1,379 matches
-
o conturase autorul. Astfel se explică și modificările pe care Ion Ghica, pe atunci directorul Teatrului Național, le aduce piesei fără a-l anunța pe Caragiale, ceea ce duce la un conflict între cei doi și la retragerea piesei. O noapte furtunoasă are o primă versiune la premieră, care însă nu s-a păstrat, o a doua, prin schimbările făcute de Ion Ghica și care de asemenea nu s-a păstrat, a treia, din „Convorbiri literare“, împărțită ca și cele dintâi în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de Ion Ghica și care de asemenea nu s-a păstrat, a treia, din „Convorbiri literare“, împărțită ca și cele dintâi în patru tablouri, și în sfârșit textul în două acte, invariabil în edițiile succesive ale teatrului său. O noapte furtunoasă aduce pentru prima dată pe scenă burghezi „onorabili“, prezentați în ipostaze comice și dur criticate. Până atunci, comedia românească a așezat în primplan figuri de boieri învechiți, boiernași ridicoli și țărani. În prima lui piesă, Caragiale se oprește asupra burgheziei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ipostaze comice și dur criticate. Până atunci, comedia românească a așezat în primplan figuri de boieri învechiți, boiernași ridicoli și țărani. În prima lui piesă, Caragiale se oprește asupra burgheziei liberale la trei decenii după revoluția din 1848. O noapte furtunoasă râde de burghezie, de moravurile ei ipocrite și ridicole, înlătură vălul fals de respectabilitate și moralitate și intră în esența vieții burgheze. Un negustor, soția și slugile lui, un șef al poliției, un ziarist de viitor, o tânără doritoare de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
este încrederea totală pe care Jupân Dumitrache o are în omul său de casă. Logica personajului nu este determinată de logica psihologiei lui, ci de logica limbajului prin care acesta este construit. Alternarea realității și a ficțiunii în O noapte furtunoasă este foarte subtilă. Singura care vede și înțelege lucrurile în totalitatea lor este Veta. Dacă Veta reprezintă polul realismului, Jupân Dumitrache este, așa cum am mai spus, polul ficțiunii, al iluziei. Pentru a realiza comunicarea între acești doi poli, absolut necesară
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
4. Ritualul lecturii ziarului Ne oprim în cele ce urmează asupra celebrei scene a lecturii ziarului deoarece această „ceremonie“ reprezintă o adevărată obsesie a textului în literatura lui Caragiale. Din felul în care este prezentată scena ziarului în O noapte furtunoasă, este clar că întreaga literatură a autorului - dar în special această comedie - este bântuită de magia hârtiei tipărite. Lectura în doi a ziarului este un ritual zilnic, așteptat cu nerăbdare. Înainte de a da semnalul de începere a lecturii, Jupân Dumitrache
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cazul lui Jupân Dumitrache -, fantazistă - în cel al lui Rică Venturiano (autorul articolului) - a noțiunilor și ideilor din sfera politicii, când totul se făcea fără discernământ, clarificare sau sistematizare. Pasiunea pentru politică este deci firul conducător al piesei O noapte furtunoasă, dar și al celorlalte două principale comedii ale marelui dramaturg: Conu Leonida față cu reacțiunea și O scrisoare pierdută (citate în ordine cronologică). Ce este Jupân Dumitrache dacă nu un ambițios, al cărui zel în garda civică ascunde de fapt
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
ce i s-a întâmplat afară (actul II, scena VIII). În cazul relatării-monolog a lui Rică Venturiano se pot observa elementele și dimensiunile coerente ale unei anumite construcții unitare. Astfel, reținem caracterizările pe care însuși Venturiano le pronunță: o noapte furtunoasă, care a dat titlul piesei, oribilă tragedie, la care se adaugă sintagma ce de peripețiuni. Cea dintâi formulare face referire la un fenomen natural, furtuna; cel din urmă semnalează bogăția întâmplărilor. În fine, cea din mijloc rostește esențialul, denumirea unei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Albatros, București, 2003, p. 174). Rică este un diminutiv de la Andrei. Cel puțin așa reiese dintr-o schiță făcută de Caragiale la Berlin, când după 20-25 de ani decide să urmărească mai departe, în devenirea lor, personajele din O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Piesa avea să se numească Titircă, Sotirescu & C ie. Titircă este Jupân Dumitrache, zis „Titircă Inimă-Rea“. Sotirescu este Chiriac; în vechea comedie îi lipsește numele de familie. Într-o altă listă de personaje, poate cea mai
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
