31,702 matches
-
obrazul drept, un picior În burtă și cu o privire disprețuitoare, oribilă mă scuipă În față iar eu Îngheț, nu atât de loviturile lui cât de privirile lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
cât de privirile lui. IMAGINEA A DOUA Rămân răvășită În drum, având În memorie primul lui gest, al zâmbetului, al strângerii de mână, al sărutului pe obraz, acea căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
căldură a respirației și a mâinii care mi-a strâns mâna, Întrun gest prietenesc, și cad În stare de vis, pentru că nu pot suferi o asemenea stare de fapt a realității. Privirea aceea demonică pe care el o poartă În gestul lui, Îmi persistă În ochi și-mi taie privirea mea, până nu mai pot vedea soarele, luna, nisipul cald pe care eu stau. Totul merge până la mutilare, până la anihilare. Și conștiința mea ca să poată accepta asemenea r e a l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul are ceva demonic În el. O, Doamne, când mă ridic de jos, cu Încetinitorul, văd totul În jurul meu altfel, deși nimic nu s-a schimbat. Totul este la fel. Dar eu În conștiința mea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
câteva zile chiar. În fața ușii stătea un civil și un plutonier de miliție. - Aici locuiește tovarășa Maria Brumaru? se adresă civilul cu blândețe În glas, profesorului. - Da, dar nu e acasă, preciză bătrânul profesor deschizând larg ușa, poftind cu un gest al mâinii pe cei doi, să-i pășească pragul casei. Bărbații intrară cu sfială. Sufrageria mobilată cu gust și cu tot ceea ce poate fi confortabil unor oameni ce-și duc un trai liniștit. Profesorul Își făcuse din sufragerie și cabinet
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
-i mulțumim lui Augustin Z. N. Pop, pe a cărui piatră funerară stă scris epitaful sub semnătura lui autentică, scris cu caractere gotice: „Cred În Eminescu ca În soare, În magia frumosului și În veșnicia neamului românesc”. Bineînțeles, că același gest de Închinăciune și respect nețărmurit, l-am făcut și la mormântul geniului poeziei românești, „poetul nepereche”, dar n-am putut să nu ne oprim și să ne Închinăm la mormintele altor valori ale scrisului romanesc, precum: Marin Preda, Nicolae Labiș
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
În mediul familial și În cazuri extreme prin depresii, alcoolism, drog, etc. Pentru a nu deveni adevărate „bombe cu explozie Întârziată”, băieții trebuie Încadrați de mici Într-o formă de educație adecvată și nu trebuie privați de mângâieri și de gesturi de tandrețe care erau de obicei rezervate fetițelor. Societatea și familia cere de la un bărbat, echilibru și responsabilitate. Bărbații trebuie inițiați de mici În ARTA DE A TRĂI ÎN SOCIETA-TEA DE CONSUM, În ARTA ECHILIBRULUI. Contactul cu natura, sportul și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
citată - vine aproape cu certitudine din limbajul închisorilor. Intervalul pe care poți ieși nu este o noțiune abstract filosofică, ci una extrem de concretă: spațiul dintre paturi, din dormitoarele camerelor comune. Acțiunea cea mai comună petrecută în acel spațiu fiind bătaia, gestul de a ieși pe interval (sau la bătaie) are, simbolic, valoarea de provocare... Are loc astfel (ca și în cazul adjectivului penal) un proces interesant de pătrundere a neologismelor culte în lexicul și frazeologia argotică, prin intermediul limbajului juridic sau administrativ
"Pe interval" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10293_a_11618]
-
trezirea din dolce far niente-le unui regim al discretei restaurații, Traian Băsescu a fost oaia neagră a epocii dominate de nulități politice precum Zoe Petre și Dorin Marian. În loc să aplaude faptul că un președinte provenind din același spectru politic face gesturi care lui nu i-au stat în puteri, Emil Constantinescu sare ca ars, compromițând și puținele lucruri bune petrecute sub președinția sa. Să fie limpede: la mijloc nu e vorba de principii, ci de ură personală. Traian Băsescu i-a
Arhivă, arhivioară... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10286_a_11611]
-
