1,374 matches
-
munca mamei își pune amprenta pe ea, vrafuri de plicuri zac peste tot și strică impresia. Hans a văzut deja camere care n‑au defectul unei folosințe îndelungate și din străfundurile cărora își fac apariția insule de mobilă, ca niște ghețari plutitori; Sophie are o asemenea cameră, unde a stat și el adeseori, reținând‑o pe Sophie de la vreo treabă importantă de care tocmai avea de gând să se apuce. Ei îi face însă plăcere și rămâne de dragul lui, pentru că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iese în oraș. Asemenea legături armonioase care străbat încăperea ca o ceață deasă îl scot din sărite pe Hans. Furios, strivește cu lingurița ultimele bucăți de înghețată din cupa de metal, vărsându‑și astfel nervii asupra unor alimente nevinovate. Traversarea ghețarului și despărțirea de familie, descrise cu lux de amănunte. Sisterheart Christine, care e la curent cu toate năzbâtiile. Drumul la poștă și drumul lung, de o oră și jumătate, momentele tihnite la barul lui nenea Sepp. Un băiat care coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a tot fiert și umflat burta de hipopotam a zilei îl trage, îl înlănțuie. „M-a acceptat, m-a acceptat, până la un punct. Până la un punct, apoi paranteză...“ Se-aud, undeva, aproape, lovituri limpezi. Ritmul unei copite de argint pe ghețarul nopții. O dată și încă o dată, cu mari pauze, același tropot. Într-adevăr, în fereastră, capul lunar al asinului. — Nu, nu prea s-a întâmplat nimic, nu se întâmplă nimic. Toate se mișcă și sunt la fel, nu se întâmplă nimic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sau nu te-ar fi angajat. Vinovatul coboară privirea. Vede capul lat al supra veghetoarei zornăind cheile seifurilor, pregătită să le deschidă, să le predea. Ridică ochii încețoșați. Încearcă să dea din coate, împiedicat. Tropăie din călcâiele umede. Aude trosnetul ghețarilor rupându- se, desfăcând cerul zilei. Nasul însângerat și vânăt de frig, ca la bețivi sau bufoni. Pe strada pustie trece un camion cu sticle. Lăzile se clatină, sticlele se ciocnesc la fiecare șoc. Domnul palid, cu căciula clăpăugă, își reașază
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi, am Înfipt ce-a de-a treia suliță, astfel Încât celălalt capăt al ghețarului să se afle În dreptul vârfului ei. Apoi, am ieșit cu grijă dintre sulițe și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi, am Înfipt ce-a de-a treia suliță, astfel Încât celălalt capăt al ghețarului să se afle În dreptul vârfului ei. Apoi, am ieșit cu grijă dintre sulițe și am pus pe unul dintre mărunței să aibă grijă de ele ca de ochii din cap. - Nici vântul să nu le clintească din loc, auzi? M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am Întors să văd de cele trei sulițe. M-am strecurat Între ele, m-am proptit de stâncă, mi-am Înfipt bărbia În vârful suliței din mijloc și am sprijinit capul În căușul din stâncă. Apoi m-am uitat la ghețarul de pe mare. La Gemeni. Pfuuh, nu mai era la locul lui! Mi-am Încordat privirea, ca să fiu sigur că nu mă Înșel și, Într-adevăr, ghețarul părea mai mic de acum, Încăpând bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mijloc și am sprijinit capul În căușul din stâncă. Apoi m-am uitat la ghețarul de pe mare. La Gemeni. Pfuuh, nu mai era la locul lui! Mi-am Încordat privirea, ca să fiu sigur că nu mă Înșel și, Într-adevăr, ghețarul părea mai mic de acum, Încăpând bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mare. La Gemeni. Pfuuh, nu mai era la locul lui! Mi-am Încordat privirea, ca să fiu sigur că nu mă Înșel și, Într-adevăr, ghețarul părea mai mic de acum, Încăpând bine de tot Între celelalte două sulițe. Ah, ah... ghețarul se Îndepărta de țărm! Marea cea mare ducea Gemenii spre Miazăzi, așa că Gemenii aveau să fie luntrea care să ne ducă spre Gheața nesfârșită Of, of, Siloa ... Eu sunt Krog, Vindecătorul, toiag al Tatălui, stăpân al vorbei, călător pe pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vrăjmașii, Gemenii se Îndepărtează prea mult de țărm? N-o să mai izbutim să-i ajungem din urmă. - Las’ c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar atât de mare ca Gemenii, apare tare rar. E drept că acum e din ce În ce mai Ger și că ghețarii se nasc mai ușor, dar peste o vreme, apa o să se schimbe, că așa se Întâmplă când se Întețește frigul. Atunci, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
