un carnaval de imagini agonizante. Roza este „floare de geniu” a poetului și, hrănită cu suflarea morților, ea dă
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
de folosire a piesei în discuție: ● prin fixare rigidă pe fir/fibră ca pandantiv/amuletă; ● piesă cusută pe un suport (veșmânt, bandă) textil sau de piele. Se cunosc situații constatate arheologic, implicând varianta utilizării pieselor asemănătoare ca pandantive/amulete (contexte funerare - morminte din necropola eneolitică de la Varna, de exemplu - a se vedea Ch. Éluère, 1989, p. 49-56; V. Voinea, 2008b, p. 76-82. De asemenea, cunoaștem reprezentări în relief ale unor piese de tipul pandantivelor circulare, suspendate prin intermediul unui fir/fibră/bandă
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
în cadrul celei mai vechi culturi neolitice din Ciclade - Saliagos, datată la 4500-3500 B.C. În aceste regiuni, idolii «en violon» au cunoscut o lungă evoluție, diversele variante tipologice stilizate fiind semnalate mai târziu în culturile epocii bronzului, mai ales în mediul funerar (V. Voinea, 2008b - cu bibliografia). Denumirea acceptată pe criterii tipo-morfologice de „idoli «en violon»” a fost adoptată și folosită, prin extensie, și pentru alte reprezentări antropomorfe neo-eneolitice și ale epocii bronzului din spațiul egeo-anatolian și sud-est european. Din acest punct
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
corpul tronconic, terminat sub formă de cap, cu ochii în relief și cu urechile proeminente, verticale; din diametrul maxim pornesc cele două brațe, aproape vertical, terminate cu crestături care semnifică degetele (fig. 7/5). Vase antropomorfe, folosite uneori ca urne funerare, au fost descoperite în Ungaria. Ne referim, mai întâi, la vasul descoperit in stațiunea de la Szegvár, aparținând culturii Tisza, cu torțile înălțate sub forma mâinilor, și cu decor format din triunghiuri incizate (N. Kalicz, 1970, p.47, fig. 45), dar
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
poate avea impresia că asistă la reprezentarea unei tragedii grecești. Totul decurge după datină, totul se încadrează în ritual. Încăperile casei din Omida, curtea, ulița satului, cimitirul par o scenă largă, pe care se joacă spectacolul morții. Bocirea răposatei, ceremonia funerară, ospățul, pomenile compun acțiunea vie, în plină desfășurare, iar reflecțiile, amintirile, tânguirile fără glas ale povestitorului îndeplinesc rolul corului din teatrul antic. În cimitir, lume multă, înghesuială, clopotele jelesc, preoții cădelnițează, rostesc rugăciuni, un „Doamne miluiește”, repetat până la exasperare, umple
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
contribuții valoroase la lămurirea unor aspecte importante ale literaturii noastre populare: Balada Meșterului Manole și variantele ei transilvănene, „National” et „universel” dans les recherches roumaines contemporaines sur le folklore littéraire, Corpusul folclorului românesc: Cimilitura..., Miorița în Transilvania, Miorița și riturile funerare la români ș.a. Sunt propuse ipoteze de lucru și soluții interpretative noi, acceptate, în bună parte, de literatura de specialitate. Lucrarea care l-a impus este Meșterul Manole, volumul întâi fiind intitulat Contribuție la studiul unei teme de folclor european
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
sedentarizat, construind primele comunități stabile, organizate în conformitate cu genealogia și liniaritatea maternă. Interdicția canibalismului pare să se fi generalizat printr-un efort educativ sever, desfășurat vreme de câteva zeci de milenii. Implicit, s-au dezvoltat cultul strămoșilor, riturile de înmormântare, construcțiile funerare menite să asigure athanasia și perpetuarea postthanatică a sufletului 6. Toate acestea se bazau pe un sofisticat curriculum oral căruia i s-au asociat, curând, diverse forme de curriculum cutumiar și curriculum out-of-school. Viața sedentară în ginte matriarhale a favorizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
