KorAP: Find »[drukola/base=geneză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...183 >

4,554 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

creștinismului s-a făcut în greacă și latină. Dar, în Scythia Minor, secolele V-VI marchează o nouă etapă în latinizarea limbajului religios a populației din Scythia Minor (Dobrogea). Contrar celor spuse de Vasile Pârvan, Scythia-Dobrogea este unul dintre nucleele genezei vocabularului creștin de origine latină în limba română. În inscripții, întâlnim unele vocabule latine creștine: Dumnezeu, Fiu, sânt, cruce ș. a. (vezi mai jos). Afirmarea puternică a creștinismului în Scythia Minor, în secolele V-VI, a constituit suportul continuității etnice

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
evaluat, dar nu trebuie neglijat, păgânismul acestora (alani și germani) s-a suprapus peste straturi etnice mai vechi (sarmați, vizigoți). În concluzie, succesiunea de aluviuni spirituale (religioase) barbare și interferența cu valorile locale, a reprezentat una din importantele căi ale genezei creștinismului popular al românilor. La tabloul religios păgân al epocii hunice (375-454), trebuie adăugată și contribuția credințelor vechi dacice și romane, prezente mai ales în mediile rustice.45 Aportul autohton a intrat în patrimoniul spiritual al locuitorilor din nordul Dunării

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
veche a României, București, 1967, p. 497-516; Epifanie Norocel, Sfântul Apostol Andrei în tradiția românilor-mărturie a vechimii și continuității noastre pe aceste meleaguri, în vol. Pagini din istoria veche a creștinismului la români, Buzău, 1986, p. 19-46. 14. N. Zugravu, Geneza creștinismului popular al românilor, București, Institutul român de tracologie, 1997, p. 143-149. 15. Ibidem, p. 150-174. 16. Ibidem, p. 175-190. 17. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 83-85; N. Zugravu, op. cit., p. 192-194. 18. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și la închegarea de comunități agricole-obști, care vor deveni și acestea românești. Izvoarele istorice amintesc fără echivoc de existența nobilimii slave și de sate libere locuite de slavi. În același timp, slavii au contribuit la popularea teritoriilor românești și la geneza feudalismului românesc, dar contribuția lor, însemnată, a fost totuși secundară față de evoluția internă a autohtonilor romanici. Asimilarea slavilor de către români se explică nu prin superioritatea economică și culturală, ci prin numărul mare al elementului autohton și organizarea lor ca o

