1,359 matches
-
dinăuntru, îmi luă ceva timp până când ochii mi se obișnuiră cu întunericul. Sub terasă, în beznă, auzeam râsetele, murmurele și, din când în când, țipetele unui cuplu care era în plin proces de aprofundare a cunoașterii reciproce; Hugo traversa deja gazonul, cu costumul lui de culoare deschisă pe post de far, uitându-se peste umăr, să vadă dacă îl urmez. În lumina lunii, părul său blond căpăta inflexiuni argintii. Grădina era frumos aranjată. Se auzea fântâna arteziană în miniatura de pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric, iar florile păreau că plutesc, suspendate în spațiu. Am rămas pironită în fața lor. —Sam! zise Hugo, care traversase gazonul. Te duc la Salonul Florilor din Chelsea la anu’, bine? Acu dezlipește-te și vino încoace. Nu știam că te interesează atât de mult floricultura. Poți să-i pui unei „floricele“ o coadă de cultură, dar n-o poți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cenușii erau imenși și liniștiți, ca marea. O clipă, lumea s-a oprit în loc; după care am inspirat amândoi și ne-am răsucit, cu degetele încleștate unele într-ale celuilalt. — Hugo! Sam! Era vocea lui Sophie, care striga de dincolo de gazon. Se apropie în fugă de noi, contrastând puternic, cu capul ras și cu ghetele ei butucănoase, cu decorul acelei grădini care părea Festivalul Florilor din Chelesea. Când se opri brusc în fața noastră, îmi dădui seama că tremura din cap până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în capul oaselor, dar Violet opunea rezistență, mormăind ceva despre capul ei. În cele din urmă, Janey reuși s-o ridice astfel încât s-o așeze pe jumătate în poala ei, cu spatele către ea. Cineva aprinse luminile de exterior și gazonul fu inundat de un val ciudat de verde fosforescent, care făcea ca rondurile de flori din jur să pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi Manolo Blahnik 1 absolut perfectă, care avea probabil să ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ajungă la V&A1 și care era făcută din piele întoarsă neagră, cu o cataramă micuță, cu diamante pe bombeu și cu un toc atât de înalt și de ascuțit încât oricât de multă antipatie ar fi manifestat acesta față de gazon, sentimentul probabil că era reciproc. —Oricum, m-a înhățat și m-a tras în spate, aici, dedesubt. Lui Violet îi tremura vocea. Întinse mâna; Sophie se și repezise să i-o strângă. Am văzut cum încheieturile degetelor lui Violet se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
făcea mai mult sau mai puțin sinistră. Imediat ce se dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în continuare, dornică să vadă Ramallahul din acel loc avantajos, dar câmpul vizual îi era blocat. Abia atunci observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
meci și nu se Întrevede absolut nimic care ar putea modifica raportul de forțe și fizionomia Întâlnirii, nici măcar dacă Dumnezeu Însuși s-ar Îmbrăca În șort, adidași, jambiere și ar intra În formația condamnată la umilință. Deodată Însă, fără ca pe gazon sau În afara lui să se Întâmple ceva anume - accidentări, schimbări providențiale de jucători, fenomene meteorologice sau intervenții ale arbitrului -, Începe să se aleagă praful de marșul triumfal al favoriților. Împotriva cursului jocului, ei primesc un gol care, În tribune, strârnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
arte a portarului. Aceasta este cel puțin explicația pe care am găsit-o pentru slabul succes Înregistrat de mine pe terenurile de joc de la Cambridge. Ah, desigur, aveam și eu zile În care simțeam că prind aripi - mirosul plăcut al gazonului, bucuria de a-l vedea pe acel celebru Înaintaș al echipei interuniversitare driblând tot mai aproape de mine cu mingea cafenie nou-nouță În bombeul lui strălucitor, apoi șutul vijelios, norocul de a-l apăra, senzația de fericire prelungită... Dar mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
uitat la al meu și ne-am despărțit, iar eu am hoinărit prin oraș pe ploaie, apoi am vizitat The Backs și am privit câtva timp ciorile din plasa neagră a ulmilor desfrunziți și primele flori de șofran apărute pe gazonul presărat cu mărgăritare de brumă. În timp ce mă plimbam pe sub acei copaci cântați În versuri, am Încercat să mă transpun În aceeași stare de extatică aducere aminte față de anii de studenție ca În perioada când am trăit această stare față de adolescența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
un an primăriei „un concept inedit” de parc al copiilor, în care „să nu existe garduri”. Iar în Cluj se va construi începînd de anul acesta un „cartier de tip american cu case care vor avea o mică curte cu gazon, fără garduri”. Se prefigurează așadar o nouă și inedită „ciocnire a civilizațiilor”... Cetățeanul (mai mult sau mai puțin) turmentat Se apropie alegerile și imaginea cetățeanului turmentat ne bîntuie din nou. Dar, dincolo de această mascotă națională, oare ce mai înseamnă el
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sînge, au, n-au treabă, în fiecare duminică la ora 10 fix scot covorul din casă, caută cel mai apropiat colț de iarbă, și dă-i și freacă ? Cunosc o groază de românce la Paris care nu spală covorul pe gazonul din fața casei în fiecare duminică. Pe de altă parte, nu e greu să regăsești în această întîmplare pathos-ul bunei gospodine de la țară (și nu numai), dăruită trup și suflet îngrijirii casei. Poate că femeia din poveste chiar dorea să le
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
