14,967 matches
-
Cuvânt înainte O carte redusă ca dimensiuni poate fi citită în orice colț al planetei. Astăzi omul este grăbit și avid de informație,dar uneori vrea să se ascundă de televizor,de computer și să revină la lectura firească,pe o bancă,în mijlocul naturii. ”E bine să înveți din greșelile altora.Viața e prea scurtă ca să le comiți pe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un preț bun și acum se simțea în caștig. Negociase!... Brunețelul îi propuse să cumpere și aparatul de fotografiat. Dl.Dornu consideră ca o tranzacție pe zi e suficientă. Avea un aparat de fotografiat defect acasă. Il refuză.Se depărtă grăbit de vânzătorul ambulant. Acasă constată că binoclul de chilipir era doar o jucarie care imita un binoclu militar adevărat. Nici vorbă de vedere nocturnă în infraroșu. E adevarat că putea vedea clar ferestrele blocului vecin în timpul zilei,iar seara marile
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
și surâde magnific.Coboară.Necunoscutul se ridică grabit și o urmează.” S-a spus ca iubirea cea din urmă ne pare totdeauna cea dintâi;asta din pricina că iubirea cea dintâi ne pare totdeauna și cea din urmă”.(Mihail Codreanu). Ea grăbește pasul.Ii supraveghează apropierea prin priviri discrete peste umăr. O alee de beton se desprinde din curbura trotuarului și se oprește în fața unui bloc turn - P+10E. Necunoscutul o urmează.Când ajunge în hol,mâna ei delicată s-a oprit
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pe tavă. Iese fredonând “Frumoasă-i vecina noastră”) Scena 3 Nelu și Costel urmăresc un meci de fotbal la un televizor portabil. Pe măsuță sunt o sticlă,două ceșcuțe și o pungă de covrigei. Intră Popa în civil. Nelu ascunde grăbit sticla sub canapea. Popa:Bună seara!N-ați văzut pisica mea? Nelu și Costel(într-un glas):Nuuu! Popa:Mi s-a părut că a intrat aici.Pis!Pis!Pis! (Nelu și Costel se privesc semnificativ) Costel:De ce-o
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
femeie ține de mână un copil care recită ceva.” Ceaușescu băbălăul !”. Privește speriat în jur. Nimeni. In metrou,un copil i-a atras atenția unui bărbat, pe când citea ziarul.” Tată,uite-l pe ăla,pe care-l înjuri,tu!”. Reveni grăbit la „Turist-Hotel”. A doua zi merse în audiență la primul-ministru pentru o repartiție de gaz metan necesară la institut.Fu îndrumat la tov.N. Ceaușescu.La data și ora stabilită se prezentă la C.C. Fu verificat. Secretarul general îl primi cu
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
știu dacă avea gheată ortopedică, dar venea spre mine cu un început de zâm bet, șchiopătând încrezător și abrupt și ridicând ritmic din șold... M-am întors fără să-i zic nimic și am plecat repede, cu un pas din ce în ce mai grăbit și cu o minte tot mai rușinată și mai tulburată. Știam, atunci pe loc, în vreme ce fugeam cabrat, că va trebui să ispășesc mult pentru atâta lașitate... amestecată cu ciudă în pragul dușmăniei, pentru că, dacă știa că e șchioapă, arătarea, de ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care, după spusele lui Paracelsus, respiră pământ. îl întreb despre ce înțelege el, despre zombii noștri de creștini ortodocși uitători de datini.“ Așa își zise Celebi. — Aaa, de-ăștia? făcu preotul. Sunt. Celebi își pregăti înfrigurat carnețelul. — Mulți? — Da, se grăbi la rândul său să răspundă popa, în același timp cu modestie și cu bucuria că poate ajuta la ceva. — Ce fac? Dansează? întrebă Celebi. — Nuuu, răspunse preotul. Nu, că nu-s scheleți. Numai scheleții dansează. Dar în satul nostru nu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
povestea că Moș Zgârci ar fi putut să ajungă om cu stare, numai că îi cam plăcuse să bea și să tragă tutun în piept. Se însurase târziu, cu o vădană care îi făcuse un copil și pe urmă se grăbise să moară de plămâni. La un an jumate după ce jucaseră la nuntă - venise satul pentru a-l vedea pe pădurar la casa lui, iar unele muieri oftaseră pe ascuns -, moș Zgârci o dusese cu căruța la cimitir, urmat de câțiva
