6,593 matches
-
cal împiedicat la păscut sau cu zbaterea haotică a unui fluture ce se izbește de geamul nevăzut ivit în cale. Iar alteori, pașii grăbiți îi erau opriți de o bruscă senzație de lovitură de copită în stern, sau de o gheară, care îi prindea o cunună de spini în jurul inimii. Un zâmbet amar încercă din interior să iasă la suprafață, sfidându-i tristețea ce se așternea ca umbra unui hultan deasupra iepurelui pierdut în hăul câmpiei. Ziua îi părea ca una
FRUNZA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348855_a_350184]
-
să aștepte? Cum Dumnezeu, îi congelezi de generații Și îți supui la chin supușii: sinistrații, Și îi îngheți de mici și-nchizi congelatorul În care îi arunci trîgându-le zăvorul... Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
Dumnezeu, îi congelezi de generații Și îți supui la chin supușii: sinistrații, Și îi îngheți de mici și-nchizi congelatorul În care îi arunci trîgându-le zăvorul... Iar voi, cei osândiți la foame glaciară Și la nemernicii de gheară prinsă-n gheară, Veniți-vă în fire cu Dumnezeu în fire, Treziți-vă din gheață, din recea adormire! Cum Dumnezeu, poți fi un Dumnezeu de vifor Să îl încremenești pe biet moșul Nechifor Pe Natalița lui, băbuța lui de piatră, Pe cei mai
BLESTEM DE SIBERII (MANIFEST, ROMEO TARHON) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346755_a_348084]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Mă îndepătez despuiat de frunze cu urechea surdă la cântecul inimii unde locuiesc păsările chipeșe cu ciripitul plin de atâtea priviri. Ochii adorm obosiți în orbite și mâinile caută cu disperare întregul. Sunt speriat de ghearele lumii; îmi ascund carnea sub pielea copacilor, îmi este cu neputință să înțeleg ce vor și fug. N-am nici sânge atât de albastru, să-și aducă aminte că sunt vița nobilă a unui neam căzut din cer cu îngeri
CĂZUT DIN CER de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346811_a_348140]
-
întâmplare în furca pieptului, poți să leșini, sau în cazul că ești mai slab de îngeri..., ai nefericita ocazie să nu te mai scoli”. Tot plimbându-și mâna pe sub cămașa umedă, s-a pomenit că-n vârful degetelor simte o gheară dușmănoasă care încearcă să-i zmulgă carnea din piept. „Nenorocita!... vrea să-mi scoată sufletul din mine, înainte de vreme. Doamne, fii milostiv cu mine!” Gura i s-a deschis neputincioasă, - Iar aerul nu mai pătrundea în plămâni și, în următorea
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
însă și în reincarnare, ca șansa de rectificare a greșelilor din timpul existenței. Astfel, Planeta insulară este un elogiu al vieții, un imn închinat tuturor celor care, prin profesionismul lor, reușesc să smulgă, chiar și pentru o vreme doar, din ghearele morții și ale durerii oameni tineri, oameni în putere. Autorul ne propune, în roman, o sensibilă și origin¬a¬lă definiție a omului: „Trăim undeva la genunchiul univer¬sului, la miliarde de ani lumină de centrul de control și conducere
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
Acasa > Stihuri > Momente > FUGE ȚĂRNA DE SUB MINE Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 887 din 05 iunie 2013 Toate Articolele Autorului prins în gheara timpului hain mă taie un sictir și-o greață, iar în oglindă fratele Cain mă ceartă și mă scuipă-n față, căci, în curând, la ultimul apel mă voi jertfi în dorul lelii (în ciuda vremii) și martor o să fiu la
FUGE ŢĂRNA DE SUB MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346257_a_347586]
-
prins puteri, s-a ridicat luând cuțitul și s-a dus ață la raniță. A prins de gât cocoșul alb. Dintr-o mișcare scurtă i-a tăiat gâtul și l-a aruncat spre ușă. Cocoșul se zbătea pe prag în ghearele morții și glasul mieros se milogea: ”Lisandruuu, dragul meu, lasă-mă să intru! Lisandruuu!” Strângând în mână cuțitul plin de sânge, s-a îndreptat pășind cătinel, câte un pas, să deschidă: - Te omooor! - zise răstit și făcu un pas spre
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
sau amitriptilina, efedrina, etc, dar eu am reușit să mă abțin mult timp și doar rădeam de ei. Într-o zi am hotărât să încerc și eu, văzând cât de fericiți sunt ei ...și de atunci am fost prins în gheara drogurilor fiind vrăjit de starea de beatitudine. Am racolat mulți prieteni în consumul de droguri și nu era important ce drog foloseam, atât timp cât aveam ceva de consumat. Normal noi eram cu marijuana, ocazional cu ketamina, dar am ajuns de disperare
