2,203 matches
-
constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se poate construi o gospodărie Vechi unități de măsură 1 palmă =0,235 m; 1 pas = 6 palme = 1,310 m 1 funie = 20 pași = 26,200 m 1 pogon = 1/2 ha = 5000 m2 1 prăjină moldovenească = 179 m2 1 ha = 56 prăjini = 10.000 m2 1 falce = 80 prăjini Gavril Bădăluță (1900-1970), Caliopia - Galafira plecată din Lunca în 1929 RĂSPUNS la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
curăța de iarbă și rădăcini, după care se stropea cu apă și se bătea cu tăvălugul pentru a se obține o suprafață netedă. Aria era circulară, în centru era un par bine înfipt în pământ de care era legată o funie de care era prinsă un jug special pentru doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în centru era un par bine înfipt în pământ de care era legată o funie de care era prinsă un jug special pentru doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă funia se strângea la par, după care se mergea în sensă invers, operația repetându-se pânăă ce toate boabele erau desprinse de spic. Boabele erau strânse lângă stâlpul central și operația se repeta. Când tot grâul era treierat, urma vânturatul, prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aveau o rentabilitate scăzută. Costică Tomescu cunoștea bine situația morii de vânt a lui Gh. Boca, deoarece, ne spune el, când era vântul mare, era trezit din somn (era argat la Gh. Boca!) și trimisă la moară ca să țină cu funia aripile morii, că altfel sărea roata care învârtea piatra.54 Recensământul din 1912 a înregistrat, pe lângă populație, și patrimoniul comunei Filipeni: o moară cu aburi în Lunca și una în satul Mărăști Vale, și câte o moară cu țiței în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
memoria, tot străbătând nesfârșitele culoare mohorâte, numărând etajele, intersecțiile și cotiturile până la punctul de destinație - restaurantul, recepția sau odaia în care locuiesc. Camera mea este îngustă, neaerisită, dar cu un plafon destul de înalt. Ca să deschid fereastra, trebuie să folosesc o funie, care, ghinion, se rupe când trag de ea. O înnod și reușesc în cele din urmă să deschid oberlihtul. Aerul este acum ceva mai respirabil, însă zgomotul traficului din stradă mă asurzește. Aș vrea să sper că la noapte străzile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
secundă, case în flăcări, trupuri arse care fumegau, detalii impresionante ale arsurilor de diferite grade, o alunecare de teren, degete încovrigate apărând din mocirlă, încercând să apuce un lemn salvator care nu avea să apară niciodată, un spânzurat atârnând în funie, limba vînătă ieșită din gură, bale scurse de o parte și de alta a bărbiei, în timp ce privitorii aplaudau având întipărite rânjete de satisfacție pe fețe. Doar câteva tablouri spuneau alte povești. Pictorul se așezase în fața unor îndrăgostiți, spre exemplu, în timp ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
o operă a marmoreului său geniu și c-o intronase pintre cruci și morminte acoperite de ninsoare. Ca un nebun sări Ioan, palid ca o stafie, de lângă mine, și-și apropie buzele lui de ochii moartei. Apoi capacul recăzu, pe funii fugea sicriul cel negru în noaptea pământului - și pe pământ nu mai rămăsese decât suvenirea cea amară a Sofiei. Mi-am închis ochii și-am visat... ce?... Nu știu. Când i-am redeschis, eram singur în cimitiri. Luna revărsa printre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe cară, înjugîndu-și boii albi, grași și cu coarne mari, apucau pocnind și chiuind cari-nspre munte, cari-nspre câmpie. Înserase cu desăvârșire, roțile stătură și ele și numai moara uriașă se legăna alene pe Mureș, făcând să tremure lungile și groasele funii de tei cu cari era legată, de țărmuri. Sasul se puse-n ușa cea mare a moarei pe-un pietroi neted ca o bancă și, aprinzîndu-și luleaua, se uita melancolic la răsărirea luceafărului de sară. Eu mă așezai lângă el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fără gloanțe cum erau, nu făcură decât a înmulți spaima celor ce fugeau. Femeia ieșise, cu banii și cu lucruri ce avea mai scumpe, din moară și plecă plângând. Morarul începuse a boci, legat de grinzile morii. Bătrânul suci o funie de paie și, împlînd-o cu păcură, o azvârli aprinsă de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrânul tribun râse cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de jos pe acoperișul morii. într-un moment podul cel uns cu păcură se aprinsesă, morarul țipa teribil, de întrecea urletul roților și durduitul pietrelor neferecate. Aci bătrânul tribun râse cu sălbătăcie - ideea satanică se-mplinea. Luă toporul și tăie funiile ce legau moara de mal. Moara începu a se mișca, a pluti aprinsă pe valuri. - Și foc și-nec! strigă bătrânul teribil, suit pe-o piatră și ridicând pumnul la ceruri; de - am făcut rău, pe sufletul meu să cadă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de trage clopotul, eu alerg la crâșmă să chem oameni! Aduceți păcură, mă, să dăm foc bisericei. - Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O, muză! învață-mă să cânt tragicu acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgîndu-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză., numește numele acele ilustre a acelora cari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
