1,501 matches
-
înlocuit cu altul. Știa că arată bine, s-a unduit de câteva ori prin cameră, acum goală, cine știe de câte ori făcuse asta înainte, îi plăcea să fie admirată, nu-i așa că arăt splendid, dragă? Îmbrățișările au fost smucite și searbăde, gâfâia și râdea tot timpul, l-a pufnit și pe el râsul. De ce râzi, dragă? Spune-mi și mie. Îți place? Atunci Andrei Vlădescu a izbucnit de-a dreptul în hohote. „Știi, pe mine mă apucă așa, în clipe de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu umărul și lovea cu picioarele. „O să-ți sperie vecinii. Deschide“, a spus iar Andrei Vlădescu. S-a ridicat fără chef, a săltat zăvorul, ușa s-a deschis cu zgomot și în încăpere a năvălit un bărbat între două vârste, gâfâind, de parcă ar fi alergat până atunci, aducând cu el un val de aer rece. S-a oprit câteva clipe nedumerit, cu brațele suspendate în dreptul umerilor, clipind des, l-a privit pe Andrei Vlădescu, a întors capul spre femeia blondă, măsurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să-i facă o vizită. Detesta să se ducă undeva neanunțat, dar putea fi un caz de forță majoră. Apoi s-a gândit că ea l-ar putea căuta în răstimpul ăsta, mergând la un telefon public și spunându-i gâfâind exact ce el știa, că aparatul lor, naiba să-l ia, nu mai merge. Trebuia să aștepte acasă. Se făcuse noapte și era sâmbătă. Se învârtea prin cameră, mai forma numărul știut din când în când, privea pe fereastră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dat să intru, Fiona a scos brusc un țipăt - ceva între o respirație întretăiată și un strigăt - și a sărit în fața mea, apucându-mi brațul ca să mă tragă cu ea înăuntru și trântind ușa, de care s-a rezemat apoi, gâfâind. Ce este? Ce s-a întâmplat? — Era acolo, afară - l-am văzut. I-am văzut fața între arbuști. — Cine era? — Pentru Dumnezeu, nu știu cine era. Stătea ghemuit acolo și se uita la noi. Am întins mâna spre clanță. — Dar e ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
împingeau căruțuri sus pe dealul din centrul orașului, încărcate cu sacoșe cu cumpărături -, apoi intră în hol. Era umed și mirosea urât, iar liftul arăta sinistru: dar dacă urca pe jos până la etajul al unsprezecelea, ar fi ajuns transpirat și gâfâind și el era decis să facă o impresie cât mai bună. Deci strânse din dinți, își astupă nasul și spre ușurarea lui, urcușul a fost rapid și netraumatizant. Apoi, a trebuit să se confrunte cu un coridor întunecat, luminat doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Roddy, între gâfâieli. Ia să vedem dacă asta va avea efect. Apucă șnurul unui clopoțel de deasupra patului și trase tare de el de șase, șapte ori. Îi auziră ecoul în măruntaiele îndepărtate ale casei. — Cred că da, spuse el, gâfâind puternic și trântindu-se pe pat. După aproximativ cinci minute, se auziră pași apropiindu-se pe coridor. Era un mers neregulat și incredibil de încet, fiecare pas tot mai greu decât celălalt. Când s-au apropiat, erau însoțiți de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare, că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea, în timp ce se devorau lacomi, cu buzele într-un lung și umed sărut se lăsară pe pat și ea se urcă pe el, buzele lor întâlnindu-se înfometate într-un sărut lung și sfredelitor Of, fir-ar să fie! ea gâfâia de dorință el țâșnea din chiloți ea era udă între coapse el era ud în spatele urechilor ea era la un pas de orgasm el nu știa dacă e la un pas sau trei mișcări Exact în acest moment culminant, taman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse Michael și fugi după Phoebe. Dar avu din nou ocazia să blesteme arhitectura diabolic de întortocheată a clădirii. Când ajuns în capul Marii Scări, descoperi că habar nu avea în ce direcție s-o ia și irosi câteva minute gâfâind; apuca ba la dreapta, ba la stânga pe coridoarele care șerpuiau și se intersectau până când, dintr-o dată, dădu colțul și nimeri peste Phoebe. — Ce cauți aici? spuse ea. — Te căutam, desigur. L-ai găsit? — Pe Henry? Nu, nu mai e acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
