2,181 matches
-
Numai în timpul cât ești elev sau student, profesorii îți dau explicații. După absolvirea studiilor intri în competiția concurenței de competență, îndemânare, dexteritate care stratifică oamenii și-i elimină pe cei necorespunzători. Nu arunca vina pe lipsa de noroc și pe ghinion. Cât te afli în instituțiile de învățământ, învață temeinic, lasă alte preocupări, ca să nu ajungi un ratat, pentru care părinții au cheltuit banii degeaba. După absolvirea Facultății, orice alte cursuri, studii trebuie plătite și ai nevoie și de tot timpul
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
următor... Oana, mă auzi ? O : Te aud. V : Că în momentul în care ai văzut că farmecele au ars... O : Farmecele din mașină, zici tu. V : Da, că farmecele au ars și că nu mai are ce să te urmărească, ghinion, rău, talismanele pe care ți le-a dat... O : Păi, mi-a dat o piatră cu care am dormit sub pernă, că nu mi-a dat talismanele. V : Ăla tre’ să i-l duci oricum înapoi ! O : Da, mi-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
niciodată și mă privea mai puțin bănuitor decât pe ceilalți, oricine ar fi fost ei. De câteva ori l-am vizitat, țin minte, și la închisoare, unde, în frigul verde al vorbitorului, mi se plângea tot timpul, înjurînd oribil, de ghinionul pe care-l avea la poker - și îmi cerea bani. Aproape plângea de umilința de a se curăța mereu, de a nu fi în stare nici la o singură mână din miile pe care le juca să ia banii celorlalți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
au făcut sute de presupuneri. Ce pot face decât să mai adaug una, dacă nu mai reală, cel puțin mai coerentă decât majoritatea celorlalte? Cunoscîndu-l de mic pe Ruletist, știu că, de fapt, nu șansa, ci, dimpotrivă, cel mai negru ghinion, un ghinion supranatural, aș zice, l-a caracterizat întotdeauna. Niciodată nu a avut bucuria să câștige nici la cel mai copilăresc joc unde hazardul avea vreun rol. De la jocul de bile până la cursele de cai, de la aruncarea potcoavei la țăruș
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sute de presupuneri. Ce pot face decât să mai adaug una, dacă nu mai reală, cel puțin mai coerentă decât majoritatea celorlalte? Cunoscîndu-l de mic pe Ruletist, știu că, de fapt, nu șansa, ci, dimpotrivă, cel mai negru ghinion, un ghinion supranatural, aș zice, l-a caracterizat întotdeauna. Niciodată nu a avut bucuria să câștige nici la cel mai copilăresc joc unde hazardul avea vreun rol. De la jocul de bile până la cursele de cai, de la aruncarea potcoavei la țăruș până la poker
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pistolul la tâmplă, el se dedubla. Voința i se întorcea împotrivă și-l condamna la moarte. De fiecare dată era convins cu toata ființa sa că va muri. De aici, cred, expresia de groază nemărginită care îi apărea pe față. Ghinionul său fiind însă total, nu putea decât să eșueze întotdeauna în intenția de a se sinucide. Poate că această explicație e doar o prostie, dar, cum ziceam, mi-e imposibil să văd alta care să stea cât de cât în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până acum lângă noi, și din care nu a mai rămas decât cenușa. Nu insiști, nici nu țin prea mult, asupra soțului tău. Spui că era alcoolic și că l-ai părăsit după șapte ani de căsnicie. Șapte ani de ghinion; îți arunca romanele și cărțile de versuri pe geam. Până la urmă ai divorțat de el, acum cinci ani. Ții minte că divorțul s-a pronunțat cam tot pe vremea asta, prin decembrie. Ai suportat ciudat de greu șocul; în noaptea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece, ea nu mai vede și nu mai știe nimic. N-a mai povestit niciodată, nimănui, ce-a avut norocul neisprăvitul de Vali să audă. De aici trag concluzia că ea îl iubește. Ghinion! Căci Vali, imediat ce-au ieșit pe ușa blocului în ninsoarea de-afară, ea ținîndu-l de braț, obrajii înghețîndu-le și strângând ochii de prea mult alb în copaci și pe aleile dintre blocurile verzulii, găsește cu cale să-i spună