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să înjure din nou, dar pereții făcură în așa fel încât să se apropie cât mai repede unul de celălalt. Se auzi un sunet care semăna cu o clefăială, apoi fu beznă... Ultimul tablou Johnny & Jimmy Eu cred că te grăbești. Nici nu mă mir. Dacă ar fi după tine, am sta în așteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schițe peste schițe, poate chiar un meci la televizor, pentru relaxare, mâinile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
am sta în așteptare, nu am trece la fapte până la revelion, o cafea, două cafele, un trabuc, două trabucuri, schițe peste schițe, poate chiar un meci la televizor, pentru relaxare, mâinile sub ceafă, cartofi prăjiți, alea, alea... De ce ne-am grăbi? Viața e lungă. Și vrei s-o trăiești în joc de glezne? Nu, dar îmi place ca planurile să fie bine făcute. Iar tu știi asta. Plus că nu vreau să-mi trăiesc restul zilelor într-o celulă. Și asta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
el, ar fi început lucrarea încă din lift și ar fi luat mulți bani pentru asta. Avea o gură care promitea multe. Durerea a început să mă taie în felii, dar să știți că în seara asta nu s-a grăbit deloc. A fost tacticoasă, a semănat cu un torționar care știe că victima nu mai are cum să fugă, este la cheremul său, s-a împăcat cu soarta tragică, așa că nu are de ce să grăbească evenimentele. Și îi dă târcoale
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
seara asta nu s-a grăbit deloc. A fost tacticoasă, a semănat cu un torționar care știe că victima nu mai are cum să fugă, este la cheremul său, s-a împăcat cu soarta tragică, așa că nu are de ce să grăbească evenimentele. Și îi dă târcoale, cu pași calculați, mai înfige o țepușă, din când în când, taie încă o bucată, pune foc aici, pune foc și acolo, în cea mai sensibilă zonă, depinde dacă victima este femeie sau bărbat. Când
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
social în care sunt folosite. Spre exemplu, folosirea termenilor "fă", "fă muiere" și a altora asemenea de către țăranul român față de nevasta sa, cuvinte care oripilează orice feministă (sau feminist) cu pretenții, trebuie înțelese și prin prisma faptului că nu se grăbește să o părăsească, că aceste apelative survin pe fondul credinței că-i este sortită, ba deseori constituie forma în care știe să-și exprime prețuirea față de ea. În timp ce de prea multe ori apelativele de genul "draga mea", "te rog" etc.
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
forțăm asemănarea altuia cu noi. Profesorii de filozofie pot fi îndrumători spirituali ai ateilor, ei rămânând, în absența religiei, singurii ce pot furniza o viziune de ansamblu pe care o existență se poate sprijini. Cei ce au o teorie se grăbesc să o împărtășească altora, de parcă în însăși acea teorie stă conceptul comunicării sale. Împărtășirea unei teorii ia deseori forme agresive deoarece ea nu este importantă pentru cel ce o propovăduiește atât prin ceea ce are pretenția că descoperă, cât prin justificare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ar fi de dorit. Această față nu poate fi acoperită de o mască; deci, nici "machiată". Ceea ce ar însemna că este "frumusețe rezistentă în timp în afara oricăror artificii". De aici poate și sintagma "frumusețe de caracter". Într-o ceartă ne grăbim să-i reproșăm celuilalt defectele de caracter, uitând vina noastră de ale fi văzut abia acum, vină care dă seama de fapt de o generalizare pripită. Poți deveni convins că o persoană este nervoasă doar plecând de la faptul, întâmplător de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cărțile de geniu. Unde să punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce poate nu a-ți văzut). Povara responsabilității față de propriile acte! De asta are
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
