1,560 matches
-
trebui să fie adevărata artă. " Și, înflăcărîndu-se, se porni să-mi explice cum, după ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. "Înțelegi? se înfierbînta și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie adevărata artă. " Și, înflăcărîndu-se, se porni să-mi explice cum, după ce au ciuruit o vreme frunza dudului, viermii se opresc din mâncat și, într-o liniște de catedrală, încep să se înfășoare în fire de mătase, făcând gogoașa. Ea, gogoașa, devine carcera lor, mormântul lor, iar opera viermilor de mătase echivalează de aceea cu o sinucidere. "Înțelegi? se înfierbînta și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera lui deasupra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de aceea cu o sinucidere. "Înțelegi? se înfierbînta și mai mult Bătrânul, continuând ca în fața unui auditoriu numeros, cu ochii strălucitori. Un vierme de mătase pune opera lui deasupra vieții lui. Viața lui nu are decât un sens, să creeze gogoașa în care moare. Opera lui este chiar mormântul lui. Care artist mai are acest curaj, să facă o singură operă și anume mormântul lui?" Perora mergând, oprindu-se uneori să-și odihnească piciorul bolnav, din pricina căruia șchiopăta. Își relua monologul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
s-au așezat ca niște lipitori pe mâini, pe picioare, pe piept, pe gură și pe ochi, secretând ceva lipicios, care îmi provoca scârbă, până mi-am dat seama că mă înfășurau cu fire de mătase, că mă transformau în gogoașa lor, în carcera lor, în mormântul lor. 18 Înmormântările se făceau după un ritual cam degradat care în linii mari se repeta. Până la sosirea Moașei, toți sporovăiau, uitând adesea că se aflau lângă un mormânt. Discuțiile ajungeau să fie pipărate
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spune că atinge o frumusețe ireală în a doua jumătate a lui septembrie (15 septembrie, după calendarul vechi). Tot din aceleași secole Heian de mult timp apuse datează obiceiul contemplării lunii pline (tsukimi), însoțit în mod tradițional de celebrele tsukimi-dango, gogoși de orez umplute cu pastă roșie de fasole azuki, și care sunt, bineînțeles cum altfel? în forma și culoarea astrului noptatec. În realitate, ca și în cazul hanami-ului, nenumărați japonezi care nu urmăresc decât să se ghiftuiască și să bea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dialectică, iar conștiința lipsurilor personale sau ale altuia nu salvează nimic, acțiunea este totul. Trebuie să arătăm vigilență, să combatem orice tentativă de indisciplină... „Nu-i era rușine? Nu-i era rușine? El se apuca să vândă tot felul de gogoși după ce discutasem de nu știu câte ori cu el și ridicase din umeri?“ Ridicase din umeri, zici? Ridicase din umeri, zici? - întrebând din nou. Parcă atunci, în timpul ședinței, nu făcuse la fel, frazele lui, ca la carte, nu erau exact o ridicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
GOGU PINTENOGU Puișorii de găină mici și drăgălași, ca niște gogoși de borangic stăteau pe trotuarul din spatele casei lăsând razele soarelui să le încălzească trupurile mici și firave. Cocoșul Gogu Pintenogu era permanent în preajma lor având grijă să nu le lipsească nimic și nici să se atingă cineva de ei să
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
atunci generozitatea lui nu va mai cunoaște nici o limită. ― Vrei să spui că e prost de-a binelea? ― Nu! E doar un general orgolios. Nanone izbucni în râs, amenințându-l cu degetul prin oglindă. ― Cred că mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trena albă a foilor lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe un scaun și privind cu jind spre masa de bucătărie acoperită cu mușama. Te superi dacă îmi pun barba pe masă? E cam cald aici și mi se lipește de obraz. Sigur, fă-te comod, băiete. Uite, ia o gogoașă cu dulceață. Tocma’ le-am cumpărat azi-dimineață de pe Magazine Street. Știi, Ignatius mi-a spus azi-dimineață: „Mamă, mi-e poftă de gogoși cu dulceață“. Așa că m-am dus la prăvălia neamțului și i-am luat două duzini. Au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
