1,669 matches
-
din depărtat în depărtat; Rostogolire înainte în culcat dorsal; Rostogolire înainte din stând, în ghemuit și revenire în stând; Rostogolire înainte din stând în stând (picioarele întinse și apropiate); Rostogolire înainte cu întoarcere 180° în culcat facial; Rostogolire înapoi din ghemuit în ghemuit Descriere tehnică Din stând ghemuit, sprijin înainte pe mâini, cu spatele pe direcția de deplasare: se execută o rulare pe spate cu bărbia în piept și genunchii îndoiți; brațele se duc înapoi peste cap, cu palmele la nivelul
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
pentru a prelua greutatea corpului; Rostogolire înapoi pe un plan înclinat; Rostogolire înapoi cu ajutor; Rostogolire înapoi executată independent; Două rostogoliri înapoi; Rostogolire înapoi în combinație cu alte elemente. Rostogolirile înapoi se pot realiza în următoarele variante: Rostogolire înapoi din ghemuit în depărtat; Rostogolire înapoi din depărtat în ghemuit; Rostogolire înapoi din depărtat în depărtat; Rostogolire înapoi din stând, în ghemuit și revenire în stând; Rostogolire înapoi din stând în stând (picioarele întinse și apropiate). Rostogolire laterală Descriere tehnică Sunt mișcări
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
un plan înclinat; Rostogolire înapoi cu ajutor; Rostogolire înapoi executată independent; Două rostogoliri înapoi; Rostogolire înapoi în combinație cu alte elemente. Rostogolirile înapoi se pot realiza în următoarele variante: Rostogolire înapoi din ghemuit în depărtat; Rostogolire înapoi din depărtat în ghemuit; Rostogolire înapoi din depărtat în depărtat; Rostogolire înapoi din stând, în ghemuit și revenire în stând; Rostogolire înapoi din stând în stând (picioarele întinse și apropiate). Rostogolire laterală Descriere tehnică Sunt mișcări care se pot realiza cu corpul întins sau
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
pe dedesubt își pusese hainele domnești. Și iată ce văzu: un negustor rotofei se răstea la un țăran, pasămite pentru că acesta ar fi cutezat să-i spună că l-a înșelat. Și-l îmbrâncea și-l lovea pe bietul om ghemuit în genunchi. Cuza merse până la locul cu pricina și-i zise negustorului cu voce domoală: Cu ce a greșit omul acesta? De ce-l lovești? Pentru că așa vreau eu! La auzul acestor cuvinte, Cuza își scoase pelerina și apăru în hainele
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
TREACĂ DREPT DAVID MARIN. IAR ADEVĂRATUL DAVID MARIN, CARE AR TRECE DREPT TRASK, NU VA TRĂI MAI MULT DE CÂTEVA ORE DUPĂ CE SE DESCOPEREA CĂ A SECHESTRAT UN CONDUCĂTOR DE GRUP. Îi puse călușul și ieși din laborator. Riva stătea ghemuită pe o canapea citind. Când îl văzu zvârli cartea și sări în picioare. întrebă ea nerăbdătoare. Abia am început, spuse Marin rapid. AJUNGÂND LA UȘĂ, ADĂUGĂ PESTE UMĂR: \ MĂ DUC SĂ ADUC NIȘTE MATERIAL DIN AVIONUL MEU. MĂ ÎNTORC PESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
dar care va sfârși prin a pune ghearele pe el și-l va sfâșia în bucăți. El putea numai să spere. Avea șanse să o facă să se îndepărteze, dar nu îi stătea în putere să o ucidă. Disperat, se ghemui și mai mult. Dorea cu ardoare să evite o luptă. Schimbarea avu loc atunci când simți teama. Era întins în întuneric pe un covor. Cel puțin, așa avea impresia, dar se simțea altfel. Îl stăpânea o senzație de slăbiciune fizică. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
nevăzută în camera cealaltă. Avea cămășuța albastră cu flori mici roșii și fusta de pânză de in țesută în casă. Își puse mâna la gură să nu scoată un sunet de spaimă și își strâse ochii să nu plângă. Se ghemui lângă lada patului și când nu mai auzi nimic trase aer în pieptul mic. Păși ușor spre ușă, iar ochii ei verzi se înroșiră sub imaginea tatălui său care răsufla ca un taur. Își duse din nou mâna la gură
