2,189 matches
-
ton sumbru: — Vă invit chiar dacă eu nu voi fi, poate, prezent, viitorul meu e nesigur, în acest moment. O s-o anunț pe sora mea, Marioara, ea se ocupă de pregătiri. Va fi o petrecere mai puțin protocolară, vor fi și gazetari, v-am spus de ce. 4 Limbile se roteau nevăzute, pentru că negura acoperea cu totul cadranul ceasului de pe fațada Prefecturii de Poliție. Vizitiul Petre își lăsase, ca întotdeauna, ceasornicul acasă, și se temea să nu fi întârziat, fusese chemat pentru ora
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el fusese așa. De când e om însurat parcă și gândurile s-au așezat la locul lor, după cum mâna nevestei așază în casă toate lucrușoarele la locul lor, chiar dacă îl cicălește cam mult. Însă, pe de altă parte, cel mai vechi gazetar de la Universul se temea de previziunile lui Pavel, care, cel puțin în privința alegerilor, se confirmau sistematic. Se gândi o clipă la viitor și, pentru prima oară, se temu. 3 De la o vreme burta lui nea Cercel se comporta ca un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu pot să sufăr pentru toată omenirea și-aș vrea să sufere măcar un om din omenire pentru mine? Sângele care-i năvălise Agatei în obraji arăta că-i supărată mai mult pe bărbatul ei și pe viață decât pe gazetar. Dar de rostit nu rosti nimic, iar doctorul Margulis amână consolarea, fiindcă trebuia să meargă la un bolnav. Din păcate, cum se știe, boala n-are zi de odihnă. LUNI 29 DECEMBRIE Timpul trece 1 Anul a trecut ca o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prea mulți musafiri necunoscuți. 3 Vizitiii opriră rând pe rând, la peronul bine măturat de zăpadă. Era ger. Prima ajunse birja de piață a lui Mișka, cea la care erau înhămați doi frumoși cai albi. Din ea coborâră cei patru gazetari de la Universul, Procopiu și frații Mirto, toți în ținută de gală, și apoi doamna Procopiu, și Dan Crețu, căruia hainele îi stăteau surprinzător de bine, opera lui Alexandru, mai precis a croitorului său. Era de nerecunoscut, iar Neculai Procopiu trebui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care era al doilea, pregătise deja un răspuns vag despre viitorul frumos al gazetei Universul, dar când îl auzi pe Hristea Livezeanu că dorește căderea „doamnei de fier“, altfel spus la tour Eiffel, i se păru de datoria lui de gazetar să intervină. Sculat în picioare după exemplul primului vorbitor, deși pantofii îl obligau să șadă cât mai mult, ceru permisiunea să comită impolitețea de a-și contrazice onorata gazdă: — Turnul Eiffel va dăinui peste veacuri. Va fi vizitat de tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dar cam excentric după gustul meu, monsieur Huysmans, l-a descris, să mă ierte doamnele și domnișoarele, ca pe un supozitor plin de găuri! Lui Procopiu i se aprinseseră obrajii și comesenii simțiră că a fost atins călcâiul vulnerabil al gazetarului. Colegul lui de birou, Pavel Mirto, știa și cauza. Visul din adolescență al primului redactor fusese să se facă inginer, iar Gustave Eiffel și Anghel Saligny erau marile lui modele, într-o lume în care în privința modelelor era greu de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
leat. Procopiu fusese și la serbarea inaugurării bijuteriei de pod de la Cernavodă, peste Dunăre, în ’96, pe 14 septembrie, și-și amintea cu fior de miile de oameni sosiți cu cinci trenuri de plăcere, între ei și cei mai faimoși gazetari. Și de trenul special cu toată curtea regală, corpul diplomatic, miniștrii. O săptămână mai târziu, Neculai Procopiu onora invitația de a participa la banchetul oferit de Ministrul lucrărilor publice în onoarea lui Saligny și a celorlalți ingineri care au lucrat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ar fi crezut în stare, mereu i se păruse un om banal. Și, ca să treacă momentul ușor penibil lăsat de pomenirea supozitorului, un cuvânt osée la o masă festivă și de față cu doamnele, dar ăsta e riscul când inviți gazetari, spuse: Numărul 3, cine are numărul 3? Pătruns de importanța momentului, se anunță Nicu. Stătea în picioare lângă scaunul Iuliei. Își dăduse jos haina și-și ținea degetele mari în bretele, cum văzuse la nea Cercel, modelul lui. Vorbi repede
