13,216 matches
-
tind spre imagistica tradiționalismului interbelic din creațiile lui Ion Pillat. Începând cu secțiunea pusă sub semnul interogației, ...Viața?, pașii poetei conduc cititorul către marginile liricii. Subiectivitatea surprinde cromatici lirice iar stilistica iese în câștig: „Doar timpul/ își pierde secundele/ în genele răsfirate de catifea,/ într-o zare/ de lumină tăinuită,/ ca o naiadă/ ce-și poartă/ tumultul vieții/ spre un țărm îndepărtat” (Introspecție nocturnă), „Vorbim tăceri, ne ascultăm orgolii...” (Recurs la fericire), „mă contopesc cu vremea în abisul ei” (Rătăcire) ori
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
pretutindeni și ne-adună Cu Dumnezeu în toate și în noi, E bine și e Soare și e Lună Și e senin și... suntem amândoi! Scap foile din mână. Curg prin vene, Din literele lor scântei, scântei Imagini strecurate printre gene Te-aduc și te cuprind în ochii mei Adorm, sau poate doar mă-ntorc în mine Din Cer ne cânt-o pasăre măiastră Și devenim ca-n paginile pline, Eu- nufăr alb, tu... perla Lui, albastră. Shanti Nilaya Referință Bibliografică
PERLA ALBASTRĂ de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384094_a_385423]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DULCEA MEA Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului O geană tremurândă atinge lacul Înfiorând fantasmele făpturii Trezind la viață ascunsul și înaltul Cu-n zâmbet agățat in coltul gurii! Încă-adormită ți-ai intins piciorul Și aprinzând un cer la răsărit Un sân obraznic își dezgolea izvorul Iar toate florile-au
DULCEA MEA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384118_a_385447]
-
despre ea...ca și când n-ar exista. Oficialitățile înspăimântate de cele petrecute în satul nostru nu vor să se aventureze în acea zonă misterioasă. Totuși, cred că în ascuns caută specialiști pentru descifrarea acestei enigme. Într-un târziu Ene vine pe la gene și cei doi soți adorm unul în brațele celuilalt, cu chipul luminos și zâmbetul speranței pe buze. Luna apusese, iar întunericul își întinsese aripile sale imense peste sat. Doar stelele licăreau firave pe bolta cerului ca niște licurici. Aerul era
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
ai luminat lumea, recunoaște, prințe!! Stai noaptea asta -măcar o vreme- ține-mă în inima din nopți și dă-mi emoția să mai pot trăi -măcar o vreme- în inima ta. Mi-ai atins sufletul, ce plânge-n șoapte... pe geană-nmugurește eternitatea... leagă-mi picioarele prăfuite și gustă-mă din cupa serii. Sunt noaptea inimii tale... ce luminează... Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: TU EȘTI INIMA DIN NOPȚI / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1924, Anul VI, 07 aprilie
TU EŞTI INIMA DIN NOPŢI de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383325_a_384654]
-
din Divina Comedie a lui Dante și cu Tristan și Isolda venerați prin ritmurile paradisiace wagneriene. Cum să nu tresărim și noi la citirea versului eminescian?: „Când mă atingi, eu mă cutremur;/ Tresar la pasul tău când treci;/ De-al genei tale gingaș tremur/ Atârnă viața mea de veci...” Sau, atunci când, pentru momentele de învinuire a femeii, își cere iertare: „Suflete! De-ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire,/ Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
mai poți uita/ Viața ta întreagă.[...] Dispar și ceruri și pământ/ Și pieptul tău se bate,/ Și totu- atârnă de-un cuvânt/ Șoptit pe jumătate./ Te urmărește săptămâni/ Un pas făcut alene,/ O dulce strângere de mâini,/ Un tremurat de gene...” Poetul simte că iubirea pentru ființa dragă pleacă, neputând fi înlocuită cu alta și regretul este redat cu sfâșierea ființei, în poezia „S-a dus amorul...”: „S-a dus amorul, un amic/ Supus amândurora,/ Deci cânturilor mele zic/ Adio tuturora
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
Autorului La geam îmi strigă, deșteptarea, Deși eu vreau ca să mai dorm, Dar vine-ndată trebarea: La ce e bun atâta somn?!... Întinsă ca pe val de mare, Pe muchie de mândră rază, Mă iau călduri, chiar pe răcoare, O geană-nchisă-i, alta-i trează... Din piept mi se ridică,-agale, Un fir de mac, de roșu crud; Îmi ia obrajii-ntre petale, De ce mi-e sufletul agud?!... Poate că-n visul meu fugar, Ai răscolit adânci talazuri, O, Poseidon
SĂMÂNŢA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383445_a_384774]
