1,442 matches
-
-se de la locurile lor, se prosternează la urmele pașilor săi și îi aduc nenumărate laude. Închinarea zeilor vrea să semnifice faptul că forțele naturii se supun spiritului uman. După patru luni, micul prinț intră în locuința tatălui său. 64 de ghicitori îi cercetează corpul și recunosc cele 32 de semne fundamentale și cele 80 de semne secundare ale „Marelui Om” (mahăpurușa). Printre acestea enumerăm: degetele lungi, călcâiele ieșite în afară, gleznele proeminente, 40 de dinți albi, ochii negri, limba mare, tenul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
prin intermediul eului liric si al figurilor de stil 1. Lirica orală(populară) cu speciile: * Doina : de dor, de jale, de voinicie, de cătănie, de înstăinare etc * Cântecul: haiducesc, de leagăn, ritual, de muncă, al obiceiurilor (colinde), al miresei, bocetul etc * Ghicitoarea, strigătura, proverbul, zicătoarea 2. Lirica scrisă(cultă) cu speciile: * Elegia * Oda * Pastelul * Idila * Cântecul * Meditația * Imnul * Satira * Pamfletul * Epigrama Poezii cu formă fixă: sonetul, rondelul, madrigalul, glosa, gazelul. II. Genul epic 1. Oral * în versuri: balada, legenda * în proză: legenda
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea; Opera literarA Este o creație în versuri sau în proză care prezintă într-o formă aleasă, prin intermediul imaginii artistice și a ficțiunii (a imaginației) fapte, întâmplări, aspecte din natură, personaje, gânduri, idei și
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
-l liniștească. Ceva mai tîrziu, B. l-a întrebat pe C.D.Z. ce fel e zodia băiatului său, Matei. Întrucît calculul arăta că acesta e în Zodia Taurului, doctorul s-a simțit dator să dreagă lucrurile, demonstrînd cu aplomb de ghicitoare că, mă rog, și Zodia Taurului poate fi bună, ba, uneori, chiar excelentă! Entuziasmat de ultima perspectivă, B., căruia, atunci cînd scrie, nu-i scapă caraghioslîcurile altora, ar fi început să jubileze: „Matei e Taur! Matei e Taur!” Scena, mărturisesc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să pună, o dată la cîțiva ani, canonul estetic deoparte și să accepte rațiunea de a exista a unei asemenea mărfi care sfidează produsele așa-zișilor consacrați. În sfîrșit, „scriitoare naivă”, dar femeie planturoasă, „bronetă”, Domnica Gîrneață a putut face, ca ghicitoare experimentată, și o vrajă ca să-l aducă!... A prins, mai ales printre literați, sensibili la metaforă (Octavian Voicu a și citat-o deja în vreo trei ocazii) afirmația lui Carl Sagan, vestitul exobiolog de la Cornell University (SUA), că „sîntem pulbere
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
maximum. *Ceașca mea i s-a părut „extraordinară”. „Iată aici - mi-a arătat - o «măiastră» cum n-am mai văzut niciodată”. Nu lipseau, bineînțeles, nici „bruneta” și „blonda” care „vă cunosc de mult și se gîndesc la dumneavoastră” etc. Însă „ghicitoarea” (Violeta Lungu, directoarea unui liceu din Roman, eseistă și pictoriță talentată) m-a surprins cu adevărat atunci cînd mi-a spus că mă dușmănește „un individ gras, fălcos, cu fruntea îngustă, brutal, vulgar”. Dar - m-a liniștit ea imediat - nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le explică lui „nea Moro” (Traian Moroșanu, corespondentul Televiziunii) și lui Cornel Cepariu cît de „bun și înțelegător” e „tovarășul Băluță”, cît de tare se pricepe la oameni: iată, de ce nu-i spune lui nimic de rău? Cei doi tac: ghicitoarea e prea grea. Martor la discuție, îmi vine să-i zic: pentru că nu te cunoaște! și nu cunoaște pe nimeni de la „Ateneu”. Abia ieri a intrat prima dată (și, pare-mi-se, e de mai bine de cinci ani în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