cu ele însele, apar într-o deplină, asumată mediocritate a reprezentării (,a plouat/ ploaia nu-mi inspiră nu ș' ce adânc sau aflat în adâncime/ dând buzna apoi în zona afectivă// mă uit la orezul din farfurie/ este orezul-din-farfurie"), iar gesturile sunt descompuse în secvențe disparate, din care "firul de continuitate și consecvență a plesnit". Repetitiv la modul programatic, T.S. Khasis construiește această searbădă monotonie liric-existențială, mai degrabă iritând decât plictisind cititorul. Un frate internat la nebuni, o iubită infidelă, un
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
la întâlnirea cu un parc - La Vilette - aflat, în afară de Cite de la Musique, într-o curioasă și imprevizibilă hibernare. Jeu des hombres. Năluca vechilor temple grecești, a armatelor napoleoniene cuceritoare; umbra stilului clasic, sobru, uneori chiar rece, degajată de interior, a gesturilor subtil megalomane, copleșitoare, totodată monumentale exhibate de exterior, în fine, fantoma lui Penderecki ce îmi însoțește de câteva zile traseele pariziene ca o reverență a muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
vreun an de zile încoace numerele revistei sînt tematice, de astă dată tema în jurul căreia gravitează articolele din paginile ei este "memoria, uitarea și amintirea." În editorialul de pe prima pagină, Mircea Martin pune în lumină consecințele nefaste pe care un gest politic dus doar pînă la jumătate îl poate avea în mintea românilor. E vorba de vizita din anul 2002 pe care Ion Iliescu, președintele României de atunci, Elie Wiesel, laureatul Premiului Nobel pentru Pace, și Michael Guest, ambasadorul american la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10322_a_11647]
-
încet, prefăcându-se pe nesimțite în altceva decât au fost inițial. O muzică ce ne vorbește despre timpul munților și al norilor, - cu o expresie preferată a lui Ligeti - despre "timpul înghețat"! În ceea ce privește mișcarea Ťhăcuită, sfărâmatăť, ea dă naștere unor gesturi unghiulare, nebunești, prezente în disperatul Dies Irae din Requiem, în uimitoarele mimodrame Aventures și Nouvelles Aventures - realizate pe "texte" nesemantice construite din foneme, vocale, consoane, zgomote, intonații -, în agitatele Cvartet nr. 2 și Concert pentru violoncel. E o muzică a
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
că această experiență s-ar putea termina îl întristează brusc; o clipă mai târziu, gândul respectiv a fugit. Stă la fereastra din mijloc și trage obloanele înalte de lemn cu mare grijă, să n-o trezească pe Rosalind. E un gest deopotrivă egoist și generos. N-ar vrea să fie întrebat ce-i în mintea lui - căci ce ar putea răspunde și, mai ales, de ce să distrugă această clipă printr-un răspuns? Trage al doilea oblon, care culisează în cadrul lui, și
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
acesta din urmă ar fi persiflat "mahalagismul" din Baroane: "L-a îngropat pe Killinger sub un torent de ocări, ca țața cea mai rea de gură, cu poalele suflecate-n brîu". Tensiunile răbufnesc în perioada ingrată a "realismului socialist", cînd - gest anevoie de scuzat - Arghezi dezavuează traducerea blagiană din Faust și își amplifică atitudinea răuvoitoare în articolul Editori și tălmăciri, publicat în Veac nou, nr. 35/2 iulie 1954, atacînd și traducerea lui Tudor Vianu a piesei lui Shakespeare, Antoniu și
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
simțul critic unui exercițiu rafinat. Dincolo de Curtea Papilor, fabuloasă și mereu răvășitoare, centrul absolut al festivalului, spațiile de joc au povestea lor, a relației cu regizorul care le-a descoperit, care le-a introdus în circuit, sînt purtătoarele replicilor și gesturilor actorilor, dansatorilor, sînt impregnate de vechi și de nou, totodată, de clasic, de experiment, de ceea ce înseamnă să joci în aer liber. O întreagă industrie articulează sisteme de gradene, amfiteatre care se construiesc ad-hoc, în curtea interioară a unui liceu
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
nici un cuvînt. Doar travaliul dumnezeiesc al celor doi artiști, Nadj și Barcelo, de a se naște, de a ieși din lut, de a veni în fața noastră cu un ușor aer burlesc, misterios. Amîndoi încep să muncească lutul. Un balet al gesturilor multiple, primare, primordiale. Tăcere. Numai zgomotul ustensilelor care muncesc argila roșie. Un început. O dinamică. Imagini în mișcare, tablouri vivante care se construiesc și se deșiră amețitor. Un discurs vizual care vorbește despre materie și forța ei. Corpurile ies din