invitația... - de a privi mai pe îndelete și nu doar din exterior diverse locuințe care altminteri ar fi rămas în această categorie stereotipică de „vile”. Desigur, toate sînt mari și au în curte mașini pe măsură, toate au terase și gazon, o piscină mai mare făcînd eventual dife rența. Dincolo de acest numitor comun al upper middle class se etalează însă imediat gustul fiecăruia, un univers întreg de reprezentare și ademenire prin care locatarii își declină apartenența la o anumită categorie socială
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
engleza doctorului Czinner Își făcu simțite limitele. Nu Înțelesese cuvinte ca „apărători“, „porți“, „runde“ deși știa că se referă la jocul englezesc de crichet. Se familiarizase cu termenii În ultimii cinci ani, iar aceștia se asociau În mintea lui cu gazonul măturat de vântul sărat și supravegherea copiilor nedisciplinați, Încleștați Într-un joc căruia el nu-i putea pricepe miza, dar semnificația religioasă a cuvintelor În cauză Îi scăpa. Presupuse că preotul le folosea oarecum metaforic: „responsabilitatea“, „criză“, „nevoie omenească“, aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și tot tacîmul. Hai să te duc acasă, spune bondocul. Ion se întoarce și scuipă: Ptiu, loc afurisit, blestemat să fii! Peste un an Ion vine prin coclaurile natale. Pe deal un castel domină locul. O șosea asfaltată, curent, livadă, gazon... Ion privește și plînge. Se lamentează, supărat pe Dumnezeu. Doamne, de ce nu mi-ai arătat raiul în care trăiam? CAPITOLUL II Pasiunile roboților Pisici și cîini La secția lui Ion Donciu s-a încins o discuție filosofică adîncă de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îmbogățit este și băutor de cursă lungă și cum este "liber profesionist", puțin îi pasă dacă mîine este luni sau marți. Jigodia cu jeep-ul în fața casei sfidează cartierul și nu se teme de poliție. Are camere de supraveghere, are gazon și trotuare din pavele și mai are un grătar special. Cînd muzica tace pentru o clipă, începe să zbiere bogătanul. Invitații, de aceeași teapă, nu se lasă pînă nu zbiară și ei cîteva arii din "opere" sau o manea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un adevărat șantier. Se supraînălța casa, se măreau geamurile, se instala centrala, se racorda la rețeaua de canalizare, se vopsea, se placa în fel și chip și se mai construia un gard din fier forjat. Un foișor, un grătar, bănci, gazon și alte cele completau o superbă locuință înconjurată de fel de fel de utilități. Viorel scria pe unde putea, era în mare vervă și-și sorbea din ochi iubita lui soție. S-a învățat să facă duș zilnic, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
i-a scos pantofii și ciorapii, l-a dezbrăcat și apoi l-a învelit cu plapuma. Mă uimea cu ce grijă îi îndesa plapuma la spate ca să nu răcească. Acum lucrurile s-au complicat. Haine de firmă cunoscută, mașini bengoase, gazon și concedii prin locuri exotice. Cînd au venit la mine, un soi de răutate a pus stăpîne pe mine. M-ați impresionat la aeroport. Turtureilor, cred că ați transformat casa în "cuibușor de nebunii". Da' de unde, sare Ilona ca friptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
jos îl voi prezenta pe domnul Harpagon, un specimen extrem de prezent printre noi. Harpagon n-are studii, nu-i foarte deștept, dar compensează cu o calitate de excepție: este șmecher. Este un om înstărit, are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu întrebările puse celor care îl cunoșteau. Dar nu fură? Nu pune mîna, săracu'. Dar nu-i periculos? Este un amărît fricos și de umbra lui. Dar face treabă? Trebuie să-i arăți cum. Harpagon avea o suprafață mare de gazon și i se acrise de tuns iarba. Era o sarcină care îi consuma enorm de mult timp și, mai ales, energie. Băi Cozmin, poți tunde iarba? Îhî. Cu mașina? Îhî. Dar te pricepi? Îhî. Harpagon îl ia acasă, îi oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Ei m-au trimis aici să-l iau Înapoi. Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
înainte. Sophie nu se repede ca vântul, ci alunecă precum lama patinei pe o gheață ca oglinda. Terenul ei e proprietate personală și Sophie n‑are nevoie de vreun motiv anume ca să circule pe el; terenul e acoperit cu un gazon englezesc, împânzit de instalații de irigat și flori de cultură. O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
moartea acoperă fața copilului mort din lac cu o beretă de marinar. Imaginea amintește vag de Trakl. Rainer mizează acum pe brutalitate; încercând să‑și ascundă slăbiciunea pe care o are față de Sophie, îi poruncește să se așeze pe propriul gazon. De fapt, ea ar fi trebuit să‑i spună lui asta, în mod normal proprietarul este cel care invită. Cu toate astea, ea se așează. În casă se află o societate aleasă, îmbrăcată în rochii vaporoase sau de brocart și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Se aude un țipăt scurt care seamănă cu numeroasele chemări ale păsărilor de pe aici. Însă țipătul amuțește imediat. Aoleu, așa sunase țipătul. Ce prostie. Cred că trebuie să te răcoresc un pic. Îți aduc imediat înghețata, ți‑o aduc imediat. Gazonul parcă se ridică înspre Rainer, are senzația asta din cauza greței, greața îi vine de la propria agresiune, agresiunea vine de la pofta pe care i‑o trezește Sophie, pofta se trage din faptul că Sophie e o fată așa de drăguță. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
exemplu, tandrețea și apropierea fizică. Sophiei îi lipsește și una și alta. Rainer își ia înghețata din mâna servitorului și pleacă cu pas tărăgănat, părăsit demult de Sophie și mai nou chiar de Selma, care o ia la fugă peste gazon, săltând zburdalnic pe labele ei îngrijite (fiindcă momentan nu are vreo însărcinare), urmărind un dușman imaginar. Rainer se‑afundă în întuneric, și el în întâmpinarea unui dușman, care în schimb este cât se poate de real, probabil că este chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]