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
III, p. 229-231. 19. Al. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj, 2001; K. Horedt, Contribuții la istoria Transilvaniei în secolele IV-XIII, București, 1958; Istoria Românilor, vol. III, p. 231-232. 20. I.-A. Pop, Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania, Cluj, 1996; Istoria Românilor, vol. III, p. 232-233. 21. P. P. Panaitescu, Interpretări românești. Studii de istorie economică și socială, București, 1994; Istoria Românilor, vol. III, p. 233-234. 22. Șt. Olteanu, Structuri teritorial-politice românești în spațiul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cuprinsul unui stat. Orașul evului mediu reprezintă o comunitate organizată, o asociere de apărare și de cooperare a muncii și a schimbului, o comunitate de oameni liberi, beneficiind de privilegii și așezat sub protecția unei curți, cu preocupări economico-comerciale. În legătură cu geneza orașului medieval, în spațiul românesc, trebuie să precizăm că a existat o continuitate de viață urbană, de la orașele romane antice la cele medievale. În urma migrațiilor, orașele Daciei romane au fost distruse sau abandonate, practic, ele s-au ruralizat dar și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
III, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 271-273. 5. Ibidem, p. 273-274. 6. Ibidem, p. 275. 7. Ibidem, p. 275-276. 8. Ibidem, p. 276-277. 9. Ibidem, p. 277-281. 10. Ibidem, p. 282-287. 11. Ibidem, p. 221-228. 12. Șt. Olteanu, Cercetări cu privire la geneza orașului medieval din Țara Românească, în Studii 16, 1963, 6, p. 1255-1282; Idem, Premisele majore ale procesului de constituire a orașelor medievale la est și sud de Carpați, în RdI 25, 1972, 5, p. 933-949; P. P. Panaitescu, Introducere la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acțiunea de coagulare a voievodatelor existente într-un singur stat. Deși epoca aceasta ce precede apariția statului este dintre cele mai obscure, izvoarele scrise și cercetările arheologice duc la concluzia că secolul XIII este un moment al organizării statale. Etapele genezei statale a Țării Românești se pot reconstitui pornind de la străvechile "țări", unele cu origini dinainte de anul 1000, voievodate cu sorgintea în uniunile de obști teritoriale, ancorate pe sate libere și pe stăpâniri cneziale, existente încă în secolul al XII-lea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
mutat cu familiile lor dincolo de munți și l-au ales pe conducătorul lor voievod. Pe un alt plan, legenda urmăririi bourului (zimbrului) se integrează în tema "vânătorii rituale", cu o origine foarte îndepărtată, făcând parte din șirul miturilor referitoare la geneza unui neam, oraș sau stat. Anumite asemănări cu legenda strămoșilor eponimi ai hunilor și maghiarilor, Hunor și Magor, au dus la concluzia că ar exista o înrâurire directă a mitologiei ungare asupra narațiunii despre Dragoș. Dar Mircea Eliade, în De la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
parte, nu se poate nici susține că organismul statal din Moldova a apărut ca o necesitate de a asigura securitatea importantelor căi comerciale ce legau centrele hanseatice cu cele genoveze pontice, cum susțin Iorga și Brătianu. Este o evidență că geneza statului Moldova a fost un proces complex și îndelungat, desfășurat progresiv, cu contribuția mai multor factori. Structurarea societății românești est-carpatice în categorii sociale bine delimitate și cristalizarea unor nuclee politice a precedat alcătuirea statului medieval. În aceste condiții, procesul "descălecatului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
9. Neagu Djuvara, op. cit., p. 16-19. 10. Ibidem, p. 61-115. 11. Ibidem, p. 115-133. 12. Ibidem, p. 133-145. 13. Ibidem, p. 145-153. 14. R. Popa, Premisele cristalizării vieții statale românești, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980; Ș. Papacostea, Geneza statului medieval românesc, București, 1999; Istoria Românilor, vol. III, p. 568-569. 15. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 308-310; N. Iorga, Câteva date despre cronicile și tradiția noastră istorică, în AARMSI, 38, 1910-1911, p. 129-146; A. Lapedatu, Cum s-a alcătuit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ștefan cel Mare (1359-1457), Iași, 1978. 27. Gh. Brătianu, O nouă mărturie despre un voievod moldovean în secolul XIII (1277), în AARMSI, XXVII, 1944-1945, p. 231-244; M. D. Matei, Studii de istorie orășenească medievală. Moldova (sec. XIV-XVI), Suceava, 1970; Idem, Geneză și evoluție urbană în Moldova și Țara Românească până în secolul al XVII-lea, Iași, 1997; Istoria Românilor, vol. III, p. 582-583, 584-585; N. Iorga, op. cit., p. 172; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 316-317. 28. N. Iorga, op. cit., p. 172-175; P.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
1942. Madgearu Al., Românii în opera Notarului anonim, Cluj, 2001. Marinescu C., Înființarea Mitropoliilor din Țara Românească și Moldova, în AARMSI, t. II, 1924, p. 247-269. Matei M. D., Studii de istorie orășenească medievală. Moldova (sec. XIV-XIV)), Suceava, 1970. Idem, Geneză și evoluție urbană în Moldova și Țara Românească până în secolul al XVII-lea, Iași, 1997. Mătasă C., Câmpul lui Dragoș. Toponimia veche și actuală din județul Neamț, București, 1943. Mehedinți S., Creștinismul românesc, București, 1941. Meteș Șt., Emigrări românești din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Târnovo între 1235-1393, în S.T., 1966, nr. 3-4, p. 146-159. Odobescu Al., Tezaurul de la Pietroasa, București, 1976. Olteanu Pandele, Contribuții la studiul elementelor slave din cele mai vechi traduceri românești, în L.L., VI, 1962, p. 67-97. Olteanu Șt., Cercetări cu privire la geneza orașului medieval din Țara Românească, în Studii 16, 1963, 6, p. 1255-1282. Idem, Din istoria mineritului în România, București, 1970. Idem, Evoluția procesului de organizare statală la est și sud de Carpați în secolele IX-XIV, în RdI 4, 1971, p.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vol. Românii în istoria universală, III, 1, Iași, 1988, p. 567-578. Idem, Românii în secolul XIII. Între cruciată și imperiul mongol, București, Editura Enciclopedică, 1993. Idem, De la Romanii la România. Formarea unei națiuni, în SMIM 17, 1999, p. 45-54. Idem, Geneza statului medieval românesc, București, 1999. Pascu Șt., Voievodatul Transilvaniei, vol. I, Cluj, Editura Dacia, 1971. Idem, Contribuțiuni documentare la istoria românilor în secolele XIII și XIV, Sibiu, 1944. Păcurariu Pr. Prof. Dr., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, București, EIBMBOR

