1,494 matches
-
ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi!131". Este una dintre cele mai profunde imagini poetice ale comuniunii cu natura pe care Eminescu a creat-o. Imaginea codrului și senzația copilăriei se întrepătrund, un fluid intim se furișează, scurgîndu-se dinspre codru înspre copilul ipoteștean, care va "traduce" poetic, mai târziu, un posibil dialog, precum: O rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ Numai eu știu să le-ascult (s.n.)132. Acolo, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Alte surprize: poeți despre care n-am avut habar (A. Patrogenet, m. 1871, semnatar al volumului de poezie "Frumusețile Iașului" -??), matematicieni care publică studii eminesciene (Dan Petrovanu, m. 1988), apoi sumedenia de "personalități accentuate" care pur și simplu s-au furișat în prea mare liniște către Eternitate, așa că exclami cu uimire: iată, nici ăsta nu mai e!... Cartea e redactată cu infinită trudă, de-a lungul multor ani de cercetare. Și Olga Rusu, și regretatul ei soț, muzeograful Liviu Rusu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să vadă ce avem în comun și ce e specific fiecăruia. Fiindcă, așa cum se știe, cei ce trăiesc mulți ani împreună, soț și soție, ajung să semene și fizic și sufletește. Sau poate asta e numai o iluzie. Timpul se furișa printre noi, în tăcere, pe nesimțite. Cristalele policandrelor au fost invadate de lumină. Interiorul Catedralei a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
grămadă În fața ușii deschise prin care ar fi trebuit să trec. Nu m-au văzut... Așteptam În Întuneric lipit de zid, scăldat tot de sudoarea de gheață a morții, și numaidecât am văzut două umbre aplecate și rupte de mijloc, furișându-se iute, iar după două secunde a apărut și a treia, cu un pistol pe care-l ținea În amândouă mâinile Întinse Învârtindu-se și ținând Încontinuu Împrejurimile. Cei doi l-au luat de mâini și de picioare pe Pepino
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dezmorți frunțile... îndulcind ambianța. Uneori, o întâmplare... îți lasă în inimă o amintire dragă, ba chiar o iubire neștearsă... și, aceea era una dintre ele. Uitându-te la ei cu atenție..., simțeai cum din când în când, privirea li se furișa către tine,ca o dezmierdare dulce de mamă , care, părea să spună cu infinită dragoste și mirare...!” Măi băieți, măi!.. Cum v-ați dat cu bătrânețea, măi..!”. Privindu-i, simțeai că o dragoste imensă te cuprinde, așa... venindu-ți să
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce nu poate fi înfățișat în cuvinte... Cuvintele sunt prea sărace.. „ - Hai, băieți... hai să trecem creasta..!”, își îndemnă Baltă camarazii, copleșiți de emoție.. dar și apăsați de o neliniște lăuntrică. Încă înainte de revărsatul zorilor, trupele de securitate urcau tăcute, furișându-se prin tufișuri și hățișuri.. printre copaci.. sigure de prada lor... O mare tăcere, o tăcere cumplită... apăsătoare, stăpânea înconjurul... Era liniștea dinaintea furtunii, care plutea în aer.. O comandă scurtă, ca un fâșâit, se prelinse la poala muntelui. Și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
și-i iubea atât de mult... atât de mult îi iubea..! Deodată se pomeni direct în picioare, trăgând cu urechea, ca iepurele de pârloagă la pândă.. Le luaseră urma și, hămăitul de câine din nou se apropia. Umbre răzlețe se furișau printre tufișuri. „ - Alarmă, băieți... alarmă !”, strigă Baltă. Într-o clipă, toți au pornit într-o goană nebună prin întunericul pădurii. O mulțime de uniforme albastre apărură printre copaci, cu câini eliberați din lesă, gata să sfâșie. „ - Răsfirați-vă, băieți.. răsfirați
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe poteci cunoscute numai de ei, pe scurtături, chiar și cu ochii închiși, gâfâind în coate și în genunchi, se cățărară pe povârnișuri abrupte către izvoarele râului Dreptu.. „ - Baltă, dă-te prins !”, un glas gros sfâșie liniștea pădurii, o umbră furișându-se printre copaci. Baltă și Cârțu, amândoi deodată, tresăriră și se căutară din ochi prin întuneric... Îl recunoscură după glas... Era Baftaliu, un țigan din Drăgușeni, fost argat, ajuns subofițer de miliție. „ - Cârțule, ești liber dacă ni-l dai viu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
