2,691 matches
-
grabnic notițe. Fiindcă zmeul nu are și nu a avut niciodată prieteni. Poate cel mult, tovarăși de fărădelegi. S-a bazat doar pe propriile puteri. Nu i-a făcut masaj lombar lu’ Sfânta Vineri, nu i-a dat zahăr Crăiasei Furnicilor, nu l-a cărat în cârcă pe Statu-Palmă-Barbă-Cot, ca să și-i facă prieteni și să vină ăia pe ultima sută de metri, când e gata să închine steagul, și să-l scoată de urechi din rahat. Are și el pe
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind. Păsări nebune, oameni imbecili... În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, și totuși continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare că înmormîntările se petrec cu mai multă grandoare și nu se trec cu vederea ca printre păsări. Când omori o furnică, vezi cum celelalte încep o mișcare neîntreruptă, se vestesc, se strâng în grupuri, vin la mort și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare că înmormîntările se petrec cu mai multă grandoare și nu se trec cu vederea ca printre păsări. Când omori o furnică, vezi cum celelalte încep o mișcare neîntreruptă, se vestesc, se strâng în grupuri, vin la mort și pleacă, apoi iarăși vin. Mai târziu pornește un fel de cortegiu. Câteva duc cadavrul și celelalte întovărășesc spre tainele unei deschizături. Convoi lugubru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
incursiune în 1912, cu același lamentabil rezultat. Între timp, guvernele cad într-un ritm turburător. Până în ianuarie 1913, nici Antonio Joîo, nici Afonso Costa nu fac parte din guvern. Costa transformă vechile societăți secrete revoluționare într-o nouă organizație secretă, "furnica albă" (formiga branca), numită astfel pentru că, asemenea termitelor, membrii ei lucrau nevăzuți la surparea Statului. În formiga branca se aflau, printre alții, foști criminali eliberați după instaurarea republicii și deveniți apărătorii noului regim. Toți alcătuiau un corp de elită la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
redeschidă Camerele la 4 martie. Astfel intră în conflict direct cu democrații lui Costa, care declară deschisă lupta împotriva "dictaturii". De fapt, nu era o dictatură, ci o reacțiune destul de blândă împotriva iacobinismului instaurat de Costa, a masoneriei și a "furnicii albe". Pimenta de Castro era împotriva masoneriei și a tuturor societăților secrete pentru că, spunea el, acestea transformă individualitățile cele mai autentice în niște automate. Iar Pimenta, care devenise republican pentru că credea în individ și în libertate, refuza să accepte dictatura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o aprigă campanie pentru intrarea în război, efectivă, alături de Franța, și acuză pe Pimenta de Castro de germanofile. Complotul se întemeiază pe forte secrete, dar puternice: masoneria, condusă de Magalhaes Lima, Afonso Costa și Bernardino Machado; carbonarii lui da Silva; "furnica albă" și marinarii. Pentru că Adunarea Deputaților nu se deschide la 4 martie, grupul parlamentar democrat, în frunte cu patriarhul Machado și Costa, se adună într-o școală și lansează o moțiune prin care declară Guvernul ilegal, iar Președintele Republicii demis
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aleasă cultură, intră în compartiment și descarcă mai multe focuri de revolver asupra lui Chagas, rănindu-l grav. Venise să-l caute pe Afonso Costa și să-l suprime - ca să pună capăt odată pentru totdeauna dictaturii grupării democratice și a "furnicii albe". Și, pentru că nu-l găsise pe Costa, trăsese într-un om al lui. Este plin de semnificații gestul acesta din partea unui vechi luptător republican, prieten al lui Antonio José de Almeida. Nu era un tânăr exaltat cel care săvârșise
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de familie, cu un trecut politic fără pată. Dar era exasperat de teroarea jacobină în care Costa, cu oamenii lui, zvârliseră Republica. Joîo de Freitas, arestat în tren, este dat jos la o stație și împușcat pe loc, de o "furnică albă". Unul din nenumăratele incidente sângeroase pe care le instaurase noul regim. Bătrânul poet și poligraf, Teofilo Braga, e numit președinte al Republicii "ad interim", până la 5 octombrie, când e ales Bernardino Machado. În sfârșit, cei doi proeminenți șefi republicani