cronologic al comediilor lui Caragiale și este publicată în „Convorbirile literare“ din 1 februarie 1880. Subliniem de la început faptul că această comedie a lui Caragiale nu este întru nimic inferioară celor două creații între care se intercalează cronologic: O noapte furtunoasă și O scrisoare pierdută. Mai simplă, piesa se concentrează asupra unei noi categorii, propunându-ne un savuros cuplu de bătrâni din mica burghezie bucureșteană de la 1880. De această dată, cherestegiul este înlocuit de pensionarul mărunt cu prestigiu exclusiv domestic. Deși
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
circulă deja în afara pieselor și care au intrat în limbajul comun demonstrează că Leonida rămâne un suveran în universul teatrului comic caragialian. 4. O scrisoare pierdută - „teatrul lumii politice pe scena teatrului“ 4.1. Panorama piesei În piesele O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale se oprește asupra unor personaje din burghezia periferică, aflată oarecum în afara arenei politice, dar interesată de modul în care se face politică. Aceste două comedii, excelente din punct de vedere al realizării de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
definește astfel partidul prin interesele foarte restrânse, subiective și personale ale castei din care face parte. Iordache Brânzovenescu, prietenul nedespărțit al lui Farfuridi, are în piesă un rol asemănător cu cel jucat de Ipingescu față de Jupân Dumitrache în O noapte furtunoasă. Este mereu pus în inferioritate de personalitatea amicului său, dar în același timp îl dublează pe acesta cu fidelitate, întocmai ca o umbră. Ne concentrăm acum atenția asupra lui Zaharia Trahanache, venerabilul șef al lumii politice locale, convins, așa cum am
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
povestește tuturor peripețiile din timpul călătoriei, precum și istoria cu scrisoarea sa pierdută. Comicul de limbaj este extins la toate personajele piesei, cu excepția Zoei Trahanache și a prefectului Tipătescu, care se aseamănă într-un fel cu perechea Veta-Chiriac din O noapte furtunoasă. Pristanda, ecou al stăpânilor săi, le reproduce vorbele schimonosindu-le. Zaharia Trahanache este de asemenea comic prin formulele care exprimă ritmul lent al gândirii lui. Să nu-i uităm pe Dandanache și Cetățeanul turmentat, și ei instrumente expresive ale comicului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în sine», a pieselor lui Caragiale, tăgăduindu-i orice valoare practic-socială, orice eficiență artistică.“ Este subliniată ideea că opera caragialiană se impune ca o operă de comedie. N. Barbu trece la analiza comediilor lui Caragiale și începe cu O noapte furtunoasă. Personajele sunt văzute în procesul lor de devenire, de parvenire, în ascensiunea unei clase. Arhivar, „studinte în drept și publicist“, Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Comedia are umor, are spirit vesel, cu scene de adâncă pătrundere psihologică. Scena baricadării este de un comic mare și, mai important, e perfect tipică pentru Conu Leonida și coana Efimița. De la analiza acestei comedii, Gherea trece la O noapte furtunoasă în care Caragiale dezvoltă germenul din Conu Leonida față cu reacțiunea. Aici critica socială este mai adâncă, acțiunea comediei este vie, personajele se mișcă natural, tipurile sunt vii, intriga extrem de simplă. Totuși, criticul consideră că expresia cea mai înaltă a
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
omul care să aibă înțelegere pentru asemenea concesii. La toate acestea se adăuga anticreștinismul militant al lui Russell, care l-a iritat pe Wittgenstein, în primul rând drept simptom al unei aroganțe intelectuale ce îi era nesuferită. În discuțiile lor furtunoase de la Innsbruck, Wittgenstein l-a asigurat în mod repetat că este mai important să fii bun decât să 336 GÂNDITORUL SINGURATIC excelezi prin exercițiul unei minți pătrunzătoare. După această întâlnire, Wittgenstein nu a mai dorit să-l vadă pe Russell
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
internaționale de profil - sub bagheta maestrului Cristian Mandeal și cu participarea extraordinară a marelui pianist Valentin Gheoghiu, un dar neprețuit: iubirea și prețuirea lor necondiționată. Modest și sprinten, octogenarul sărbătorit a îndreptat la final spre tinerii artiști ovațiile și aplauzele furtunoase izbucnite vulcanic la acutele formidabile ale tânărului tenor Teodor Ilincăi interpretând celebra Nessun Dorma de Puccini. Ei, da, a fost un Vincero de poveste. 12 martie 2010 Știu din experiența tristă a familiei mele că o provocare copleșitoare a celor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