țopăiau pe loc, Împungându-se furios cu niște bețe ascuțite. În actul al patrulea Kipara izbutea să răpească făclia aprinsă și se temea să nu-i fie luată. Dansatorul era Întruchiparea vie a tainei, Încordării și grației fizice pure, care furișa intrând și ieșind printre copacii mulha, cu fiecare pas În ritmul muzicii, căutându-și dușmanii pe pământ, În jurul lui și În ceruri 275. Următoarele acte povestesc despre micuța pasăre Wallaby, despre arderea cocului lui Kipara, unde se afla ascunsă torța
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe când natura pare că e În așteptarea unui eveniment misterios. Soarele, coborându-se după creștetul munților, părea că regretă de a nu putea asista la o scenă atât de noua În plaiurile munților, iar câteva raze răzlețite printre brazi se furișau În desimea frunzelor ca niște șerpi de aur. În sfârșit ajungem la Queenstown, oraș stațiune din South Island, așezat În jurul lacului glaciar Wakatipu. Munții spectaculoși, reflectați În apa limpede a lacului, domină orizontul acestui mic Eden alpin, creând un tablou
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ar fi părut atunci cu totul absurdă. Soarele și-a lăsat acum o dungă subțire de aur roșu deasupra muntelui din față, s-a șters și asta, valea a prins să se Înnegureze, contururile au devenit fluide, Înserarea s-a furișat repede, desenând doar imensa panglică a străzii. Deodată formele schimbătoare ale lucrurilor se topiră și se mistuiră În noapte ca Într-o mare Învolburată și fără de margini... Noaptea Înstelată se pregătea să se aștearnă brusc peste Întreaga fire, pe bulevarde
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mama, nici cu tata, că ei, totuși, erau la o vârstă mai Înaintată... Ce ați mâncat În acele zile la Atachi? Am mâncat din ce am avut și noi, mai exista și o piață... Atachi era totuși un orășel. Ne furișam la piață și cumpăram câte ceva de la țărani, am mai avut câte ceva bani cu care am plecat și fiecare mai mergea și mai cumpăra câte ceva, cei care aveau... Nu vi se dădea voie să vă duceți la piață? Nu, te strecurai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În uniforme, cu niște dungi alb-negru sau alb-albastru, și au spus că-s gata de plecare la muncă... Și le-au Îmbrăcat aproape În ultima zi. Iar atunci soră-mea a spus: „Ascultați, fetelor, trebuie să facem ceva să ne furișăm acolo, Între ele, că ăsta-i un lagăr de nimicire. Eu așa am auzit și aici nu putem, vedeți că și mama e deja moartă și cine știe ce ne mai așteaptă - trebuie să mergem acolo”. Nu era prea ușor, dar doamna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
la spital, s-a Îmbolnăvit și de tuberculoză... Acum e vie. Trăiește la Cluj. Logodnicul surorii mele, care era cu mine, a murit În ultimele zile, din cauză că a vândut mâncarea pe țigări. Eu din Revier Îl puteam ajuta, că mă furișam și Îi duceam mâncare. Iar el o vindea pe țigări. Asta pe scurt - dar aș putea vorbi la nesfârșit. Un singur lucru spun: nu eram oameni, eram animale. Nu ne gândeam decât la hrană. Vă Închipuiți dumneavoastră că dimineața ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
când au spus că nu supraviețuiești mai mult de trei-patru luni? Cum de ați venit?”. Păi, să explic cum. Am lucrat până În octombrie-noiembrie zece ore dimineața, zece ore după-masă - greu... Îmi mai luam inima În dinți și noaptea mă mai furișam sub ceva scânduri, sub tufișuri, chiar sub malaxor, mai trăgeam o oră, două de somn, ca să nu mă găsească, pentru că riscul era mare dacă adormeai și nu te mai găseau dimineața: te omorau În bătaie. Din octombrie-noiembrie ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
amplificat fără limite, iar cealaltă ființă-femeie? dăinuia împreună cu mine în nemișcare. Același puls ne anima și eram un întreg. Fără de veste, în ritmul de largo al acestei arii în afara căreia nu există nimic și nu putea să existe s-a furișat ceva negrăit de crud, ceva imposibil și contrar naturii. Aceeași atingere care m-a creat, lipindu-se de trupurile noastre ca o mantie de aur, prindea să ne furnice. Corpurile noastre goale începeau să se prelingă în noptatice colcăitoare pâraie
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să atragă În proiect inteligențe de vârf. Partenerilor le-a plăcut ce au văzut și astfel s-a născut Global Distribution Alliance (Alianța pentru Distribuție Globală) - Aramex urmând să asigure controlul și comanda din „provincialul“ Amman, unde, pe vremuri, se furișa după pradă Lawrence al Arabiei, Înlocuind astfel Airborne, companie aflată chiar pe autostrada de legătură cu Microsoft și Bill Gates. Un alt motiv pentru care Ghandour a fost În stare să o Înlocuiască atât de rapid pe Airborne, explică chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