stau pe picioare. Dacă vreuna din noi va mai fi În viață mâine. Și atunci am plecat, În sfârșit, În sfârșit, acasă. 10 — Mă bucur că te-am găsit, am auzit-o pe Cara la celălalt capăt al firului. De ce gâfâia la ora opt fără un sfert dimineața? — Oh. Nu mă suni niciodată așa devreme. Ce s-a-ntâmplat? În secunda de care am avut nevoie ca să rostesc cuvintele astea mi-a trecut prin minte cel puțin o jumătate de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
imitație de granit cu picățele, iar pe perete, deasupra aragazului obișnuit, era și un cuptor cu microunde. — Grozav, a zis mama și a deschis frigiderul. Ai deja și tăvițe pentru gheață. Lucrătorii de la firma de transport au trecut pe lângă noi gâfâind și târând patul după ei. Din bucătărie se intra direct În living, care fusese deja Împărțit În două printr‑un paravan provizoriu, pentru a se realiza un al doilea dormitor. Firește, asta Însemna că ferestrele fuseseră eliminate cu totul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să găsesc Înlăuntrul meu cea mai infimă cantitate de autocontrol. — Ahn‑dre‑ah, Îți dai seama ce faci, nu? Știi foarte bine că dacă pleci așa, pur și simplu, va trebui să... — Du‑te dracului, Miranda. Du‑te dracului. A gâfâit atât de sonor Încât am auzit‑o și eu, iar mâna i‑a zburat spre gură din cauza șocului, și am văzut un număr apreciabil de Tocători Întorcându‑se spre noi ca să afle ce se petrece. Tipii au Început să arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
corpul straniu și strîmb; brusc simți acut existența inimii și plămînilor și Începu să i se pară că, dacă le-ar scăpa din vedere doar o secundă, organele ar ceda imediat. Stătu pe bancă ținîndu-și ochii strîns Închiși, transpirînd, aproape gîfÎind sub povara Înspăimîntătoare a gestului de a respira, de a simți tensiunea sangvină prin vene, de a-și controla mușchii brațelor și picioarelor ca nu cumva să fie prinși Într-un spasm. Fraser se Întoarse poate Într-un interval de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe acoperișuri și În grădini, unde nu le puteau ajunge; una se cuibărise pe un indicator De Închiriat, din lemn, care Începuse deja să ardă. — Unde naiba vă e gardianul? Îl Întrebă Kay pe bărbat. — Spuneți-mi dumneavoastră, zise el gîfÎind. Strada este la marginea a două posturi. Stau acolo certîndu-se care trebuie să o patruleze. Credeți că avem nevoie de pompieri? CÎteva extinctoare ar fi suficiente, dacă am avea scări și frînghii. — Să dau fuga pînă la telefon? Kay se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În urechi... dar atunci cînd urletul se topi, rămase doar tăcerea: nemișcarea groaznică, rușinoasă a nopții din Închisoare. Ca și cum ai fi ieșit dintr-o criză, un atac de nebunie; se gîndi la ceea ce făcuse și se imagină cum izbise, cum gîfÎise agățîndu-se de priciul lui Fraser ca o fiară. Fraser Începu să se miște doar după o clipă. Se auzea fîșÎitul așternuturilor și Duncan bănui că Își ștergea sperma de pe el cu cearșaful. Dar fîșÎitul continuă, deveni aprig, aproape sălbatic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
credea el, la Woolwich și Bow. Înc-o Încărcătură! Îl auziră strigînd Se opriseră acolo, ascultînd, ținîndu-se de mînă, cînd un jandarm țîșni din Întuneric și aproape că se prăvăli peste ele. — De unde dracu’ ați mai răsărit și voi? zise el, gîfÎind. Stingeți-vă lanternele și adăpostiți-vă! În momentul În care apăruse, Julia Își trăsese degetele dintr-ale lui Helen și se depărtase. — Ce crezi că Încercăm să facem aici? spuse ea pe un ton aproape iritat. Unde-i cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