nimic, dar comandă o bere și niște mici, pentru a putea lua "pulsul" românilor pripășiți pe aici. Intră în vorbă cu doi comeseni. Erau niște răzvrătiți, supărați pe toată lumea, înjurându-i și pe francezi, și pe români. Plăti și plecă, grăbind pașii spre casă, alarmat deja de micii "mioritici". Adormi greu, dormi prost și se sculă obosit. Făcu un duș prelungit, înfulecă micul dejun ce i se aduse și ieși la soare, la aer. Dimineața avea plănuită o vizită la Montparnasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
alese pe cel care intenționa să deschidă acolo un mic bistrou, cu sandvișuri și răcoritoare. Era în apropierea Universității, deci binevenit. Încheiară contractul pentru o sumă considerabilă, pe doi ani, mai departe va vedea! Lucrurile au mers repede. Amândoi erau grăbiți. După ce termină cu actele, plecă cu mașina "în cercetare" și, pe lângă Văleni, se opri la Bucura, un sat cu case frumoase, pitit la o poală de pădure. Norocul îi surâse. Undeva, pe o colină, zări o casă cu parter, etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pentru unele piese de mobilă scânduri de brad, care răspândeau un puternic parfum de rășină, de proaspăt, de pădure, imaginându-și ce plăcut va fi aerul în locurile pe unde le-o aranja. Hotărî, cu badea Ion, să nu se grăbească, să lucreze în liniște, ca să iasă treabă bună, stabilind ca totul să fie gata pe la începutul lui martie, când s-o întoarce de la București. Strânse, împreună cu Carmen și cu câțiva copii, ce era prin livadă și strugurii de pe cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ai, că acuși expiră contractul? Îl mai prelungim sau pe motiv de criză ... A, nu, cred că o să-l prelungesc. Bine, mai vorbim când o fi vremea, dar să vedem care o fi prețul. Atunci când ți l-am închiriat eram grăbit și nu cred că am făcut o afacere bună. Domnule Petre, ai dumneata familie de întreținut, am și eu, ne-om înțelege. Bine. Vânzare bună și mai vorbim. O să te anunț cam la cât m-am gândit eu pentru noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ei, dar și pentru mine. Nu sunt încă un moșneag, neputincios, mă simt în putere, iar domnul acela Alzheimer o să mai aștepte mult și bine. Visând așa la cele ce-l așteaptă, percepu parcă un scârțâit de zăpadă și pași grăbiți în sus și în jos. Nu le dădu atenție, Toni nu reacționă, așa că își văzu liniștit de gânduri. Peste ceva timp, iar scârțâit, iar pași, iar liniște. Deschise totuși ușa afară se întunecase, nu se vedea țipenie de om, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai există nici un viitor, că s-a hotărât intrarea în faliment, că fabrica va fi demolată, pe terenul acesteia urmând, în scurt timp, să se construiască un hotel. Zona era de interes pentru turism, investitorii deja cumpăraseră locul și erau grăbiți să deschidă șantierul. Păcat, mare păcat, zise sincer Petre. Și cu mașinile ce-o să se întâmple? Ce să se întâmple, ca și în alte cazuri, la fiare vechi. La fiare vechi, nu-i păcat? Păcat, ne-păcat, astea-s vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-n lume el greșește. Cu fapta și cu cuvântul Tot îl suferă pământul. Nu se despică, nu se crapă Ca să-l înece cu apă. Soarele îi dă raze Îl rabdă și-l luminează Căci Dumnezeu ca un tată Nu se grăbește îndată Cum facem rău să ne bată. Ci are multă răbdare Și se întoarce cu îndurare. Când cădem la pocăință Și-L rugăm cu umilință Dar El ne zice nouă « De vreți, să vă iert vouă Iertați și voi pe
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
uriașe. Am dat fuga la vecini și am bătut în ușă cu toată puterea. — Domnule Nakai! Vă rog, sculați-vă! Incendiu! Se pare că domnul Nakai se culcase, dar a răspuns dinăuntru: — Vin imediat. Pentru că l-am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
stivuită și am început să citesc. Citisem cam jumătate de carte, când bocănitul încălțărilor i-au anunțat întoarcerea. — Ți-am adus de mâncare. Cred că te-ai plictisit singură. A pus cutia cu mâncare pe iarbă și a plecat iar, grăbit. După ce am terminat de mâncat, m-am cățărat iar pe lemne, m-am întins și am început să citesc. Când am terminat cartea, capul mi-a căzut, greu, de somn. M-am trezit după ora trei. Aveam impresia că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]