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lui. Nicu se uită curios la Alexandru, să vadă dacă spune despre secretul pe care-l știa el: — Eu nu văd nimic, dar doresc să scriu la Universul. Măcar cronică mondenă, că tot n-aveți, se adresă el celor trei gazetari, care păreau să aprobe ideea, măcar din politețe. — Să fie-ntr-un ceas bun! spuse doamna Livezeanu. O să uzez de dreptul de a mă abține, n-am nimic de prezis. Dar mi-aș dori să urc în Turnul Eiffel, până
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stau pe loc, ca peisajul văzut pe fereastra unui tren, iar noi, noi suntem cei care trecem. Noi suntem cei care trecem chiar acum alături, interveni zâmbind cu gropițe doamna Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg. 6 Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
festivă, la care puțină lume mai ridica ochii. Picături albăstrii lunecau a plâns în plasa de beculețe atârnată deasupra șirurilor de roți fără început și fără sfârșit. Undeva, îngropat în rând, era, ca o mică pată galbenă, vechiul automobil al gazetarului Dan Crețu. Mergea spre aerodrom, după ce trecuse pe la redacția revistei la care lucra. Din vehiculul aflat în spatele lui coborâseră una câte una, profitând de nedoritele opriri, toate cele patru doamne și o luaseră pe jos, iar lui Dan i se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
PROLOG I VRĂJITORUL A HIPNOTIZAT MULȚIMEA? 11 iunie (de la corespondentul nostru). Poliția și gazetarii socotesc că, în scurt timp, va fi anunțat public, prin reclame, faptul că Orașul Mijlociu va fi locul următoarei escale a unui maestru al magiei. Ei sunt pregătiți săl salute călduros dacă va binevoi să explice cu exactitate cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
o idee, care s-a dovedit total falsă, și anume că l-am putea salva la o dată ulterioară. - Înțeleg, spuse Hedrock, deprimat. Era o nenorocire, dar toate hotărârile fuseseră luate înainte ca el să fi aflat măcar de această primejdie. Gazetarul devenise acum o forță implacabilă. În întregul Univers nu existase niciodată ceva similar cu energia care se acumula în trupul lui la fiecare balans. Odată declanșată, explozia ar putea zdruncina țesătura spațiului. Întregul spațiu-timp ar suspina din cauza ecourilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fără Rambert. Rieux aprobă din cap. \ Castel a terminat primele preparate. Propune o încercare. A! a spus Rieux, asta e bine. \ ÎN SFÂRȘIT, E AICI RAMBERT. Rieux s-a întors. Pe deasupra măștii ochii i s-au micșorat zărindu-l pe gazetar. Ce faci dumneata aici ? spune el. Ar trebui să fii în altă parte. Tarrou a spus că plecarea e în seara asta pe la miezul nopții și Rambert adăugă: "În principiu". De fiecare dată când unul din ei vorbea, masca hidrofilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
afară. Fuioare de fum se ridicau din toate părțile fiindcă toți cei din jur fumau ca niște locomotive, iar fuiorul său de fum s-a alăturat leneș norului gri ce plutea pe deasupra mesei. Singurul de la masă care nu fuma era Gazetarul Homosexual Ascuns. Ura mirosul de fum de țigară. În fiecare zi când ajungea acasă, se dezbrăca imediat de haine pentru a scăpa de mirosurile oribile de la Café Kundera. Totuși, nu protesta când ceilalți fumau. Și nici nu Înceta să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceilalți fumau. Și nici nu Înceta să mai meargă la cafenea. Venea acolo În mod regulat, atât pentru că Îi plăcea să facă parte din acest grup pestriț, cât și pentru că se simțea atras, În secret, de Caricaturistul Alcoolic. Nu că Gazetarul Homosexual Ascuns ar fi vrut să aibă o relație fizică cu caricaturistul. Doar la gândul că l-ar putea vedea dezbrăcat simțea că Îl trec fiori de-a lungul șirei spinării. Nu era o chestie sexuală, se asigura el, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era cu desăvârșire heterosexual, iar șansele ca acesta să-și schimbe orientarea păreau destul de slabe. În al doilea rând, acesta făcuse o pasiune subită pentru fata aia ursuză, Asya - un lucru pe care toată lumea În afară de