-
văd aburii cum ies din piept , mi-am desfăcut fularul și haina , înaintarea anevoioasă mă încinsese, efortul m-a înfierbântat până-ntr-atât încât am în mine un clocot , nestăpânit și mistuitor, cu toate că sprâncenele - mi erau de zăpadă, iar prin genele îngreunate de gheață abia mai zăream... Porțiuni imposibil de trecut , pe un carosabil ce nu se mai știe de-i carosabil , câmp sau cer, alunec pe un polei celest , pe toată talpa raiului, simt că mă voi prăbuși, dar va
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De unde vii și cine ești, băiete, De cine ești trimis, tu, ce dorești? Cumva îți este foame, îți e sete, Ești unic printre flori, ori flutur ești? -Eu nu sunt unicat de ne
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mângâiere divină Vara-i sosită cu soare-n ferestre. Înveșmântată-n petale de nuferi. Cu ale florilor dalbe miresme... Cu zâmbetul serii plin de luceferi. Privesc mai senin printre gene, Deși picură lacrima ca un oftat... Vara-i sosită și vântul îmi cerne, Pe pleoape credința că nu m-ai uitat. Vara venit-a și eu am un crez, Deși umbrele serii se-adună... Bat ramuri cu frunzele verzi A
MÂNGÂIERE DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383588_a_384917]
-
publicat în Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017. CAPITOLUL 4 Sydney Sydney devenise o femeie frumoasă. Părul îi era de un saten cald, cu șuvițe blonde, luminoase, drept și lung până la umeri. Ochii de culoarea alunelor erau împodobiți cu gene negre, iar privirea îi era pătrunzătoare. Făcuse sport toată viața ei și se bucură de o siluetă fină și elegantă. Putea spune ca, la cei treizeci și opt de ani, avea o viața plăcută, împlinită. Reușise în avocatură, avea un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
Tom tare și-ar fi dorit s-o ... Citește mai mult CAPITOLUL 4SydneySydney devenise o femeie frumoasă. Părul îi era de un saten cald, cu șuvițe blonde, luminoase, drept și lung până la umeri. Ochii de culoarea alunelor erau împodobiți cu gene negre, iar privirea îi era pătrunzătoare. Făcuse sport toată viața ei și se bucură de o siluetă fină și elegantă. Putea spune ca, la cei treizeci și opt de ani, avea o viața plăcută, împlinită. Reușise în avocatură, avea un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
freamăta Și de gându-ți plin de pofte Ce în geamăt mă căta. Ți-am uitat și caldul ființei Ce mă inunda cu doruri, Aș vrea iar să îmi cutreieri Tot lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te strecor Printre genele-mi în lacrimi, Să te-ndes în mine tot Și-apoi să te sorb din patimi. Ți-am uitat tremurul palmei Ce-mi vibra întreaga ființă Răscolind în al meu pântec Val în lavă de dorință. Am uitat să te
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]
-
târziu în acea noapte, însă ea a continuat să se legene pe vise înaripate fără să se trezească până la ziuă. Dimineața devreme, o rază temerară a reușit să se strecoare prin deschizătura îngustă a cortului și îi gâdila fără astâmpăr genele lungi negre, catifelate făcând-o să clipească alene și să se întindă asemeni unei feline adormită încă pe jumătate. După ce se destinde în semiobscuritatea cortului, se scutură de toropeala somnului, ieși afară făcând câteva mișcări de înviorare, lăsându-se îmbrățișată
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
-or trage Caleașca-n joc de iele, Iar mă grăbesc spre tine, Tu te ascunzi în mare Și valul care vine Te duce-n depărtare, Târziu în miez de noapte Vom asculta sirene Și cotropit de șoapte Te sărutam pe gene, ... Citește mai mult Azi mă grăbesc spre tineAzi mă grăbesc spre mareLa țărm așteaptă valul,Te risipești în zareCând răsucești pumnalul,Azi mă grăbesc spre tine, Să stăm la țărm de mareși clipă care vineZidește-n fiecare,Noi ne iubim
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
pat de steleși căi de mare-or trageCaleașca-n joc de iele, Iar mă grăbesc spre tine,Tu te ascunzi în mareși valul care vineTe duce-n depărtare,Târziu în miez de noapteVom asculta sireneși cotropit de șoapteTe sărutam pe gene,... ÎI. ÎN ASTA SEARĂ VREAU SĂ BEAU, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017. În asta seară vreau să beau În asta seară vreau să beau, Să mă prindă miez de noapte În pat de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Acasa > Poezie > Sonete > O AMINTIRE-N NEGURĂ RĂZBATE Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului O amintire-n negură răzbate Iar noaptea între taine mai sclipește E ora când iubim dumnezeiește, Sub geana ta o lacrimă se zbate. Iubirea e un vals care plutește În depărtări albastre tot străbate Și-n drumul ei a scris eternitate, Inimii noastre cerul îi vorbește. Ne farmecă a mărilor culoare Un tremur viu în dansul infinit, Amurgul