c-o să vină alți Gemeni, zise Barra. L-am privit pe Tek - el știa cel mai bine rosturile pe aceste meleaguri. - Un ghețar atât de mare ca Gemenii, apare tare rar. E drept că acum e din ce În ce mai Ger și că ghețarii se nasc mai ușor, dar peste o vreme, apa o să se schimbe, că așa se Întâmplă când se Întețește frigul. Atunci, chiar dacă o să apară alți Gemeni, marea n-o să-i mai ducă spre Miazăzi. Eu zic că nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Scept e om aprig, iar oamenii lui sunt vânjoși, că de-aia n-am reușit să-i spulberăm până acum. Scept ăsta o să-și alerge vânătorii de-o să le dea sângele pe nas. Dacă nu apucăm să plecăm iute-iute spre ghețarul cu Gemeni, tot o să luptăm, așa cum am poftit eu, Îmi făcu el cu ochiul. - Parcă ziceai că vrăjmașilor le cam dă ghes frica. - Pfuuh, pufni el și-mi făcu iar cu ochiul. Am mințit un pic. - Păi, măi Barra, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care știau să ducă luntrele peste apă la fel cum știi tu să te cațeri printre stâncile cele mai Înalte ca să privești capra neagră, dacă mai faci cumva asta. Se făcuse noapte când am ajuns noi pe Gemeni. Era un ghețar atât de mare! Unul dintre povârnișurile lui molcome se afunda blând În apă, precum un mal de baltă cuminte și, până și Marea cea mare părea să se potolească În preajma lui. Cei ce ajunseseră Înaintea noastră aprinseseră deja primele focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așezau unele peste altele, alcătuind case deasupra gropilor. Unul dintre ei se apropie de mine, zâmbitor : - Casele neamului Cipusik, Îmi arătă el. Nimeni nu ne crede, dar să vezi măi Krog, măi, că n-o să fie altele mai călduroase pe ghețarul ăsta! Of, of, m-am zgribulit de Îndată ce le-am zărit zidurile de gheață. Oamenii ăștia erau grași cu toții și se dăduseră pe piele cu seu care Îi făcea să miroasă a rânced. Eram sigur că nu le era frig din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gând bun doar după ce m-am obișnuit cu mirosul - nu puteam să mă odihnesc, le-am spus celor din neamul Cipusik, Înainte să-i văd pe toți ai noștri ajunși pe Gemeni. Am petrecut toată noaptea pe povârnișul molcom al ghețarului, văzând cum luntre după luntre trăgea la malul lunecos. Spre dimineață, apăru și ultima luntre. Logon era palid și avea cearcăne, dar zâmbea precum un copil. Gheața Îi Înghețase În barbă și pe gene, ochii Îi erau roșii și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pe toți, Îmi zise Logon. Tek și Barra se apropiară. Kikil se trăsese Îndărătul lor și râdea de unul singur, țopăind ca un prost În zăpadă. Ai lui țopăiau și ei și, nu trecu mult până ce toți cei strânși pe ghețar prinseră să țopăie și să chiuie. - Iscoade patru văzute ieri, Începu Tek, nu erau decât pândarii din frunte ai lui Scept. Puhoaiele lui de răzvrătiți mai au mult-mult până să vadă țărm. - Arătat la ei Încotro am luat-o? - Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am ascultat cu atenție și am văzut că era un lucru bun. - Of, of. Hai că venit toți, am auzit un glas din spatele meu. Era Nunatuk, una dintre femeile Cipusik. Neamul meu făcut lui Krog cea mai călduroasă casă de pe ghețar. Nunatuk era mare și grasă. Tânără și cu țâțele mari. Avea părul negru, buzele cărnoase și vineții, iar gura i se lăbărța de la o ureche la alta. Ochii, la fel de negri ca părul, Îi jucau, mari, deasupra obrajilor rotunzi și roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și Moru le știam a fi frumoase . - Venit toți, măi Krog, iar casa Cipusik e caldă, mă Îndemnă Nunatuk, din nou. În clipa aceea, ca la un semn, se porni un viscol năprasnic, răscolind apa mării și Învârtejind zăpada de pe ghețar. Pfuuh, ce să mai zic? Mă obișnuisem deja cu duhoarea din casele Cipusik și, pe de altă parte, așa era lăsat pentru mine. 31. Nunatuk era pricepută la Însoțire, tot pentru că n-avea Încotro. Poate că de-asta spusese Barra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prea scurtă. Trecură multe zile așa și, după un timp, mai-mai că uitasem de ce mă trimisese Moru În călătorie. Era tot mai frig, dar zilele Începuseră să se lungească din ce În ce, lucru care Îi uluia pe mai toți. Ghețarul nostru creștea din ce În ce și, nu trecea nici un nou răsărit fără ca Nunatuk să nu-mi arate unde se mai puseseră maluri de jur Împrejurul Gemenilor. Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uluia pe mai toți. Ghețarul nostru creștea din ce În ce și, nu trecea nici un nou răsărit fără ca Nunatuk să nu-mi arate unde se mai puseseră maluri de jur Împrejurul Gemenilor. Într-o noapte, ne-a trezit un scârțâit cumplit, iar ghețarul a prins să pârâie și să se clatine ca un bulumac pe apă, de-au Început cu toții să strige Îngroziți, numai că Cipusikii râdeau de mama focului și se plesneau peste coapse. - Las’ că vedeți voi la răsăritul soarelui, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
că aveam să Înțeleg totul după ce-o să se crape de ziuă. N-a trebuit să aștept mult, pentru că noaptea se scurgea de acum pe nesimțite. Când s-a făcut lumină, am văzut cu toții că Gemenii se uniseră cu alt ghețar uriaș, cu dealuri și mai Înalte decât ale noastre. Marea Începuse să semene cu o răcitură de carne, așa era de groasă și de unsuroasă și de plină de zăpadă din care se ițeau nenumărate bucăți de gheață. Undeva, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ea cozile care izbeau apa năpraznic, făcând-o să fiarbă și să bolborosească. A fost prima zi În care m-a lăsat de capul meu mai multă vreme. S-a dus la ai ei, căci țineau sfat. Se strânseseră În mijlocul ghețarului și se tot uitau la cer, adulmecau văzduhul, Își spuneau ceva unii altora, păreau chiar că nu se Înțeleg și vorbeau mai tare, uitându-se cu ochi scăpărători unii la alții, de a trebuit să meșteșugesc un cuvânt pentru felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
acesta de a vorbi - tot Încercând să-mi dau seama ce vor, am făcut cuvântul ceartă. Încet-Încet, ne-am strâns cu toții În jurul celor din neamul Cipusik. La un moment dat, Vindecătorul lor trimise câte un om la fiecare dintre capetele ghețarului, iar aceștia stătură acolo cam cât ți-ar lua ca să zdrobești În dinți oasele unei păsări mici. După ce se Întoarseră, iarăși se sfătuiră o vreme, iar Vindecătorul o trimise pe Nunatuk la mine. - Semnele sunt bune, Îmi spuse. Nici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
zdrobești În dinți oasele unei păsări mici. După ce se Întoarseră, iarăși se sfătuiră o vreme, iar Vindecătorul o trimise pe Nunatuk la mine. - Semnele sunt bune, Îmi spuse. Nici că se putea o zi mai bună ca să mă faci mamă. Ghețarii s-au lipit și, cât de curând o să ajungem la tărâmul nesfârșit din zăpadă și gheață, unde nu e decât zi sau noapte. Asta Înseamnă că o să ne putem continua drumul Într-acolo unde ți-e lăsat, iar asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai dădea voie să se coboare. I-am chemat pe Logon și pe Barra, să ținem și noi sfat. Pe Tek și pe Kikil i-am trimis să vadă dacă Marea se Întărise Într-atât Încât să putem pleca de pe ghețar. Când s-au Întors și ne-au zis că gheața era bocnă și că avea să ne țină pe toți fără să crape, m-am Întors spre ceilalți doi și i-am Întrebat: - Și acum, noi Încotro o luăm, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]