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
V, 1885, p. 166-170. Idem, Descălecarea Munteniei, în Viața Românească, VI, 1911, nr. 3, p. 309-322. Idem, Istoria Românilor din Dacia Traiană, vol. I-II, București, 1985-1986. Zaharia Ciprian, Iosif I Mușat, întâiul mare ierarh român, București, 1987. Zugravu N., Geneza creștinismului popular al românilor, București, Institutul român de tracologie, 1997. CUPRINSUL PREFAȚĂ 5 PARTEA I DE LA RETRAGEREA AURELIANĂ LA VENIREA SLAVILOR (275-602) 9 CAPITOLUL I POPULAȚIA AUTOHTONĂ DIN DACIA ÎNTRE 275-602 11 Introducere 11 Populația autohtonă în Dacia post-romană 16

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576

se atrage atenția malițios că este foarte probabil să fie supuși influențelor vreunui „guru” obscur, iar rezultatele să fie dezastruoase. Fiecare subiect abordat este fixat într-un context cu câteva repere istorice, fără a aluneca însă într-o analiză a genezei acestuia. Delimitările sunt realizate în ideea constituirii unei baze solide de discuție în vederea operaționalizării conceptelor. Subcapitolele următoare detaliază elementele asociate tehnicii respective de analiză. Tehnica atrage atenția asupra unor puncte de interes și oferă perspectivele unei construcții particulare asociate unui

Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu (2007) [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766

roman ale lui I. Slavici, descifrând în ele o teorie coerentă a genului, modernă pentru epoca lor, în special privind conceptul de personaj și mijloacele retorice (Ioan Slavici, Romanele vieții, 1977). Tot ceea ce va scrie criticul se axează pe roman. Geneza romanului românesc (1985) ocupă, din acest punct de vedere, o poziție centrală. Lucrarea cercetează fenomenul cu mijloacele sociologiei moderne a literaturii și a mentalităților, definindu-l în raport cu trei factori: formarea publicului, geneza textului și apariția autorului. Cronologic, investigația subîntinde intervalul

COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
ceea ce va scrie criticul se axează pe roman. Geneza romanului românesc (1985) ocupă, din acest punct de vedere, o poziție centrală. Lucrarea cercetează fenomenul cu mijloacele sociologiei moderne a literaturii și a mentalităților, definindu-l în raport cu trei factori: formarea publicului, geneza textului și apariția autorului. Cronologic, investigația subîntinde intervalul de la începuturi până spre sfârșitul secolului al XIX-lea: drumul de la imitația pură la cea autohtonizantă (N. Filimon) și la momentul când - argument esențial - „forma își integrează organic mentalitatea istorică în ficțiunea

COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
experimental (indirect, eseistic, metaroman, hiperroman). Autorii aferenți fiecărei diviziuni sunt tratați micromonografic, panorama urmărind totodată evoluția fiecărui tip de roman. Taxonomia stufoasă este compensată, și aici, de pertinența comentariilor pe text. SCRIERI: Romanul românesc și problematica omului contemporan, Cluj-Napoca, 1977; Geneza romanului românesc, București, 1985; Romanul românesc contemporan. 1945-1985, vol. I: Realismul, București, 1988, vol. II: Metarealismul, Cluj-Napoca, 1998. Antologii: Ioan Slavici, Romanele vieții, Cluj-Napoca, 1977. Repere bibliografice: Ștefan Borbély, Anton Cosma, „Romanul românesc și problematica omului contemporan, VTRA, 1978, 4

COSMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286437_a_287766]
Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769

-i domoli forțele în folosul civilizației. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generației care a cultivat „reportajul romantismului revoluționar” în perioada imediat postbelică, dar și vocația specială pentru sublim și colosal a autorului. Volumele Oda zilnică (1970), Dobrogea de aur (1978), Farmecul genezei (1979) au ca punct de interes „omul epocii socialiste” și greutățile sale în „transformarea geografiei patriei”. În prezentarea noului, tonul este entuziast, perspectiva „vizionară”, iar metafora tinde mereu spre grandios. Acest registru subminat de retorism conține și pagini dramatice prin

COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
completează în ritmuri ample reportajele, înscriindu-se de asemenea pe linia sentimentelor grandioase, dublate de reverie în fața naturii. SCRIERI: La Taliane, București, 1950; Prietenie, București, 1951; Împărăția vânturilor, București, 1954; Sub cerul liber, București, 1954; Uriașul preludiu, București, 1955; Farmecul genezei, București, 1956; Dimensiuni. Peisaj sovietic, București, 1957; Dobrogea de aur, București, 1958; Cântec să crească băiatul, București, 1959; Semnul din larg, București, 1960; Oceanul, București, 1962; Râul porni mai departe, București, 1962; Stelele dimineții, București, 1964; Firul de iarbă, București

COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
1970; O colibă sub fereastra ta, București, 1971; Fata cu părul lung, București, 1972; Lauda fluviului, București, 1974; Mai fericiți decât Ulise, București, 1974; Tuturor drumurilor, București, 1974; La țărmul cu lună, București, 1977; Dobrogea de aur, București, 1978; Farmecul genezei, București, 1979; Tropaeum Traiani, București, 1982; Banchetul toamnei, București, 1984; Când cerul se schimbă, București, 1987. Repere bibliografice: Aurel Martin, Traian Coșovei, reporter, „Tânărul scriitor”, 1956, 7; H. Zalis, Traian Coșovei, „Uriașul preludiu”, GL, 1956, 19 aprilie; Al. Andriescu, „Farmecul

COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
București, 1979; Tropaeum Traiani, București, 1982; Banchetul toamnei, București, 1984; Când cerul se schimbă, București, 1987. Repere bibliografice: Aurel Martin, Traian Coșovei, reporter, „Tânărul scriitor”, 1956, 7; H. Zalis, Traian Coșovei, „Uriașul preludiu”, GL, 1956, 19 aprilie; Al. Andriescu, „Farmecul genezei”, IL, 1957, 3; Savin Bratu, „Farmecul genezei”, GL, 1957, 6; Valeriu Râpeanu, Reportaje despre patria socialistă, VR, 1958, 9; Constantin Cubleșan, „Semnul din larg”, TR, 1961, 4; Eugen Simion, Imagine și convenție în poezie, GL, 1962, 28; Valeriu Cristea, „Stelele

COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
toamnei, București, 1984; Când cerul se schimbă, București, 1987. Repere bibliografice: Aurel Martin, Traian Coșovei, reporter, „Tânărul scriitor”, 1956, 7; H. Zalis, Traian Coșovei, „Uriașul preludiu”, GL, 1956, 19 aprilie; Al. Andriescu, „Farmecul genezei”, IL, 1957, 3; Savin Bratu, „Farmecul genezei”, GL, 1957, 6; Valeriu Râpeanu, Reportaje despre patria socialistă, VR, 1958, 9; Constantin Cubleșan, „Semnul din larg”, TR, 1961, 4; Eugen Simion, Imagine și convenție în poezie, GL, 1962, 28; Valeriu Cristea, „Stelele dimineții”, „Romanian Review”, 1965, 2; Voicu Bugariu

COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]