La această stare de degradare spirituală a dus neascultarea, prin lipsa de corespondență harică cu Hristos, cu slujitorii Lui, investiți. Focul din pădure Noaptea focul se întinsese pe toate culmile Trascăului; favorizat de uscăciuni și de adierea continuă a ajuns, furișându-se ca un șarpe șiret, până pe culmile masivului Roica. Când ne pregăteam de odihnă am auzit o detunătură ca de armă peste râu. Imediat o ploaie de pietriș căzu în râu și în așternutul nostru pe malul apei. Apoi o
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
săgetează-n gol harapi cornuți, mereu în nehodină?... Un sul de carte-i cerul strâns cu nod și ultim semn pământu-n alfabet... Altarul Viu al Marelui Profet primește jertfa, Ardere-de-tot!... În Rugăciunea-focului, adoarme... Târziu, lumina candelei se stinge... Un Înger furișându-se-n chilie deasupra frunții nimb subțire-i ninge!... Vrăjmașii gem la pragul lui pe coarne!... Movilă-i stă nisipul lângă ușă... A tot crescut rugina pe zăvor, uleiul a-nflorit într-un ulcior, dar trupu-i stă-n genunchi, deși
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ăsta, pietonii sunt încă mai rari decât automobilele. După puțin timp, silueta a început să mi se pară familiară. Pe urmă l-am recunoscut. Gilbert Opian. Primul meu impuls a fost acela de a mă ascunde, ba chiar m-am furișat în interiorul umed, cu miros sărat, al turnului decapitat, cu un petic rotund de cer strălucitor deasupra capului. Încercam un șoc neplăcut. Oricum însă, pe Gilbert Opian nu-l puteam considera drept o figură amenințătoare și-apoi mi-a trăsnit deodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei s-o iubească și ea să-l iubească pe el. Asta îmi venea ceva mai greu. De fapt era atât de greu, încât ispita de care fusesem conștient ceva mai înainte, și pe care o izgonisem cu fermitate, se furișa din nou pe căi lăturalnice, oricât mă străduiam să am numai gânduri curate. Să fie soțul ei, Fitch, Ben, cum l-o mai fi chemând, un tiran gelos, să fie el pricina nefericirii ei? Și dacă-i așa, atunci poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sărmana captivă, când se trezea în toiul nopții? Se urca oare pe un scaun ca să se uite în salonul pustiu, iluminat de lună? Încerca, oare, cu precauție, mânerul ușii încuiate, sperând și temându-se, totodată, că va reuși să se furișeze pe scări în jos și să fugă în beznă? M-am întors grăbit în dormitorul meu și am încuiat ușa. M-am așezat pe pat, dârdâind de frică, și m-am uitat la ceas. Era două și jumătate. Ce făceam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
creștere se autoflagelau într-o înspumată furie destructivă. Spuma învolburată părea să răspândească ceva din însăși lumina mării. Am privit în jos, cu senzația că privesc printr-o sticlă de un verde foarte închis. Și atunci... deodată... cineva s-a furișat în spatele meu și m-a îmbrâncit cu putere. Din moment ce continuu să scriu această istorie, e clar că am supraviețuit, dar nu cred să fiu în stare să comunic esența experienței, cât de lungă a fost în timp, cât de cumplită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
între acestea: • adverbe interogative: oare (cu o nuanță modală dubitativă cel mai adesea): „Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu?...Oare nu se mișcă lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni și unde-am croit-o la fugă spre Humulești, uitându-mă înapoi.” (I. Creangă), „Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o haraba de pâine...” (I. Creangă) „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
privești înainte. Strategiile corecte de management al crizei și studiile privind evoluția afacerilor au demonstrat faptul că supraviețuirea în condiții economice vitrege ține de deciziile corecte luate înainte. La urma urmei, nu se întâmplă prea des ca recesiunea să se furișeze deodată. Semne ale recesiunii apar, în general, cu 10 - 15 ani înainte. Proprietarii de afaceri inteligenți, managerii executivi urmăresc îndeaproape aceste semne și se adaptează la momentul potrivit. Lasă-ți ego-ul deoparte Doar dacă o idee pe care ai considerat
10 pa?i Pentru a dep??i criza! PLAN DE IE?IRE DIN CRIZ? by PRIS?CARU, VASILE RADU () [Corola-publishinghouse/Science/83485_a_84810]