culminau cu o grendă brizantă. Olvido nu făcuse nici o fotografie acolo; privise cadavrele, cu aparatele de fotografiat ascunse sub impermeabil, și abia când intrase În casă și văzuse albumul pe podea Începuse să lucreze. Era o zi foarte umedă și furtunoasă, iar ea avea părul și fața acoperite cu picuri de ploaie, așa că Faulqaues nu-și dăduse imediat seama că ea plângea, și observase numai când o văzuse ridicând camera foto În fața ochilor și ștergându-i, ca să-și usuce lacrimile ce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Nonus Panopolitanul, povestind despre războiul pregătit de Cybele din Frigia împotriva indienilor și care era condus de Dionysos, spune că primii soldați chemați la oștire au fost cabirii: ,,Mai întîi din stînca abruptă și scăpărătoare de foc a Lemnosului, făuri furtunoasă armă, aproape cu un molift mistic din Samos, doi cabiri, fii ai lui Hefaistos, avînd numele de familiei al mumei lor, pe care Cabiro din Tracia îi născu mai înainte, cerescului făurar, adică pe Al-con și Eurymedon, măiestru în fierărie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
1875 și 1880, la „Cimpoiul”, din 1882) trece în prim-plan, desi numele lui este legat îndeobște de rolul de detractor al lui I.L. Caragiale. Într-o cronică din „Românul” (1879), dramaturgul era acuzat de imoralitate, iar comedia O noapte furtunoasa calificată drept o „piesă de scandal”, plină de obscenități. Nedreaptă critică s-a reluat în „L’Indépendance roumaine” (1884). Gazetarul, care prețuia teatrul eroic și susținea cultul ideilor nobile, al „înălțării sufletului”, era iritat de ironia lui Caragiale față de „cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]
-
este prin ea însăși un spectacol, montura perfectă a replicilor în care sunt încrustate nemuritoarele formule având o armonie aproape muzicală. Iar numele, sugerând fie „naturelul”, fie ocupația, condiția materială, socială, proveniența regională, sunt ele însele mici „caractere”. O noapte furtunoasă sau Numărul 9 (1879), care la premieră a stârnit reacția iritată a unor puritani apărători ai moralei, surprinde crâmpeie din viața unei familii din mica burghezie, în timpul unei guvernări liberale. Pripa adaptării la rosturi noi are efecte din cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
ne publica foaia." Și îi duce imediat pe cei doi amici ai săi la Hôtel-de-Ville71, unde se precipită mulțimea învingătorilor grăbiți să culeagă fructul victoriei. Cei care l-au văzut aruncându-se vitejește în cea mai groasă dintre aceste mulțimi furtunoase și facând eforturi incredibile pentru a ajunge până la sfânta sfintelor 72, unde stăteau noii distributori de locuri, care trebuie să fi crezut că va solicita nu-știu-ce loc de muncă important; căci trebuie să fi dorit o ambasadă sau măcar un
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
oneroase și a piedicilor opresive ce apăsau asupra muncii și asupra subzistenței maselor. Nu s-a mulțumit să distrugă eroarea, ci a știut să facă adevărul să fie iubit! Cât de prețioasă era prezența unui astfel de om în vremea furtunoasă în care trăim! Căci mai ales în epoca în care masele emancipate influențează în mod direct guvernarea societății este esențial ca bunele doctrine să-și găsească interpreți luminoși și simpatici! Eliberată brusc de tutorii săi oficiali, democrația noastră nu are
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu pompă de bâlci până în divan, unde îl ia în primire adevăratul vodă, mustrîndu-l mieros. O altă uimitoare scenă este aceea în care Brâncoveanu, iritat de jafurile clucerului Costandin Știrbeiu, îl cheamă la sine și-l împroașcă cu o enumerație furtunoasă de dovezi infamante: "...Dar până când aceste jafuri să le faci, cluciare Costandine, că din nimica, eu te-am rădicat și te-ai făcut slugiar mare, comis mare, și cluciar mare, al șeasele scaun al divanului, și te-am miluit și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
O, lume! Eu decât aceasta și mai mare cinste îmi poftesc: și între stăpâniri să mă învrednicesc. Lumea îl sfătuiește să ucidă, să jefuiască. Înțeleptul ar voi și împărăția cerului, gloria pământească părîndu-i-se șubredă. Acum scriitorul izbucnește într-o invocație furtunoasă a gloriilor apuse: Unde este Kyros și Cresos? Unde este Xerxes și Artaxerxes?" Iar Lumea îi răspunde cu blând sarcasm: "Să știi, că numai cu o feleagă de pânze învăliți, ca cum ar fi în cămeașa cea de mătasă învăscuți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e plină de "furie", ucigașă. Într-o baladă, doi strigoi de cavaleri, Oscar și Conrad, luptă noaptea pe ruinele unui castel. În alta, orientalistică, adversari pentru o femeie sunt Pașa Sali și Orland. Sihleanu aduce în poezie un temperament sangvin, furtunos, aristocratic și barbar totdeodată. Poetul se simte bine către piscuri și solitudini, în natura abruptă, fioroasă: Îmi place o natură cu fiii săi sălbatici, Cu piscuri dărâmate, cu țărmuri singuratici, Cu cedri-a căror frunte se-nalță pîn' la nori
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]