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stradă, începută la "Rotondă". VI. DICTATURA LUI SIDONIO PAES După triumful de la Rotondă, maiorul de artilerie și matematicianul Sidonio Paes se trezește într-o situație destul de curioasă. Pusese la cale conjurația militară, ca să răstoarne dictatura lui Afonso Costa și a "furnicii albe", dictatură care ridicase împotrivă-i toate grupările politice și o bună parte din armată. Dar nici o clipă nu se gândise să-și însușească singur puterea. Deși Brito Camacha, prietenul și mentorul său politic din tinerețe, interzise în ultimul moment
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
1918, atacând purtarea activiștilor monarhiști și catolici, care se grăbiseră să adere la Republică. Mișcarea integralistă nu putea să refuze simpatia și chiar un oarecare ajutor dictaturii lui Sidonio Paes pentru că acesta salvase țara din anarhia democrației lui Costa, a "furnicii albe", dar nu accepta nici un fel de compromis cu principiile republicane, a căror apologie Sidonio o făcuse mai multe ori de când cucerise puterea. Integraliștii consideră dictatura lui Sidonio ca o etapă necesară și binevenită, căci pe de o parte regimul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mîntui". Nu sunt greu de înțeles motivele care au dus Biserica Romano-Catolică la crearea Centrului; în primul rând, pentru a se pune la adăpost de represaliile regimului republican, pe tema implicațiilor ei în acțiunea monarhiștilor. Catolicismul suferise prea mult persecuția "furnicii albe", a masonilor și a democraților, pentru ca să nu profite de un moment de acalmie și să dobândească un modus vivendi cu Republica. Urmările au fost, însă, dezastruoase pentru unitatea forțelor contra-revoluționare. Centrul Catolic a despicat în două, pentru totdeauna, opoziția
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Sidonio trăiește în cultul unei devotate minorități, care zadarnic se trudește să-i continue opera. În aceasta privință, Rue Cadet a avut o biruință definitivă. Portugalia a fost zvârlită într-o baie de sânge, care îngăduie lui Afonso Costa și "furnicii albe" o sigură și îndelungată stăpânire. Iar mitul colectiv al lui Sidonio Paes nu l-a mai cunoscut de la moartea lui nici un alt om politic portughez. Nimeni altul în afară de el n-a avut mai întreagă inima Portugaliei... Tânărul José Julio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lupta din umbră pentru salvarea lui. După doi ani e scos din închisoare și, sub protecția câtorva masoni de vază - Francisco Ferreira de Macedo, Antonio Rodrigues și alții - trăiește ascuns în Portugalia. Procesul se închide, în urma victoriei democraților și a "furnicii albe". Zadarnic încearcă devotații lui Sidonio și câțiva magistrați să aducă vreo lumină în aceste întîmplări misterioase. Guvernul refuză să le dea vreo atenție. Singura pedeapsă pe care a primit-o asasinul a fost tipărirea cărții sale, Moartea doctorului Sidonio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
erau monarhiști. Indignarea populară împotriva masoneriei și a demagogiei era atât de mare încît, în noaptea aceea sau în dimineața următoare, restaurarea monarhiei, ar fi fost primită cu un oftat de ușurare de întreaga țară, chiar și pentru motivul că "furnica albă" nu va putea trage foloasele asasinării lui Sidonio. Dar monarhiștii șovăiesc, discută, pertractează. Singura organizație monarhistă dinamică, singura care-ar fi putut avea inițiativa unei restaurări revoluționare, erau integraliștii și ei nu credeau într-o restaurare, pe care o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de 25 de zile. "Republica Veche" e din nou victorioasă, ajutată de astă-dată de naivitatea și entuziasmul sidoniștilor "Republicii Noi". Iar cel dintâi lucru pe care îl face "Republica Veche", sută în sută democrată, condusă ca și până în 1917 de "furnica albă" - este să lichideze sidonismul. Zadarnic trădase Tamagnini Barbosa, zadarnic apărase el democrația de planurile Juntei militare. Guvernul Barbosa e demis, la 28 ianuarie, și îi urmează un nou cabinet, accentuat democrat, al lui José Relvas. De abia acum înțelege
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