O AMINTIRE-N NEGURĂ RĂZBATE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383621_a_384950]
-
poală. Iubesc și știu că sunt iubit În jurul meu sunt stele, Nici n-am mâncat, nici n-am dormit Plutesc vrăjit de ele. Tu bați la ușă-ncetișor, Emoții-mi curg prin vene, Pe buze mă săruți ușor Doar fluturând din gene, Iubita mea cu trup felin Și voaluri de mătase, Iubirea ta devine chin și rănile-mi descoase, Hai mai aproape-n visul meu, pe patul meu te-așterne, ca un parfum de Dumnezeu mă satură... mă cerne... Să fiu covorul
MISTERELE IUBIRII de ANA PODARU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382822_a_384151]
-
strălucire soarelui din sufletul tău,Mamă ! CEL MAI POTRIVIT MÂINE Spre miezul nopții luna urcă scântind Prin geamul meu albastru se vede cerul tivit cu stele M-aș pierde în coaja unui copac, aș hoinării prin fiecare frunză, Dar pe genele mele se așază târziul. Ajută-mă lună! Dă la o parte fiecare strat al acestui târziu În curând va fi mâine! Citește mai mult DIN CÂND ÎN CÂND...Mamei meleDin când în când,discretă,Picătura euStă pe obrazul tăuSub ochiul
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
tăuSub ochiul stâng, încercănatde vreme,dând strălucire soareluidin sufletul tău,Mamă !CEL MAI POTRIVIT MÂINESpre miezul nopțiiluna urcă scântindPrin geamul meu albastruse vede cerul tivit cu steleM-aș pierde în coaja unui copac,aș hoinării prin fiecare frunză,Dar pe genele melese așază târziul.Ajută-mă lună! Dă la o parte fiecare stratal acestui târziuîn curând va fi mâine!... XII. DIMPREJUR..., de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016. DIMPREJUR... Lumina lunii cade blajină împânzindu-se tăcută
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
ceruri, ochii mei, de dor cuprinși. Ochii te-ar căta acolo și îmbrățișați te-ar scoate Dintre nori, și dintre astre, ca să mi te-aduc-aproape... Te-ar uda cu lacrimi fine cum ne plouă-n primăvară, Și te-ar legăna pe gene ca pe-n prunc in nopți de vară... Dacă tu, purtat de vise, într-o zi m-ai părăsi, Dragostea și cu Credința pentru mine te-ar găsi. Căci ne leagă ca pe-o floare, rădăcina de pământ, Sufletele-n
DACĂ TU... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382869_a_384198]
-
Râdem) Adina a avut prietene și sabre[17], de origine marocană. Dar acum și ea e prietenă cu două familii din Cluj. Au ceva în comun. GN: Dacă suntem atât de diferiți, care sunt trăsăturile noastre comune? Iudit: Inteligența! (Râdem) Genele, este dovedit. De ce să ne ascundem?! Deci: evreul este o ființă inteligentă. Foarte asimilabilă. Foarte flexibilă, probabil din cauza nomadismului și poliglotismului. GN: Dragostea de carte! Ne numim „am hasefer” [18]. Iudit: O să moară cu computerul, dragostea de carte! Copiii ăștia
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
de către Mădălina Maria Dăncuș. Un titlu incitant, cu implicații filosofice, dacă ne-am raporta la ideea că, nu există un adevăr real, ci un adevăr aparent. Poeta Dacina Dan, purtând cu ea o singură iluzie, dorește să se regăsească în gene de floare. Este iubire și lacrimă, este însăși poezia-n care vine ploaia. (Nichita, mereu/ pag. 21) În zbor, s-ar contopi cu cerul, ar declina cu norii/...ar dezbrăca speranța/ în stropii de ploaie/... dansând sub lună/cu picior
POETA DACINA DAN, CU INIMA PE-O FRUNZĂ DE VIE de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2172 din 11 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382956_a_384285]
-
2017 Împrimăvărare Încep să se dezghețe râuri de cuvinte, Să cânte-n suflet primăvara iar... Mă-ncumet să rostesc iar pentru tine Poeme ce-s uitate de un an. Mă las condusă de venirea vieții, La mine-n prag cu genele-i de vis. Mă desprind de-mbrățișarea gheții... Și inima-mi spre soare mi-am deschis. În mine-n muguresc din nou salcâmii, Câmpiile se oglindesc în ochii mei... Iubite, crede-mă, nu am vedenii! Acestea toate eu le văd
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]