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și eu. Le-am văzut la Slatina. - Și?... întrebă emoționat Pantelimon. - Nu înțeleg nimic, dar, evident, eu nu știu mare lucru. Știu doar ce mi s-a spus: că este la mijloc un complot vast și foarte inteligent organizat... Mare ghinion! exclamă după un răstimp. Se apropie de bordura trotuarului și scuipă, cu furie, de mai multe ori. - Mare ghinion! Și pentru mine, că am fost trimis la Slatina, și pentru d-ta, că te-a interesat o pelerină cu petice
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mare lucru. Știu doar ce mi s-a spus: că este la mijloc un complot vast și foarte inteligent organizat... Mare ghinion! exclamă după un răstimp. Se apropie de bordura trotuarului și scuipă, cu furie, de mai multe ori. - Mare ghinion! Și pentru mine, că am fost trimis la Slatina, și pentru d-ta, că te-a interesat o pelerină cu petice în dreptul epoleților, și ai intrat pe mâna lui Năstase. Orice am face de aici înainte, suntem amândoi suspecți. Ai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-aude un foșnet înăuntru, parcă se aude pași. Casa veche, mobila veche, toate troznește. Troznește și parchetu, chiar fără să te miști, chiar fără să-l calce nimeni... Tot nu-i vine să crează că a putut avea atâta ghinion... Stă, și pe urmă sună, și iar stă, și mai face doi-trei pași și întinde gâtul spre poartă. N-o fi fost plecată Ivona și n-o intra tocmai în clipa asta ? Madam Ioaniu Și-a întins pe trepte ziarul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numa acolo a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de plastic și le-a pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât fără apă, o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a umblat în țoașcă. Când a scos pungile de plastic și le-a pus pe trepte, numa atunci putea să-i cază jos portofelu. O ia repede din loc. Repede-repede. Iar dă colțu la bulevard, nenorocită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Merge ce merge, se oprește, se scormonește în țoașcă, până dă de hârtiuța unde-și ține medicamentele. Desface hârtiuța și scoate o bulină, atâta, o bulină numa, și-o înghite. Se duce greu pe gât fără apă, o-nghite greu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vorbești cu bărbatu ! Stă și se mierlăie și nici gând n-are că i-a intrat om străin în casă. Nici gând n-are că-mi vine leșin de foame și mă trece și-o nădușeală rece ; afurisită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Nu-s io proastă că-n loc să șed la casa mea, unde am de toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum mai am pân-acasă, îmi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărbatu ! Stă și se mierlăie și nici gând n-are că i-a intrat om străin în casă. Nici gând n-are că-mi vine leșin de foame și mă trece și-o nădușeală rece ; afurisită zi, cu ghinioane peste ghinioane ! Nu-s io proastă că-n loc să șed la casa mea, unde am de toate, am luat drumu n picioare numa ca să mă umplu de draci ? Numa când mă gândesc ce drum mai am pân-acasă, îmi vine să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-o ucid. John Robert își înălță sprâncenele. — Am condus mașina direct în canal, deliberat, cum am procedat și cu sticlăria romană. Eu am sărit afară și ea s-a scufundat odată cu mașina. Numai că a reușit, nu știu cum, să iasă. Ghinion! Data viitoare sper să am mai mult noroc. Nu te-ai schimbat prea mult, comentă John Robert. Observația îi făcu plăcere lui George. Se mai relaxa un pic și adăugă: — Mă întreb dacă am cerut într-adevăr s-o omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuia să se gândească la Stella? Nu, nu se putea gândi la Stella. Stella era tabu, orice gând îndreptat spre soția lui George ar fi fost o profanare. Asta trebuia lăsat în seama Domnului. Oh, ce încurcătură îngrozitoare și ce ghinion pe ea să nimerească în așa ceva! George îi spusese odată: „Tu nu ești cu nimic mai rea decât celelalte femei, fetițo, numai că la tine se vede. Ești ca și mine. Noi suntem mai onești, suntem deschiși“. Dar nici asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asta