face cu o cruzime și o lipsă de responsabilitate înmărmuritoare. Autoritatea își pierde prestigiul îndată după victoria democraților. Poliția e atacată de mulțime în primele săptămâni ale guvernului Barbosa. Monarhiștii sunt destituiți în masă, iar în locul lor sunt numiți oamenii "furnicii albe". Căci Afonso Costa, deși refuză, orgolios, să-și părăsească biroul lui de avocat de la Paris, conduce mai departe marele partid democrat prin faimoasa lui gardă, "furnica albă". În câteva luni se semnează 17.000 de numiri. Monitoarele oficiale nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
guvernului Barbosa. Monarhiștii sunt destituiți în masă, iar în locul lor sunt numiți oamenii "furnicii albe". Căci Afonso Costa, deși refuză, orgolios, să-și părăsească biroul lui de avocat de la Paris, conduce mai departe marele partid democrat prin faimoasa lui gardă, "furnica albă". În câteva luni se semnează 17.000 de numiri. Monitoarele oficiale nu mai prididesc cu publicarea destituirilor și numirilor. Apar numere de sute de pagini... Și, în acest timp, deficitul crește vertiginos. Comisiile pentru aprovizionarea populației subalimentate cumpără făină
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Joaquim Leitao etc. Un bun rezumat al regimului republican, volumul Regimen republicano. În colecția "Portugal historico", vol. XII, sub direcția lui A. Duarte de Almeida (Lisboa, f. d.). O bună bibliografie republicană publică Brandao, Vale de Josafat, p. 279-286; Despre "furnica albă", cf. Pabon, p. 137 sq.; Os Crimes do formiga branca, revistă săptămânală ed. J. Diago Peres; Lisboa 1915; Despre Pimenta de Castro, cf. Pabon, p. 211 sq.; Rocha Martins, Pimenta de Castro Dictador (Lisboa, f. d.); Pimenta de Castro
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să iasă Soarele - și sunt făcute din cartofi vechi și atât!... Așa se fac picăturile astea! Vrei să crească pe hârtiile tale de pe birou, floricele și iarbă? - Mi-ar plăcea - m-ar distra! Dar unde mai scriu eu atunci? Printre furnici, prin iarbă?... - Pe altă hârtie scrii, pe alta... Aicea facem primăvară! - Dar tu nu ai vrea să crească iarba așa, pe covor, printre jucăriile tale aruncate pe jos?... - Nu aș vrea... - Și licheni pe pereți, și mușchi pe fotolii?... - Nu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
baliverne. Vrăjitoarea asta are limba prea lungă. Hotărâri definitive! Alegeri de neînlăturat! Ce vorbe mari! Gogoșile astea să le vinzi țărănoilor de prin părțile voastre, babă neghioabă! Malaberga se aprinse și șuieră spre el ca o viperă: — Mânca-ți-ar furnicile creierul! Tu-mi spui mie babă? Neghioabă? Țeastă de hun! Porni să se ridice, dar își pierdu echilibrul și căzu greoi, înapoi, pe bancă. Râseră cu toții, iar la urmă, ea mai tare decât toți. — Câți ani ai, vrăjitoareo? o întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de un azuriu intens, cum lui Sebastianus îi părea să fi văzut doar în Italia, nori albicioși se deplasau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după norul de praf pe care-l ridicau, se ghicea ușor că erau trupe de cavalerie. Mutându-și privirea spre miazănoapte, Sebastianus văzu tabăra hunilor cuprinsă de un adevărat haos: mii de siluete micuțe, întunecate, alergau spre corturi ca niște furnici înnebunite, în vreme ce detașamente de călăreți se grupau pentru a da piept cu armata lui Flavius Etius. Cortul lui Atila zăcea pe jos, desfăcut deja, iar în jurul lui mișunau o sumedenie de oameni, în vreme ce numeroase care se îndepărtau pe drumul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apărut cu bărcile lor gudronate să aleagă ce e mai bun din acest cadou al mării. Într-adevăr, privind mai atent, Carol văzu câteva zeci de bărci într-un du-te vino între vas și țărm. Părea un șir de furnici care descoperiseră bucuroase cadavrul unui animal uriaș și acum smulgeau fiecare câte o bucățică mică pe care o duceau să o depoziteze în galeriile subterane ale mușuroiului. Sunt pescari, contrabandiști, marinari de pe alte vase, mici negustori cu bărci închiriate, ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pitic de ghips sau alte obiecte de care, de altfel, nimeni nu avea nici o nevoie. Era momentul potrivit să-și deschidă Coradino panarama, relansând vârtejul iarmarocului, făcând din nou mulțimea să se agite și să colcăie ca un mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia cea aleasă și frumoasă./ Tu-mpărate să m-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]