arzând încă pe zidurile înalte. Podul, care mergea de la mal până în buza insulei, nu părea foarte lung, cel puțin din locul în care privea Ghighina. O luase într-un suflet spre el, tropăind pe podelele de stejar, legate bine cu funii din păr de capră. Era un pod suspendat care se legăna deasupra apei. Apoi podul devenise fără sfârșit. Zogru plutea lent, mult prea lent, în urma fetei. Ar fi vrut s-o oprească, sa-i spună ceva, dar nu putea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lemnul porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu ei? întrebă Porfiri. ă Fără sânge, spuse doctorul. În cazuri de ștrangualre, este normal ca ochii să fie plini de sânge. Frânghia era prinsă în carnea moale de la gât. Doctorul o tăie cu bisturiul, trecând lama cu delicatețe peste funie, atent să nu încrusteze pielea. Apoi o îndepărtă cu o pereche de foarfece lungi. ă Aici, asta-i interesant, spuse el. Asta este interesant. Îi ridică barba ca să vadă și ei. Cu toții se aplecară peste cadavru și își concentrară atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Apoi o îndepărtă cu o pereche de foarfece lungi. ă Aici, asta-i interesant, spuse el. Asta este interesant. Îi ridică barba ca să vadă și ei. Cu toții se aplecară peste cadavru și își concentrară atenția asupra urmei adânci lăsate de funie pe gâtul mortului, apoi se ridicară, pentru aer și pentru a-l fixa pe doctor cu fețe nelămurite. ă Un moment. Așa o să vedeți mai clar. Luă o lamă din cufăr și rase barba într-un loc. ă Tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mai pirpiriu ar fi izbutit să se ridice În picioare, dar matahala asta, cu coapsele lui uriașe, nu poate decât să‑și agite copitele În vânt. Calul cu coamă lungă, din rasa Percheron, cu ochii Înspăimântați și venele ca niște funii, ar fi avut nevoie de un uriaș ca să‑l salveze, dar mica mulțime Îngrămădită la colțul străzii nu putea decât să strige felurite sugestii. Ba chiar i‑au spus polițistului că‑i norocos că animalul se prăvălise pe Roy Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că nu i-am văzut niciodată ochii. Totdeauna ochii săi erau strânși de parcă ar fi dormit tot timpul. De fapt Costică Cioată, că așa îl chema, făcea veșnic economie la vedere și dormea oricând, chiar când mergea cu vacile de funie pe drum. Totuși erau și momente când fața lui se însuflețea și asta se întâmpla când povestea cum a luptat el în 1919 sub comanda generalului Prezan (viitorul mareșal) în campania din Ungaria. Acum păștea vitele colectivei din sat și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
găsit ei rezolvarea cap-coadă a algoritmului,. Multe probleme ale românilor au ca partener de suferință un câine și de aceea multe știri sunt din această categorie. Uite de pildă, un bărbat din Cegani, județul Ialomița, șia legat câinele cu o funie de brâu și a încercat să traverseze înot brațul Borcea. Nu a legat numai câinele de el, ci a legat în jurul său și al câinelui sticle de plastic, multe sticle de plastic, evident goale. Și totuși istoricul expediției spune că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și docil, suficient de analfabet social, (chiar dacă unii inși au câte două, trei facultăți absolvite), încât să voteze fără să gândească pe orice călău ce se autopropune drept adept a libertății poporului, acesta știind sigur că libertatea este de fapt funia din casa spânzuratului, el doar trebuind după alegeri să-i procure la timp coaja de săpun necesară alunecării perfecte a frânghiei în laț. Închei nu pentru că nu aș mai avea ce spune, ci pentru că din respect pentru dumneavoastră nu aș
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-ți vorbească. La palat mi-au îngăduit să mă spăl în bazinul servitorilor, cu apă ca gheața, și mi-au pus hainele pe foc. Mi-au dat o tunică țesută din cânepă și deșeuri de in și o bucată de funie scămoșată în loc de curea. Pe vremea aceea, la Friuli, duci erau Taso și Kakko, doi frați care hotărâseră să guverneze împreună. Mi-am închipuit că fusesem chemat de Kakko, al cărui protejat eram. Ca să mă ajute. Astfel, ajuns la pretoriu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-au legat mâinile la spate cu o funie, și centurionul mi-a dat brânci până la fereastră. S-a postat în spate și, cu tăișul spadei late pe gâtul meu, mi-a zis: - La prima vorbă pe care-o scoți, îți iau gâtul. N-aveam ce face decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șobolani, și cu o fereastră prin care pătrundea oleacă de lumină și de aer. Printre deținuți am remarcat un tânăr cu o privire isteață, chiar dacă mohorâtă. Am cerut să vorbesc cu el, și mi l-au adus, legat cu o funie de gât. Trupul lui lăsa să se vadă că ducea dorul mâncării, dar ceva putere încă mai avea. Fusese arestat cu două zile în urmă, deoarece încercase să tâlhărească un pelerin pe drumul spre Roma. - Îl cheamă Bovo, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mercurul va fi sistat. N-a fost nevoie să-l torturez pe Annio. A scos de sub o țiglă săculețul cu sarea de mercur și a dat-o în vileag pe Gundeperga. A fost dus în temniță și strangulat cu o funie. Gundenperga, la stăruința mea pe lângă Rotari, care voia să-i scoată ochii și să-i smulgă limba în forul din Pavia, a fost băgată în aceeași zi într-un car închis, din cele folosite pentru prizonieri, și dusă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf. Două slujnice îi ridicau capul, pe când răsuflarea ei aducea cu cea a unui spânzurat strâns tot mai tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe jos. Cum s-a spânzurat ? După această ghicitoare m-am Îndepărtat și mai mult de Jean-Claude. El era sloiul de gheață pe care stăteam sprijinită cu picioarele, care se topea văzând cu ochii de la o zi la alta, iar funia mi se strângea din ce În ce mai tare În jurul gâtului. Ce nu aparține : ploaie, abur, foc sau zăpadă ? - m-a Întrebat altă dată Jan. Îmi era deja foarte greu să le diferențiez. Una vine din cealaltă, precum un șarpe care Își Înghite coada
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]