prin cap... Vocea deveni un mormăit, apoi un strigăt fals. Acesta fu urmat de ovații și un fel de sunet de bătaie În timp ce telefonul era trecut din mînă În mînă. În cele din urmă, vocea lui Reggie apăru pe linie. GÎfîia. — Marilyn? zise el. — Nu-i ea, eu sînt, spuse Viv repede. Nu-mi pronunța numele, ca nu cumva operatorul să ne asculte. Dar el Îi repetă numele. — Viv? Părea uluit. Băieții mi-au spus... — Știu. Tot o tărăganau și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu-mi pasă, răspunse ea. — Ar putea aduce poliția, Viv. O să ne ceară numele. O să vrea să știe totul despre noi. Avea vocea tensionată. Rămase așa, nehotărît, Încercînd să găsească o altă cale. Apoi o cuprinse din nou panica și gîfÎi, strîngîndu-și stomacul. Bine, zise el repede. Bine. Se răsuci și plecă. Auzi ușa apartamentului trîntindu-se și, după aceea, nimic. Avea fruntea și buza superioară ude de sudoare, și se șterse cu mîneca. Trase lanțul toaletei din nou, apoi se Învîrti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea. Reggie! — E aici? Întrebă Kay. — Nu cred, răspunse Mickey. Vrei să mă duc și să-l caut? Viv Încă se lupta cu cureaua. — Bine, spuse Kay, dar fă-o repede! Mickey o șterse. CÎnd se Întoarse după un minut-două, gîfÎia. Își ridică marginea caschetei și se aplecă să intre În dubiță. — Nu-i nimeni acolo, spuse ea. Am căutat peste tot. — Bine, să plecăm, zise Kay. O poate găsi la spital. — Dar era acolo, spuse Viv cu răsuflarea tăiată. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dubița și puse frîna de mînă, apoi ieși, o luă la fugă și sări, pur și simplu, peste capre. Hei! o strigă cineva din spate. Tu, aia fără caschetă! Ești nebună? Ea Își lovi stelele de pe umăr. — Ambulanța! strigă ea, gîfÎind. Ambulanța! — Hei, Întoarce-te! Dar peste o clipă vocile se pierdură. VÎntul Își schimbase direcția și se pomeni brusc că se Înneacă de fum. Își scoase batista și o apăsă peste nas și gură, dar continuă să fugă; fumul venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
închise ochii, ca într-o tăcută mulțumire, apoi privirile i se prinseră de azuriul cerului și rămaseră ancorate multă vreme acolo. După trei luni de întuneric, soarele săruta iarăși ochișorii care îi erau atât de dragi. Trenul opri scrâșnind și gâfâind de efort. Coborâră, ținându-se strâns de mâini. Strada din fața lor se deschidea în urcuș, iar fetița zise: - Mai încet tăticule, ai sâ obosăști! El îi zâmbi și grăbi pasul. Nu mai simțea nicio povară. Primise puteri noi și bucuria
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
puțin avânt, au făcut-o de necontrolat. S-a izbit de gard și a intrat sub el, partea din față a tălpilor atârnând deasupra râpei În timp ce eu fusesem aruncată În spate, la jumătate de metru de margine, Încâlcită În sârmă. Gâfâia atât de tare când a ajuns la mine Încât am crezut că o să moară, În schimb s-a așezat În genunchi pe capătul saniei ca s-o țină pe loc și mi-a desfăcut geaca, mâinile, părul din ghimpii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În ultimele douăsprezece ore stătuseră Împreună cu țelina. În rest, Emily ia antibiotice pentru infecția urinară. Încă are febră, dar ar vrea să vorbească cu mine dacă se poate. Emily vine la telefon, vocea ei e cumva stridentă de nerăbdare și gâfâită de emoție. De câte ori aud vocea fiicei mele la telefon, mi se pare că o aud pentru prima oară: mi se pare neverosimil că o ființă care a crescut Înăuntrul meu acum nu prea mult timp a ajuns să converseze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
tensionată decât o scenă dintr-o piesă de Cehov. Dintr-o clipă în alta una din fete putea să leșine sau să moară doar ca să fie în centrul atenției. Ah, iată-te! spuse Muffy, cufundându-se în canapea lângă mine. Gâfâia și mai epuizată decât fetele din jurul meu. Își tampona fruntea imaculată cu o batistă proaspăt spălată. — Dacă știam că salvarea Veneției e atât de istovitoare, aș fi ales un alt oraș care nu se îneacă, ci doar e plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
peste tot băltoace invizibile. Peisajul arată încântător, dar în realitate e un câmp minat pentru pantofi. Adevărul e că, mai tot timpul, este mai curând ca în La răscruce de vânturi, decât ca în Emma. Dumnezeule, gândeam în timp ce urcam delușorul gâfâind, retractez tot ce am spus, cum că Anglia rurală ar fi mai încântătoare decât du Cap-ul. Nu e. Nu voiam să mai pun vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă de lemn, unde poteca se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]