arta militară. În Papirusul Anastasy, scribul Hori îl interoghează pe un confrate în legătură cu diverse probleme militare, precum: rația de hrană a trupelor în campanie și organizarea expedițiilor militare. Alte întrebări privesc construcțiile, mai ales transportul obeliscurilor pentru temple și monumentele funerare. Se poate presupune că faraonii aveau acces, ca și preoții, la învățături oculte înalte, așa cum a fost cazul cu faraonul Snefru din Dinastia a III-a, care și-a scris propria prorocire. Învățătura egipteană beneficia de un sistem educațional structurat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care cei din urmă erau siliți să le îndure. Activitatea fundamentală era asigurată de expunerile regulate ale maestrului susținute în centrul exedrei și de studiul învățăturii sale prin conversații și dialoguri de tip socratic. Acesteia i se adăugau numeroasele jocuri funerare, regulate, consacrate zeităților - de obicei infernale, precum Poseidon, Adrastos sau Dionysos 11. Și, desigur, antrenamentul sportiv și întrecerile atletice de tip olimpic 12. Curriculumul propriu-zis al Akademiei ar fi putut fi cel utopic, expus de Platon în Republica și Legile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
un crochiu într-o construcție agreabil-enigmatică, etalând un manierism gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți și gheară cu reticență funerară și amurgitul vânt satrap câinește-n blana cu valtrap”. Ca prozator, N. a dat povestiri în Întoarce-te să mă vezi (1977), proză poetică în Ninsoarea care ne trebuie (1979) și romane de analiză, cu pretenții neonorate. A exploatat tehnicile
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
de pasteluri, cu vernisajul patronat de Édouard Herriot). În 1885, la vârsta de nouă ani, călătorește, pentru prima și singura oară, o săptămână, în România - unde este înmormântat tatăl său, decedat subit, si amintirile păstrate sunt mai ales întunecate (ceremonia funerară) sau dezolante prin spectacolul agresiv al sărăciei și înapoierii; merge apoi să-și viziteze bunicul la Constantinopol, în palatul de la Arnăut-Chioi. Aici un frate al mamei, Paul Musurus, poet parnasian, discipol al lui Leconte de Lisle și al lui Théophile
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
etnonimelor (Michael Herzfeld), mitul lui Eminescu și mitologia daco-romană (Ioana Bot), antropologia românească avant la lettre (Nicolae Constantinescu), șamanism și vrăjitorie În Europa Orientală (Giovanni Pizza), contextul sociopolitic al elaborării crucilor pictate de la Săpânța (Marinella Lörinczi), analiza etnofolclorică a ritului funerar din Maramureș (Ileana Benga și Oana Benga), semnificațiile identitare ale sarmalei În raport cu ,,civilizația” și ,,cultura” (Vintilă Mihăilescu), etnografia zonelor industriale din Valea Jiului și Făgăraș (David A. Kideckel, Bianca E. Botea, Raluca Nahorniac, Vasile Șoflău), cosmopolitism și transmigrație la oamenii de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
crucii policrome de la Săpânța pe baza a cinci cruci (datate În 1939, 1948, 1959, 1965 și 1974). Concluzia este aceea că epitaful ritmic ar fi apărut la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50, În legătură cu o ,,criză În gestiunea riturilor funerare laice și bisericești”. Mai precis, epitaful versificat ar fi preluat funcția verșurilor - lamentații funerare maramureșene, de origine semicultă -, o dată ce confesiunea greco-catolică a fost desființată În 1948. În acest fel, cenzura intervenită În ,,oralitatea publică a verș-ului” ar fi favorizat ,,dezvoltarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1965 și 1974). Concluzia este aceea că epitaful ritmic ar fi apărut la sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50, În legătură cu o ,,criză În gestiunea riturilor funerare laice și bisericești”. Mai precis, epitaful versificat ar fi preluat funcția verșurilor - lamentații funerare maramureșene, de origine semicultă -, o dată ce confesiunea greco-catolică a fost desființată În 1948. În acest fel, cenzura intervenită În ,,oralitatea publică a verș-ului” ar fi favorizat ,,dezvoltarea unui surogat public și deci semicult”, căruia i se subordonează și imaginea incizată. Ileana
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]