ea Îl remarcase deja. Așa că Gazetarul Homosexual Ascuns nu nutrea nici un fel de speranțe de a avea vreo aventură cu Caricaturistul Alcoolic. Voia doar să se afle În apropierea lui. Din când În când simțea un fior brusc când caricaturistul, Întinzându-se după un pahar sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și apoi se puneau cu toții pe râs. Se Întâlneau În fiecare zi la Café Kundera. Poetul Extrem de Netalentat, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste și prietena lui din momentul acela, oricine o fi fost ea, Caricaturistul Alcoolic și nevasta Caricaturistului Alcoolic, Gazetarul Homosexual Ascuns și Asya Kazanci. Exista o tensiune adânc Îngropată care aștepta conversația zilei ca să iasă la suprafață. Între timp, lucrurile mergeau ca unse. În unele zile aduceau și alți oameni cu ei, prieteni sau colegi sau oameni complet străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Închipuit că femeia colțuroasă care stătea lângă și totuși la sute de mile depărtare de bărbatul masiv, cu nas borcănat trebuia să fie soția lui. I-a studiat pe rând Caricaturistul Alcoolic și pe soția lui, cât și pe Gazetarul Homosexual Ascuns, pe Poetul Extrem de Netalentat, pe Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste și pe... nu s-a putut abține să nu se uite lung la bruneta tânără și sexy de vizavi de ea, care nu părea să facă parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aventură la alta Împotriva idiotului bizantin. Asta numesc eu isterie. Și odată ce o faci să devină un spectacol televizat și faci milioane de oameni să-și Însușească mesajul tău Îngrozitor, chestia asta se transformă În isterie colectivă. De data asta Gazetarul Homosexual Ascuns a fost cel care-a intervenit. — Da, toți eroii ăia turci vulgar de macho pe care i-ai creat ca să ridiculizezi efeminarea dușmanului sunt semne de autoritarism. — Ce v-a apucat? a Întrebat Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nici măcar pe jumătate la fel de solid precum Caricaturistul Alcoolic, Însă la fel de beat, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste a reușit să evite prima lovitură. Apoi s-a refugiat rapid Într-un colț, cu ochii la ușă. Nici nu și-a dat seama. Gazetarul Homosexual Ascuns a țâșnit de pe scaunul lui și s-a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a năpustit În colț cu carafa În mână. În clipa imediat următoare scenaristul zăcea pe jos, iar sângele Îi șiroia pe frunte. Tamponându-și capul cu un șervet Însângerat, ca o victimă de război, s-a holbat mai Întâi la gazetar, apoi la caricaturist, apoi Într-o parte. Însă la urma urmei, Café Kundera e o cafenea comfortabilă, Îngrozitor de intelectuală, unde ritmul vieții nu e, din fericire sau din nefericire, niciodată tulburat. Nu e un loc pentru bătăi Între bețivi. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
știut că avea să fie atât de istovitor, probabil că ar fi abandonat Întregul proiect. Însă era băgat până peste cap În cartea aia și singura cale de ieșire era să se țină de ea. Hovhannes Stamboulian, renumit poet și gazetar, scria În secret o carte care nu avea nici o legătură cu domeniul lui de activitate. Putea fi respins, ridiculizat sau criticat la sfârșit. Într-un moment În care Întregul Imperiu Otoman era sătul de Întreprinderi glorioase, mișcări revoluționare și diviziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un metru nouăzeci și cu toată demnitatea pe care i-o dădea costumul lui perfect, la ceva ce părea a fi o școlăriță În drum spre sala de sport, pentru a-i asculta neobișnuita cerere. — Așa se Îmbracă mai nou gazetarii? Întrebă el neîncrezător. Fără machiaj, Kitty părea foarte tânără, s-ar fi putut spune cel mult că face practică la vreo revistă. — Am avut de lucru până foarte târziu aseară, a trebuit să predau un material, iar acum am liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Își dădu seama că îl liniștise pe Ben. Își recăpăta zâmbetul sigur de el. — Mi-ar plăcea să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de rău-augur pe care îl scoate un câine când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]