ELIBERARE DIN CAPCANA CONSUMULUI DE DROGURI de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345146_a_346475]
-
sau amitriptilina, efedrina, etc, dar eu am reușit să mă abțin mult timp și doar rădeam de ei. Într-o zi am hotărât să încerc și eu, văzând cât de fericiți sunt ei ...și de atunci am fost prins în gheara drogurilor fiind vrăjit de starea de beatitudine. Am racolat mulți prieteni în consumul de droguri și nu era important ce drog foloseam, atât timp cât aveam ceva de consumat. Normal noi eram cu marijuana, ocazional cu ketamina, dar am ajuns de disperare
AUTOR NEPRECIZAT [Corola-blog/BlogPost/345148_a_346477]
-
sau amitriptilina, efedrina, etc, dar eu am reușit să mă abțin mult timp și doar rădeam de ei. Într-o zi am hotărât să încerc și eu, văzând cât de fericiți sunt ei ...și de atunci am fost prins în gheara drogurilor fiind vrăjit de starea de beatitudine.Am racolat mulți prieteni în consumul de droguri și nu era important ce drog foloseam, atât timp cât aveam ceva de consumat. Normal noi eram cu marijuana, ocazional cu ketamina, dar am ajuns de disperare
AUTOR NEPRECIZAT [Corola-blog/BlogPost/345148_a_346477]
-
cu toate că a continuat să publice unele studii, a rămas cantonat doar la capitolul de apreciere critică a proletcultismului; de genul fugii lui Novikov să-și dea doctoratul în literatură la Iași, a căderii de pisică a lui Moraru, păstrând în gheare direcția „Vieții românești” ca o muncă de jos pe care o primea fiind suspendat din partid pentru o verificare mai profundă dar, de fapt, consemnându-și prin asta calitatea de critic de direcție cu care se flata, harul fiindu-i
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
Cum au fost odinioară Pentru Românie Mare! Hai să dăm suflet cu suflet Toți românii de afară Ce ne-am săturat de umblet Și cerșit din țară-n țară! Hai să dăm lacrimi cu lacrimi Să scăpăm de-a urii gheară, De-ale patimilor patimi Pentru plânsa noastră țară! Hai să dăm clopot cu clopot, Glas de doină dulce-amară În al dorurilor clocot Pentru neam și pentru țară! Hai să dăm munte cu munte, Sat cu sat, moară cu moară, Râu
HAI SĂ DĂM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345264_a_346593]
-
tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte miriapode /splendoare în iarbă/ pictează fericirea stelelor tremurânde desparte oceanul dezlănțuit de marea moartă (mai) desenează o hartă sau o haltă lasă lupii să sfâșie cu ghearele mii de vitrine tu bea-ți fericirea amară pe strada nepavată pe cerul ca o fereastră spartă scara inimii se sprijină sculptată în marmura de granit a luminii întunericul din mine îți înflorește (prea) angelic trandafirii /vitraliile unu curcubeu în
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376872_a_378201]
-
tot scurge patetic din vitrinele vandalizate orașul bea mirul ploilor mute cumpără deziluzii împarte miriapode /splendoare în iarbă/ pictează fericirea stelelor tremurânde desparte oceanul dezlănțuit de marea moartă (mai) desenează o hartă sau o haltă lasă lupii să sfâșie cu ghearele mii de vitrine tu bea-ți fericirea amară pe strada nepavată pe cerul ca o fereastră spartă scara inimii se sprijină sculptată în marmura de granit a luminii întunericul din mine îți înflorește (prea) angelic trandafirii /vitraliile unu curcubeu în
VITRALII de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376871_a_378200]
-
plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul! Nu te holba așa la mine că mă deochi! - rânji diavolul cu satisfacție. Ștefan se smuci de lângă stâlp, dar o gheară lungă și vânjoasă îl prinse de turul izmenelor. - Unde fugi? - Tu ești, ucigă-l toaca! - strigă disperat Ștefan. În acel moment diavolul îl izbi cu putere de stâlpul porții. - Termină cu prostiile, creatură obraznică! Acuși apar zorile și nesuferitul de
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
dâmburi și tufișuri afundându-se în pădure. Săracul cal simțindu-se purtat pe sus necheza disperat de mama focului și lovea cu copitele prin aer. Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Ștefan, surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. După câteva secunde, urmară un șir de