o să aducă multe necazuri. Nu înțeleg de ce tu... — Și nu o s-o invităm la noi. Pentru numele lui Dumnezeu, să nu ne amestecăm în nimic din ce-i legat de Rozanov. Tot ce-i legat de omul ăsta aduce ghinion. Și scoate-ți panglica asta afurisită din păr - vrei să arăți și tu de șaisprezece ani? După ce familia Brian McCaffrey ieșise pe poarta din spate și Hattie intrase în camera de zi împreună cu „meditatorul“ ei, Pearl Scotney rămase singură. Așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Pentru că ați crezut că am sărutat o fată? Ai rubedenii nedorite de mine. Mi-am pierdut încrederea în dumneata. Regret. Dar nu am făcut nimic, nu înțelegeți, nu ne-ați lăsat să vă explicăm, a fost pur și simplu un ghinion... M-am săturat de minciuni, și nu doresc oameni ghinioniști în slujba mea. Dar după atâția ani nu mă puteți înlătura brusc... — E mai bine brusc, e mai bine pentru Harriet. Nu, e nedrept... Îmi imaginez că-ți pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Daniel văzu bulgărele nimerind-o drept în mijlocul spinării și pulverizându-se într-o mică explozie albă de zăpadă împroșcată. Fiindcă știa ce avea să urmeze, ca să se facă nevăzut, Horia Victor țâșni chiar prin spatele femeii, inspirat ca-ntotdeauna, fentând ghinionul, luând-o pe strada Judecătoriei, pe unde nu era nicidecum drumul lui către casă, în timp ce necunoscuta se întorcea rapid către Daniel. Și nu numai că se întorcea, dar uite că venea de-a dreptul spre el. De ce? Daniel observă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
puțin și foarte rar, dar lui uite că-i zâmbea cu toată fața. Radioasă, ăsta-i cuvântul potrivit. Și doamna Negoiță la fel. Până acuma nimeni nu-l văzuse însă șezând la catedră. Era pentru prima oară și ca să vezi, ghinionul dracului tocmai în clasă la ei. Elevii au întotdeauna simț critic, asta se știe; dar el nu părea să se sinchisească de simțul lor critic. Le ținea pionierilor și tuturor laolaltă, oricine s-ar fi aflat în clasă, o lecție
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fapt nu-i cunoștea deloc. A făcut un semn din cap și a zis: "Tu". Pe-acolo prin zona arătată, cine era? Toți și-au întors capetele într-acolo. Bărbulescu a dat să se ridice în picioare, șovăitor, contrariat că ghinionul dăduse tocmai peste el. Dar nu dăduse. Instructorul Cerchez a zis: "Nu tu. Tu!"... Și a zvâcnit din cap, nervos: "Tu, cu matricola descusută!"... Bejan s-a ridicat în picioare, la fel de unduitor-șovăitor ca și Bărbulescu; colegii îi ziceau Burlan. Da
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
credeți-mă, nu-i singurul. De aceea, eu când citesc în palmă am în vedere și trăsături de caracter și conjuncturi care pot să nu țină nici măcar de persoana în sine, ci de timpul în care trăiește sau a avut ghinionul să trăiască acea persoană. Sau norocul! De ce nu? Iată, vedeți aici o dublură. O linie a vieții dublă, cum ar veni. Înseamnă asta că duc o viață dublă? Unii s-ar grăbi să afirme asta. Dar eu îi contrazic. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Lucian nu era acasă. La înapoiere a găsit-o la piciorul etajerei, cu piciorul rupt. Nu făcută țăndări, ci doar cu piciorul rupt, parcă retezat. Sper c-ai aruncat-o. Nu-i bine să ții în casă vase sparte. Aduc ghinion. Chiar și lipite. Sigur că da, nici lui Lucian nu-i place să țină în casă obiecte sparte sau stricate. Deși, având în vedere vechimea vazei, i-a trecut prin cap să încerce s-o lipească. Până la urmă însă a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că i-ar fi răspuns bătrânului dacă le-ar mai fi întrebat în ce clasă sunt. Dar bătrânul n-a mai întrebat nimic... Așa că mă întorc la prima clasă mixtă din școala mea, în care am avut, ce? norocul sau ghinionul? să mă nimeresc. Ghinionul, mi-am zis eu la început, fiindcă fetele erau ceva necunoscut pentru mine și îmi inspirau teamă. Dar apoi a venit ziua onomastică a dirigintei. Ne-ar fi trecut prin cap nouă, băieților, să-i aducem
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]