timp, e redactată, ca și „Gazeta Bucovinei”, de Pompiliu Pipoș, în calitate de director, și de Vasile Marco, în calitate de redactor responsabil. Scrisă într-un limbaj simplu, publicația atinge o problematică diversă. În acest scop sunt susținute rubrici ca „Povețe economice”, „Calendar”, „Mărunțișuri”, „Ghicitori” și, totodată, în sumar intră literatură cultă și populară, selectată din periodicele transilvănene sau din cele apărute la Iași și București. Autorii întâlniți cel mai des sunt I. Creangă, N. Gane, I. Slavici, G. Coșbuc, I. Pop-Reteganul, Th. D. Speranția
FOAIA SATEANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287048_a_288377]
-
Bolintineanu. Revista a adăpostit cele mai bune poeme ale lui D. Petrino, precum și epopeea Descălecarea lui Dragoș în Moldova de V. Bumbac, care folosea și pseudonimul A. Costânceanu. Folclorul este reprezentat nu numai prin culegeri de texte - doine, cântece epice, ghicitori, tradiții și legende -, ci și prin lucrări cu caracter teoretic aparținând lui F. Canțiu, T. V. Ștefanelli și I. G. Sbiera. La rândul său, Gh. Hurmuzachi dă la iveală fragmente din colecția de folclor inedită a lui Ion B., însoțind
FOAIA SOŢIETAŢII PENTRU LITERATURA SI CULTURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287051_a_288380]
-
Pepelea” (1860) și „Tombatera” (1861). În 1864 încredințează tiparului cel de-al doilea volum de versuri, pe care îl va intitula Flori de câmp. Anul 1867 marchează un moment important în activitatea sa: culegerea de folclor Basme, orații, păcălituri și ghicitori, prefațată de studiul lui B.P. Hasdeu Literatura populară. Publică apoi „Calendarul Dracului pe 1867”, iar în anul următor dă la iveală alt volum de versuri, în trei părți, Poezii noui, și se remarcă printr-o asiduă colaborare la „Ghimpele” și
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
narațiunile Sfânta Vineri și Balaurul cu douăsprezece capete, acestea fiind primele basme care au apărut în publicațiile lui Hasdeu. În „Foaia populară”, „Noul veac”, „Almanahul Milcovului” ș.a. a tipărit snoave și satire populare. Culegerea de folclor Basme, orații, păcălituri și ghicitori, în care a inclus și patru basme culese de Nicolae Filimon și Petre Ispirescu, fără încuviințarea acestora, a fost bine primită în epocă și continuă să se bucure de prețuirea specialiștilor. Este prima colecție de basme românești, anterioară fiind numai
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
în epocă și continuă să se bucure de prețuirea specialiștilor. Este prima colecție de basme românești, anterioară fiind numai cea, în limba germană, a fraților Albert și Arthur Schott. Alături de basme, provenite, se pare, din Muntenia, orațiile de nuntă, proverbele, ghicitorile suscită, de asemenea, interes prin valorea lor artistică. SCRIERI: Vocea Argeșului, București, 1859; Flori de câmp, București, 1864; Poezii noui, București, 1868; Scarlat, București, 1875; Hitrowo și Kotzebue, București, 1890. Culegeri: Basme, orații, păcălituri și ghicitori, introd. B.P. Hasdeu, București
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
orațiile de nuntă, proverbele, ghicitorile suscită, de asemenea, interes prin valorea lor artistică. SCRIERI: Vocea Argeșului, București, 1859; Flori de câmp, București, 1864; Poezii noui, București, 1868; Scarlat, București, 1875; Hitrowo și Kotzebue, București, 1890. Culegeri: Basme, orații, păcălituri și ghicitori, introd. B.P. Hasdeu, București, 1867; ed. 2, București, 1870. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Literatura populară, în I.C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, București, 1867; Pop, Conspect, I, 159-160; Iorga, Ist. presei, 143-144; Chendi, Foiletoane, 39-45; George Baiculescu, Activitatea folcloristică
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