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
pentru a pune mâna pe hotelurilor în ruină rămase de pe vremea comunsimului. Singura contribuție de care-și va aduce aminte viitorimea e aceea, grotescă, a lui Agaton, care a încercat să transplanteze mediul mediteranean pe asprele noastre țărmuri. Până la urmă, gestul fostului ministru al Turismului s-a dovedit simbolic: din ce în ce mai mulți români se îndreaptă în clipa de față spre Mediterana, spre Adriatica ori chiar spre Caraibe, locuri unde palmierii cresc și fără inspirația bizară a cutărui aga-pom! În locul soluțiilor grotești, ar
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
pentru la anul!" Faptul că istoria noastră a fost mereu brăzdată de evenimente dure, că n-am avut niciodată timp de acumulări lente, dar sigure, ne-a transformat într-un fel de micro-căpcăuni obișnuiți să înhațe prada pe loc, cu gesturi brutale și rapide. Grecul, care e stăpân pe mare de mii de ani, a învățat s-o exploateze rațional: câștiguri mici, dar constante. El știe să te facă părtaș la existența lui, fără să-ți intre cu picioarele în viață
Jungla lichidă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10365_a_11690]
-
acesteia nu este politica, ci limba și poezia. Pentru lingvistul german, societatea este starea naturală a omului, ce se situează deasupra organizării politice. "Providența a separat admirabil națiunile, nu numai prin păduri sau munți, ci mai cu seamă prin limba, gesturi și caractere, înainte ca opera despotismului să se pună în mișcare și că cele patru părți ale lumii să devină pradă unui singur stăpân". Fiecare națiune își are cultură proprie, ce s-a format natural că un ansamblu al codurilor
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
RDG, constau în primul rând într-o puternică mișcare a drepturilor cetățenești, care s-a organizat că opoziție; în al doilea rând, o puternică mișcare de refugiați și emigranți - sute de mii de oameni p[răseau RDG-ul, era un gest clar de a întoarce spatele, care va duce în cele din urmă la demonstrații în masă pe tot teritoriul RDG, împotriva cărora conducerea RDG nu va mai putea lua măsuri și care vor duce în final la deschiderea Zidului. A
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
a primi acea așa-numita pensie de victimă. Există, de exemplu, si încercări din partea societății de a reabilită victimele. A. R.: Ați putea da un exemplu? R. G.: Un exemplu ar fi ca, în anul 1953, Președintele a făcut un gest simbolic pentru foștii revoluționari. An de an se fac activități de comemorare, tocmai pentru a evidenția și la nivel social importantă celor din opoziție. A. R.: Există astăzi grupuri în rândul tinerilor germani care ar manifestă interes pentru valorile regimului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
să aibă numai responsabilități față de acestea, și niciun drept. Ori, în condițiile în care mii de oameni suferă și mor anual din cauza unei raportări inadecvate la problema câinilor vagabonzi, hrăniți de de către tot felul de altruiști care fac astfel de gesturi individuale pentru a își liniști propria conștiința, dar care sunt profund antisociale dacă sunt puse în context - poate că avem mai degrabă nevoie de adăposturi specializate mai multe și mai încăpătoare, de sterilizări gratuite nu numai a câinilor vagabonzi, dar
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fotografiile adevărate "studii de fizionomie și caracter". Vizitatorii expoziției (amenajată la etajul muzeului și ocupând săli vaste, cu o rezonanță solemnă), au prilejul să constate ce bun cunoscător și observator al psihologiilor este, într-adevăr, Ion Cucu. El înregistrează nu gesturi sau expresii întâmplătoare, nesemnificative, nu caută pitorescul în sine, ci surprinde momente în care scriitorii sunt ei înșiși. Lipsește, din colecția sa de fotografii, senzaționalul ieftin (la modă în presa de azi), lipsește umorul batjocoritor (și el la modă). Dar
Ion Cucu ne invită la o călătorie în timp by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10529_a_11854]