E cam cald aici și mi se lipește de obraz. Sigur, fă-te comod, băiete. Uite, ia o gogoașă cu dulceață. Tocma’ le-am cumpărat azi-dimineață de pe Magazine Street. Știi, Ignatius mi-a spus azi-dimineață: „Mamă, mi-e poftă de gogoși cu dulceață“. Așa că m-am dus la prăvălia neamțului și i-am luat două duzini. Au mai rămas câteva. Îi oferi agentului Mancuso o cutie de prăjituri, ruptă și unsuroasă de parcă ar fi fost supusă unui tratament violent de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dus la prăvălia neamțului și i-am luat două duzini. Au mai rămas câteva. Îi oferi agentului Mancuso o cutie de prăjituri, ruptă și unsuroasă de parcă ar fi fost supusă unui tratament violent de cineva care încercase să ia toate gogoșile dintr-o dată. În fundul cutiei, agentul Mancuso găsi două gogoși dezumflate din care, dacă judecai după marginile lor mânjite, cineva supsese dulceața. — Mulțumesc, doamnă Reilly, da’ am mâncat mult la prânz. — Ei, ce păcat! Umplu pe jumătate două cești cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
duzini. Au mai rămas câteva. Îi oferi agentului Mancuso o cutie de prăjituri, ruptă și unsuroasă de parcă ar fi fost supusă unui tratament violent de cineva care încercase să ia toate gogoșile dintr-o dată. În fundul cutiei, agentul Mancuso găsi două gogoși dezumflate din care, dacă judecai după marginile lor mânjite, cineva supsese dulceața. — Mulțumesc, doamnă Reilly, da’ am mâncat mult la prânz. — Ei, ce păcat! Umplu pe jumătate două cești cu o cafea groasă și rece și turnă laptele clocotind până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lor mânjite, cineva supsese dulceața. — Mulțumesc, doamnă Reilly, da’ am mâncat mult la prânz. — Ei, ce păcat! Umplu pe jumătate două cești cu o cafea groasă și rece și turnă laptele clocotind până le umplu bine. Lui Ignatius îi plac gogoșile. Îmi spune: „Mamă, tare-mi plac gogoșile“. Doamna Reilly sorbi puțină cafea de pe buza ceștii. Acum e dincolo-n salon și se uită la televizor. În fiecare după-amiază, fie ploaie, fie vânt, se uită la spectacolu’ ăla cu copii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Reilly, da’ am mâncat mult la prânz. — Ei, ce păcat! Umplu pe jumătate două cești cu o cafea groasă și rece și turnă laptele clocotind până le umplu bine. Lui Ignatius îi plac gogoșile. Îmi spune: „Mamă, tare-mi plac gogoșile“. Doamna Reilly sorbi puțină cafea de pe buza ceștii. Acum e dincolo-n salon și se uită la televizor. În fiecare după-amiază, fie ploaie, fie vânt, se uită la spectacolu’ ăla cu copii care dansează. În bucătărie muzica se auzea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bunătatea. Sigur, pentru un sfânt mare contează să fie În stare să suporte chinuri enorme, dar moda asta a predicatorilor populari care se Înalță pe vârfurile picioarelor, simulând virilitatea și urlând că gimnastica va salva lumea... Nu, Burne, nu Înghit gogoașa. — Oricum, hai s-o lăsăm baltă, că tot n-ajungem nicăieri și, În fond, nici eu nu mi-am format o concepție clară. Iată Însă ce știu bine: Înfățișarea personală are mare legătură. — Tenul și culoarea? a Întrebat curios Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
drept Înainte și puțin la stânga, În spate. Ce râu murdar... vreau să cobor acolo și să văd dacă e chiar murdar - râurile franceze - toate cafenii sau negre, la fel ca fluviile din Sud. Douăzeci și patru de dolari Însemnau patru sute optzeci de gogoși. Putea să trăiască din ele trei luni și să doarmă În parc. Mă Întreb unde o fi Jill - Jill Bayne, Fayne, Sayne... ce dracu’... doare gâtul, scaune afurisit de incomode. Nici o dorință de a mă culca cu Jill - ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puse receptorul în furcă. Mâinile îi tremurau și ochii i se acoperiră o peliculă de lacrimi. *** Centrul din Los Angeles era mut, de parcă ar fi dormit puternic după o beție. Singurii cetățeni vizibili erau câțiva vagabonzi stând la coadă pentru gogoși și cafea în față la Union Rescue Mission; mașinile erau