Poezii noui, București, 1868; Scarlat, București, 1875; Hitrowo și Kotzebue, București, 1890. Culegeri: Basme, orații, păcălituri și ghicitori, introd. B.P. Hasdeu, București, 1867; ed. 2, București, 1870. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Literatura populară, în I.C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, București, 1867; Pop, Conspect, I, 159-160; Iorga, Ist. presei, 143-144; Chendi, Foiletoane, 39-45; George Baiculescu, Activitatea folcloristică a lui Nicolae Filimon, București, 1941, 12-21; Șerban Cioculescu, Alte izvoare lirice eminesciene, RL, 1971, 16; Ist. lit., III, 23-26; Bârlea, Ist. folc
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
de versuri - Albinușa (1965), Din traista lui Păcălici (1968) -, precum și cele de proză - Boxerul (1960), Tic-tac (1966), Visul (1968) - vădesc o bună cunoaștere a psihologiei copilului, ca și a strategiilor narative ale folclorului copiilor, din care autorul preia formulele consacrate (ghicitori, păcăleli, jocuri de cuvinte ș.a.). Fiind și pictor, D. îi familiarizează pe copii prin povestirea Meșterul Penel (1981) cu noțiuni din domeniul artelor plastice. Romanul Vlăstarul (1982) este grevat de prescripțiile realismului socialist. D. a semnat scenografia filmelor Lăutarii și
DIMITRIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286775_a_288104]
-
lume nu-i (1983), Toată lumea face baie (1992), D. se „copilărește” cu dezinvoltură, fără să coboare la povață ori îndemn plat. Partea cea mai rezistentă a creației sale este proza pentru cei mici, scrisă în stil folcloric, sub formă de ghicitori, șarade, numărători ghidușe, poezii hazlii, care se integrează firesc narațiunilor adunate în Cartea cu minuni (1986), Bunicuța cu povești sau Carte pentru ochi de citit și urechi de ascultat (1988), Coiful magic (1990), Enciclopedia cu zâmbete (1991). SCRIERI: Roua sufletului
DRAGOMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286854_a_288183]
-
concursul folcloriștilor Iuliu A. Zanne, G. Popescu, S. Fl. Marian, Vasile Sala, Pericle Papahagi, M. T. Adameșteanu, N. Mateescu, I. T. Popovici, Mihail Lupescu, Al. Vasiliu, Simion T. Kirileanu, P. Danilescu, P. Herescu și S. Mihăilescu, un bogat fond de ghicitori, pe baza căruia publică Cimiliturile românilor, cel dintâi corpus de texte al acestei specii. Volumul cuprinde, clasificate în ordinea alfabetică a obiectelor „cimilite”, 1960 de tipuri de ghicitori românești, însoțite de 756 de variante, precum și de un mare număr (352
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
Kirileanu, P. Danilescu, P. Herescu și S. Mihăilescu, un bogat fond de ghicitori, pe baza căruia publică Cimiliturile românilor, cel dintâi corpus de texte al acestei specii. Volumul cuprinde, clasificate în ordinea alfabetică a obiectelor „cimilite”, 1960 de tipuri de ghicitori românești, însoțite de 756 de variante, precum și de un mare număr (352) de variante europene, culese îndeosebi din aria culturală și lingvistică romanică: aromâne, italiene, languedociene, valone, bretone, bearneze, catalane, dar și alsaciene, flamande, rusești, morave, maghiare, engleze, scoțiene, olandeze
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
352) de variante europene, culese îndeosebi din aria culturală și lingvistică romanică: aromâne, italiene, languedociene, valone, bretone, bearneze, catalane, dar și alsaciene, flamande, rusești, morave, maghiare, engleze, scoțiene, olandeze și norvegiene. Textele sunt adnotate, autorul indicând uneori valorile polisemantice ale ghicitorilor. Deși evaluări critice mai recente i-au obiectat lui G. amestecarea textelor autentice cu „cele întocmite de unii scriitori”, cum sunt ghicitorile din culegerile lui Anton Pann, de exemplu, precum și „omiteri de ghicitori, schimbarea subiectului și intervenții în forma originalului