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
se rostogoliră grămadă la rădăcina unor stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata să fugă la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Ștefan revenindu-și din buimăceală se ridică ușor cu ochii țintă la mișcările însoțitorului. - Ce te holbezi la mine? Sau n-ai mai văzut drac noaptea în mijlocul pădurii? Dacă
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
părtaș cu mine, ca un frate! - Sunt pierdut! - se cutremură Ștefan. - Ha, ha, ha! N-ai scăpare! Mă vei urma orbește! Viața ta este în mâinile mele! Ha, ha, ha! Urmează-mă! Ștefan rămase pironit locului. - Hai odată! - și cu gheara îl prinse de guler și-l trase după el mai mult târâș. Undeva, între doi stejari din care numai scheletul rămăsese, apăru o flacără care treptat se înălță deasupra coroanelor copacilor. Ajunși acolo diavolul îl eliberă și pătrunse între flăcări
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
și-l trase după el mai mult târâș. Undeva, între doi stejari din care numai scheletul rămăsese, apăru o flacără care treptat se înălță deasupra coroanelor copacilor. Ajunși acolo diavolul îl eliberă și pătrunse între flăcări unde scormoni pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o puse pe mal. Suflă asupra sa și din flăcări rămase doar o rămășiță galben-albăstruie. Imediat introduse unghia ghearei în încuietoare și capacul se ridică brusc. Ștefan fu orbit
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
îl eliberă și pătrunse între flăcări unde scormoni pământul cu ghearele până se afundă în groapă. Apoi ridică o ladă pe care o puse pe mal. Suflă asupra sa și din flăcări rămase doar o rămășiță galben-albăstruie. Imediat introduse unghia ghearei în încuietoare și capacul se ridică brusc. Ștefan fu orbit de strălucirea aurului. Împielițatul se amuză de înmărmurirea omului: - N-a văzut asemenea bănet neam din neamul tău de la principe încoace! Iată că m-am ținut de legământ! Te-ai
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]
-
simt cu tălpile lipite De glia care arde în adâncuri De mii de ani atâtea oseminte, Ce azi sunt fleacuri și nimicuri. Mă simt călăul vinovat; N-am fost contemporan cu ei, Să fi putut să-i fi salvat Din gheara morții, de mișei. Cuvinte le ridic, de slavă, Ca cel mai ieftin meu prinos, Că omenirea-i mai bolnavă Și toate sunt cu susu-n jos. Aș vrea să mă înalț pe-o rază Pân’ la Palatele Cerești, Să le sădesc
MĂ SIMT LEGAT DE GLIE DE ION PĂRĂIANU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377828_a_379157]
-
Acasa > Poeme > Devotament > FĂGĂDUINȚA Autor: Roberta Sanders Publicat în: Ediția nr. 1513 din 21 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Făgăduința Mi-ai făgăduit că-mi dăruiești soarele.... Eu să-ți ating sufletul cu degetele iubirii Scăpându-te pe veci din ghearele Destinului ce ți l-ai ales, al amăgirii. Ucide-mă cu grijă, încet și perfect Să nu mă doară desparțirea de noi Sângele să-mi rămână complet În lumi paralele înmulțite cu doi. Trupul să mi-l așezi pe o
FĂGĂDUINŢA de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377846_a_379175]
-
numea, de veacuri, iubire... Numai că... *** ...În marele birou lambrisat cu tek și cu draperii roșii Aghiuță, un ghinionist de excepție, aștepta cu cornițele dârdâind reacția șefului. Acesta se uita pe statistica prezentată de nemernicul amploaiat și bătea nervos cu ghearele în tăblia biroului. Scotea și ceva flăcări pe nări, dar asta nu era cel mai rău lucru ce se putea întâmpla. Nenorocirea venea dacă erai expulzat pe Terra ca să faci muncă de reeducare. Aghiuță mai fusese în astfel de sejururi
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
scăpa de povara ce va cădea pe capul său în această noapte a vrăjilor! Cotoroanța își aruncă straiele și basmaua slinoasă, își despleti părul și rămase în pielea goală. Din traistă scoase un craniu, oase de mortăciuni, coloană de pește, gheare de pasăre pe care și le trecu pe rând printre pântece, bolborosi cuvinte neînțelese și țopăi diabolic în jurul focului. Luminile flăcărilor îi aruncau pe chip umbre cu forme nedefinite. Din podul casei se auziră zgomote ciudate apoi un mieunat înfricoșător
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]