parcate aiurea - boturi în aripi bușite - în fața hotelurilor cu pături calde de pe South Main. Smocuri de confeti atârnau de ferestre și acopereau trotuarele, iar soarele care se ridica dinspre răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ești o dulceață. Ne vedem la Lyman’s când termin cu povestea asta. *** Sindicatul local 3126 al muzicanților se găsea pe Vine Street, puțin mai la nord de Melrose. Era un fel de gheretă maronie, înghesuită între un stand de gogoși și un magazin de băuturi alcoolice. O serie de indivizi cu aspect de muzicanți ambulanți stăteau ciorchine în dreptul ușii, sorbind cafea sau vin din cești de plastic. Danny parcă în față și intră, iar ciorchinele se destrămă ca să-l lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe care o trânti pe tejghea. — Fă-o acum! Femeia aceea șleampătă apucă bancnota și dispăru dincolo de fișete. Câteva secunde mai târziu Danny o văzu afară, pe trotuar, discutând cu cei care beau, apoi cu cei care serveau cafea și gogoși. Se fixă asupra unui negru înalt, cu o cutie de contrabas, îl luă de mână și îl târî înăuntru. Danny simți mirosul de sudoare stătută, frunze veștede și apă de gură ce venea dinspre individ, de parcă pardesiul care îi ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu bancnote de-o sută. A doua oprire se dovedi o mică incursiune printre șirurile de demonstranți de la Teamsters și AUFT până la Hollywood Prestige National Pictures, unde Wally Voldrich, șeful serviciului de pază, avea pregătită pentru el o cutie de gogoși plină cu bancnote de cincizeci de dolari, acoperite cu zahăr pudră și glazură de ciocolată. Cei zece mii de la Howard erau deja în buzunarul lui. Contribuția lui Mickey C. pentru Prietenii Stilului de Viață American în Cinematografie urma să fie ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lui Turner că-i mulțumesc pentru revistele porcoase și pentru sandvișuri”. Tâmpit, dement, sentimental, lunatic, idiot. Dar faptul că o sărutase pe Audrey Anders era și mai grav. Buzz opri în parcarea de la Primărie, transferă tot numerarul în cutia de gogoși și urcă în biroul lui Ellis Loew. Când intră, îi văzu pe Loew, Dudley Smith și Mal Considine stând la masă și vorbind toți trei în același timp - chestii amestecate despre polițai sub acoperire. Nici unul nu-și ridică privirea. Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de turnare. Pe lângă ei trecură în trombă actori pe biciclete - cowboys, indieni, jucători de baseball, soldați în uniformele Revoluției Americane. Cărucioare motorizate transportau aparatele de filmat. Tehnicienii erau adunați ciorchine lângă un cărucior cu gustări, unde un centurion roman servea gogoși și cafea. Platourile interioare se extindeau aproape jumătate de kilometru, iar numerele negre de deasupra ușilor le delimitau unele de altele. Mal mergea în fața lui Dudley Smith, recapitulând în minte murdăriile din dosarele Benavides/ Lopez/ Duarte și sperând că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu știrile! Hai să încercăm altfel: cum ai ajuns aici la douăzeci și două de minute după ce am aflat de caz la noi la secție? Danny știa că numai niște coaie de oțel îl puteau scoate din încurcătură. — Haleam o gogoașă la Western și era acolo un polițai de la circulație cu stația radio deschisă. Dar cum de ți-a luat ție atât de mult? Te-ai oprit pentru manichiură? — Acum un an te-aș fi ras pentru vorbele astea. Acum un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de trotuar și o rigolă plină de gunoaie, iar zidurile studiourilor incorporau cele două șiruri pe o porțiune de o jumătate de kilometru lungime. Reporterii se cocoțaseră pe mașinile lor, vizavi de Gower. Din niște camionete se împărțeau cafea și gogoși. Câțiva polițiști mai bătrâiori înfulecau cu poftă, uitându-se la niște reporteri ce jucau zaruri pe un carton întins pe capota unei mașini de poliție. Megafoanele se duelau, bombardând strada cu sunete stridente și scandări repetate: „ROȘII AFARĂ!” și „SALARII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]