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fleac și că va desfunda pe dată carburatorul, după care își vor putea vedea de drum. Când deschise ușa mașinii, vântul rece se năpusti înăuntru, înțepându-le obrajii cu mii de fire de nisip. Arabii își înfundară nasul în burnusuri, ghemuindu-se cât puteau de bine. - Închide ușa, urlă Marcel. Șoferul râse și se urcă în mașină. Luă pe îndelete câteva scule de sub tabloul de bord, apoi, fără să închidă ușa, dispăru din nou în ceață, undeva înspre botul mașinii. Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu le vedeam decât picioarele lucioase de sare în sandalele roșii și negre, ridicând marginea veșmintelor lungi și negre, cu vârful puțin înălțat, cu călcâiul lovind ușor pământul, iar când piața s-a golit, m-au târât la casa idolului. Ghemuit pe vine, ca acum la adăpostul stâncii, și focul cerului deasupra capului meu străpunge grosimea pietrei, am stat zile în șir în întunericul casei idolului, nu cu mult mai înaltă decât celelalte, împrejmuită cu ziduri de sare, dar fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nevoi pe care degeaba o tot astupam, duhoarea de vizuină plutea în aer, da, multă vreme după ce mă aduseseră aici, ușa s-a dat în lături și i-am văzut intrând. Unul s-a îndreptat către ungherul în care mă ghemuisem. Simțeam pe obraz arsura sării, trăgeam în piept mireasma de prafa frunzelor de palmier și-l priveam cum vine către mine. S-a oprit la un metru, s-a uitat la mine țintă, fără un cuvânt, a făcut un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
apoi s-au dus și s-au închinat în fața idolului, stăpânul meu, în timp ce vrăjitorul dansa, și le-a izgonit pe toate din încăpere, până ce n-a mai rămas decât una, foarte tânără, ce nu fusese încă bătută și care se ghemuise pe vine lângă muzicanți. A apucat-o de coade, răsucindu-i-le tot mai strâns pe pumn, iar ea se răsturna treptat, cu ochii ieșiți din orbite, până când a căzut pe spate. Atunci vrăjitorul i-a dat drumul cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
camera lui. - O să fac focul în clasă, spuse el. Acolo ne vom simți mai în largul nostru. Când se întoarse în cameră, văzu că Balducci se așezase pe divan. Deznodase frânghia care-l ținea legat de arab, iar acesta se ghemuise lângă sobă. Cu mâinile legate, cu turbanul împins spre ceafă, privea către fereastră. Daru nu-i văzu în prima clipă decât buzele uriașe, groase, netede, aproape negroide; nasul însă era drept, ochii întunecați, cu privirea înfrigurată. Turbanul descoperea o frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Și adresându-se în arabă prizonierului: - Hai, vino. Arabul se ridică și, fără grabă, ținându-și dinainte mâinile legate, trecu în clasă. O dată cu ceaiul, Daru aduse și un scaun. Dar Balducci se și cocoțase pe prima bancă, în timp ce arabul se ghemuise lângă catedră, în fața sobei aflate între ea și fereastră. Când întinse prizonierului paharul cu ceai, Daru șovăi o clipă în fața mâinilor lui legate. - N-am putea să-l dezlegăm? - Bineînțeles, spuse Balducci. Îl legasem doar pentru drum. Dădu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
clatină pe picioare. Căldura, praful fumul țigărilor de foi, mirosul trupurilor omenești făceau aerul cu neputință de respirat. Îl căută cu privirea pe bucătar, dar nu-l zări nicăieri. D'Arrast se lăsă atunci să alunece de-a lungul peretelui, ghemuindu-se pe vine și încercând să-și stăpânească greața care-l cuprindea. Când deschise ochii, aerul era tot înăbușitor, dar zgomotul încetase. Numai tobele răpăiau surd și fără întrerupere, iar în toate ungherele colibei grupuri de bărbați înveșmântați în pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cuvânt Atunci fratele îl duse lângă piatră pe bucătar, care se lăsă să cadă la pământ. Apoi se așeză și el, făcând semn celorlalți. Lângă el veni bătrânul, apoi fata nopții, dar nimeni nu-l privea pe d'Arrast. Se ghemuiseră în jurul pietrei, tăcuți. Numai vuietul fluviului urca până la el, prin aerul apăsător. Din colțul lui întunecos, d'Arrast asculta, fără să vadă pe nimeni, și zgomotul apelor îl umplea de o fericire năvalnică. Stătea cu ochii închiși, salutând, plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
singurătate Afară plouă, copacii sunt desfrunziți, toamna se scurge melancolică și-n mine plouă cu ochi de singurătate... Caut un adăpost; numai în mine am loc. Aud ecoul gândului care țipă, scurgându-se afară ca o apă de ploaie... Adorm ghemuită într-un colț amenajat; gazdă îmi este pânza unui păianjen pe care și-a țesut-o astă vară, temeinic, în liniște, când cucii erau ocupați să-și depună ouăle în cuibare străine... Visez că mă scald într-o clepsidră, mă