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
flamande, rusești, morave, maghiare, engleze, scoțiene, olandeze și norvegiene. Textele sunt adnotate, autorul indicând uneori valorile polisemantice ale ghicitorilor. Deși evaluări critice mai recente i-au obiectat lui G. amestecarea textelor autentice cu „cele întocmite de unii scriitori”, cum sunt ghicitorile din culegerile lui Anton Pann, de exemplu, precum și „omiteri de ghicitori, schimbarea subiectului și intervenții în forma originalului” (Ovidiu Bârlea), colecția Cimiliturile românilor rămâne una dintre lucrările fundamentale, ale folcloristicii românești. De o valoare asemănătoare este și corpusul Descântecele românilor
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
adnotate, autorul indicând uneori valorile polisemantice ale ghicitorilor. Deși evaluări critice mai recente i-au obiectat lui G. amestecarea textelor autentice cu „cele întocmite de unii scriitori”, cum sunt ghicitorile din culegerile lui Anton Pann, de exemplu, precum și „omiteri de ghicitori, schimbarea subiectului și intervenții în forma originalului” (Ovidiu Bârlea), colecția Cimiliturile românilor rămâne una dintre lucrările fundamentale, ale folcloristicii românești. De o valoare asemănătoare este și corpusul Descântecele românilor (1931), alcătuit prin consultarea a numeroase culegeri publicate în reviste și
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
său sacru (idee-pivot în cercetările lui Mircea Eliade asupra mitului), dar reducea o complexitate de factori la imuabila schemă mitologică. Adevărata sa contribuție în domeniul folcloristicii apare când valorifică experiența și observația directă. El este autorul unor substanțiale analize asupra ghicitorii (Ghicitorile poporale), a proverbului (Nașterea proverbilor), al unui expozeu în care fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
sacru (idee-pivot în cercetările lui Mircea Eliade asupra mitului), dar reducea o complexitate de factori la imuabila schemă mitologică. Adevărata sa contribuție în domeniul folcloristicii apare când valorifică experiența și observația directă. El este autorul unor substanțiale analize asupra ghicitorii (Ghicitorile poporale), a proverbului (Nașterea proverbilor), al unui expozeu în care fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
considerată o contribuție importantă la bibliografia critică argheziană, C. nu caută să depisteze „influențe” directe, „izvoare” precise, probate factologic, ci relevă analogii între câteva modalități de construcție proprii marelui poet și cele proprii speciilor folclorice (de la doină la blestem, descântec, ghicitoare). Următoarele două volume sunt de „critică a criticii”. În Permanențe ale criticii (1968) sunt vizate - cu referire la dezbaterile care agitau lumea literară în epocă - chestiuni de natură teoretico-ideologică privind statutul și specificul criticii literare, metodele și obiectivele acesteia. În
CESEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286177_a_287506]
-
mai degrabă introductive, stabilind câteva repere teoretice: datare și periodizare, clasificare și definiție etc., care pledează pentru folosirea metodei filologice în studiile folcloristice. Al doilea este alcătuit din studii despre aproape toate speciile literaturii populare - balada, bocetul, basmul, povestea, proverbele, ghicitorile și cântecele pentru copii -, absența liricii explicându-se prin însușirile ei mai apăsat individuale, deci mai greu de definit cu ajutorul comparațiilor. Caracterele distinctive ale spiritualității rurale românești sunt scoase în relief cu pregnanță în aceste vaste tablouri comparatiste, istorice și
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]