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pe mine cui mă lași”? „Te las printre gândurile melancolice. Ele îți vor ține de cald și de singuratate până la primăvară când voi veni îmbrăcat într-o haină nouă... Atunci, numai tu mă vei recunoaște...” Gânduri Într-o zi, stăteam ghemuită într-un văl de ceață dens . Simțeam greutatea gândurilor; unele numi dădeau pace, mă incomodau doream să scap de ele dar ceva mă împiedica... Atunci am vrut să le pun în ordine. (pentru că se băteau cap în cap ca într-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cândva, a unui asemenea model ? Cosimo devenea cu anii tot mai extravagant, ursuz, solitar. Fericit să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și acoperise în mare grabă ferestrele. N-ar fi singura ciudățenie a acestui om încântător și excentric, cu un respect religios față de tot ceea ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și el, vinovat, bâlbâindu-se. — Am o alergie, știți. Cel mai mic... cel mai slab... cel mai slab curent mă, mă aiurește, pur și simplu, pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
metalic care luminase de-atâtea ori, în decursul nopții, ca un mic semn de viață, încăperea. Voia să-și întindă, să-și dezmorțească picioarele. Să se lase în uitarea și moliciunea unor perne groase. Renunță să ajungă la fotoliu. Se ghemuise, frântă, pe pervaz, rezemată în coate. Auzi, după multă vreme, ușa deschizându-se. Nu se clinti, n- aveau decât s-o târască unde vor. Ușa se închise, nimeni n-o striga. „Așteaptă să mă întorc speriată sau buimăcită spre dânsul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
improvizat, lumina începu să pâlpâie repede, să sfârâie și apoi deodată se stinse. Pe Bologa întunericul îl zgudui, buzele-i arse însă șoptiră cu îndîrjire: ― Nu se poate! 8 ― Știi vestea, Petre? zise a doua zi Apostol către ordonanța care, ghemuit într-un colț al adăpostului, citea cu râvnă și evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o săptămână, cel mult două, mergem acasă, în Ardeal... ― Bogdaproste! făcu soldatul, luminat de bucurie și începînd să se închine. Bine c-a dat Dumnezeu și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-o alungi. Încetul cu încetul ploaia conteni și se porni un vânt aspru, cu șuierături sinistre, mai desțelenind puțin întunericul și cotrobăind vajnic prin observatorul lui Bologa care, în curând, simți în spinare o pată udă și rece. Se ghemui mai bine, ferindu-și spatele. Vântul însă îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgâlțâia inima. ― Și reflectorul nu mai apare! murmură el dârdâind. Își înfipse ochii în bezna subțiată, cu furie nerăbdătoare. Acuma începeau să se deslușească, în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Așa-i... da... două, exact! zise iar plutonierul, rușinat, dar cu ochii tot spre locotenent, așteptând, poate, un răspuns. Glasul plutonierului enerva cumplit pe Bologa. Își smulse privirea din fața lui și o ridică mai sus, înainte. Sufletul întreg i se ghemui într-o așteptare chinuitoare. Dar când sosiră la cotitura a doua, îi fulgeră deodată prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantelă în jurul unui nasture, pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
trebuia să caut timpul, aplicậnd regulile lui matematice, aici trebuia să găsesc spațiul, aplicậnd legile lui geometrice. Trăisem vieți paralele și obosisem deja. Atunci am hotărat subit să mă eliberez de toate frustările, să ies din carapacea în care îmi ghemuisem sufletul atậta vreme și să pătrund adậnc în natura nu izbuteam decật să-l port în suflet ; așa se face Orice asemănare cu realitatea este pur si simplu întậmplatoare(L.S.) 2 lucrurilor! Da, cu certitudine, în mine existau două ființe
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Taie nutrețul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit. 7. Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului. 8. Îi pătrunde ploaia munților și, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci. 9. Aceia smulg pe orfan de la țîță, iau zălog tot ce are săracul. 10. Și săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii și-s flămînzi; 11. în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]