2,243 matches
-
nu lăsa să i se citească sentimentele aprinse pe față, nici chiar în clipa când m-a văzut. Pentru că atunci când a întors capul, deodată a dat cu ochii de mine, care mă îndreptam spre el, zâmbitoare și cu un pas grațios. Nu mă întristasem nici când îl vedeam cum se apropie de poartă ; eram convinsă că aveam să-i transmit de la distanță porunca să privească înapoi și-mi concentram voința în acest scop, ca să mă simtă. Dacă încercarea mea spiritualistă avea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că foarte curând copila va provoca o dandana și se va regreta énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și îngrozită, probabil la fel cu a mea, ce rămăsesem în loc, pironit, intuind că nu pe lângă un loc gol treceam, ci pe lângă morminte. Deodată a oprit o trăsură, o doamnă elegantă a coborât și s-a apropiat cu un pas grațios : am ajutat-o să puie buchetul de camelii albe ce l avea în mână într-una din ulcele, scoțând niște cârciumărese ofilite. Doamna mi-a mulțumit cu un glas rauque, rămânând la fel cu fața acoperită, și probabil ar mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
început a-l considera son fiancé - Sandu Geblescu. Comentam amândoi evenimentul zilei, când zărim un automobil oprindu-se în poartă : o delicată mână înmănușată în alb imaculat făcându-ne semn prin portiera deschisă. Apoi o siluetă voinică, pășind incredibil de grațios, zulufii poznași sub borul pălăriei, bine cunoscutul zâmbet prietenos, ironic- Marie-Liliane ! în același moment se deschide cealaltă portieră și radioasă, fluturând jurnalul îndoit - Sophie ! Și iată-mă înconjurat de sexul frumos ce nu acceptă a fi servit decât cu cafea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu suportă să audă asemenea..., dar cred că socrul meu a cam purtat în viața lui coarne... Le-a purtat, dar nu i-au cauzat cu nimic ! Ca dovadă, trăiește și acum... Dar Titi Ialomițeanu, ce om șarmant ! Ce complimente grațioase făcea ! Ah, madam Delcă ! Tinerii din ziua de azi nu mai fac două parale ! Ce mai știu ei ce însemnează dragostea ? Și nici bărbații noștri nu au mai fost bărbați, cum erau cei de altădată ! Care știau să aprecieze femeia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
casă, nu-și lăsaseră în nici un fel amprenta, iar Alan considerase întotdeauna locuința ca aparținând socrului său. Era o clădire mare, tencuită, una dintre cele mai frumoase case din Victoria Park, cu bovindouri, ferestre gotice, o scară interioară largă și grațios arcuită și un turn. Dar în ciuda vopselei albe, lucioase, imaculate, care acoperea fiecare piesă de lemn din interior și din exterior, casa era posomorâtă și încărcată de propriile-i gânduri mohorâte. Alex le simțea vibrând. Era doar un cadru comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
jignită, și se străduia să spună ceva. Alex îi înțelese pe amândoi și își regretă remarca, dar o irita faptul că erau așa, absurd de susceptibili. Cățelul lui Adam era un papillon, una din rasele cele mai pitice. O minge grațioasă, cu păr lung, negru cu alb, două urechi pufoase, pleoștite, o coadă veselă, flocoasă, și cei mai amuzați și inteligenți ochi strălucitori, de un negru-albăstrui. Adam îi dăduse numele. Când l-au întrebat de ce tocmai „Zet“, a răspuns: „Pentru că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la culoare, ciorapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l în brațe pe Zet. — Îl cheamă Zet, făcu Adam prezentările. Scarlett-Taylor zâmbi pentru prima oară cu zâmbetul lui adevărat, un surâs logic și intelectual, surâsul unui om mai vârstnic. I-l înapoie pe Zet lui Adam cu o plecăciune grațios formală. Adam nu zâmbi, dar îl privi aprobator. — Și ce-aveți de gând să faceți acolo? întrebă Brian. — Să facem? întrebarea părea să-l nedumerească pe Tom. A, să ne distrăm. Se îndreptară cu toții spre ușa din față. — Mai veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
voia încă o noră. Când privi din nou pe fereastră la narcisele mușcate de vânt, apăru o vulpe. Alex își dădu seama pe dată că era femelă. Masculul e mai robust și are un semn negru, diabolic. Femela e mai grațioasă, mai suplă, feminină, cu ciorapi negri. Înaintă legănat, puțin pieziș, apoi se așeză printre narcise. Își înălță capul și se uită fix la Alex, cu ochi de un albastru pal. John Robert Rozanov era sătul de propriul său spirit. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se purta astfel. Și totuși nu fusese nimic fals sau ireal. Pur și simplu transferase sărutul pe care nu i-l putuse da lui Tom către Pearl, care arăta atât de bisexual angelică cu profilul ei dur și totuși fragilă, grațioasă. Nu, acela a fost sărutul lui Pearl, nu al lui Tom și își amintea cu o plăcere tristă, vinovată, că fata îi acceptase sau, cel puțin, îl tolerase. Își aducea aminte cât de pregnant o remarcase pe Pearl de prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prilejul „Curții Marțiale a Familiei“ și în seara întâlnirii de la Diane, când George îl dăduse afară atât de calm, aproape distrat. George străbătu coridorul cu un pas afectat, ca și cum s-ar fi știut urmărit (ceea ce nu era adevărat), înălțându-și grațios fiecare picior, asemenea unui cal care ar executa un elegant balet. Înainta încet, reflectând; totuși respirația îi era agitată. Ochii lui, plimbându-și alene privirile de om lipsit de griji, culeseseră de pe placa din hol informația că profesorul John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de nestemate, soarele de primăvară. Apoi preferințele se îndreptau spre aeroplane. Coala de hârtie era îndoită altfel, colț spre margine de jos în sus, colț spre margine de sus în jos
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
altă parte, activitatea fiecăruia dintre sportivi este cu atât mai personală, cu cât ea este mai specializată (echipele și emblemele). Punerea în scenă a competiției este posibil printr-o dezvoltare estetică a anumitor discipline, care nu sunt în mod natural grațioase, PUBLICUL ESTE ACELA CARE PLĂTEȘTE. Este organică solidaritatea oferită de diviziunea muncii. Legea trecerii de la solidaritatea sportivă mecanică la solidaritatea sportivă organică depinde de legea creșterii densității dinamice (globalizarea) sau morale (egalitatea) a populației: o creștere a populației permite acesteia
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
de asigurare și restabilire a ordinii publice, spațiu special amenajat și dotat, care să permită o bună vizibilitate asupra terenului de joc și a tribunelor. Punctul central al stadionului depinde în primul rând de arenă, spațiul pentru aplicarea științei mișcării grațioase. Corpul sportivului și cercul stadionului devin simboluri ale comunicării sinelui sportivului cu el însuși, pe când simbolul materiei terestre a stadionului, accentuează relația cu psihicul publicului. Simbolul cercului este îndreptat fie spre sportivi, fie spre victorie, fie spre relația cu alți
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
inamici erau dorința lui arzătoare de afirmare și spaima în fața necunoscutului. Nopți de nesomn sau cu vise- coșmar. Autoîncurajări și neîncredere. Bucurie și întristare. Stări contradictorii din hățișul cărora nu știa încă să iasă. Se vedea uneori desenând prin aer grațioase obeliscuri, ramuri înfrunzite, ghirlande cu flori din fir multicolor, necunoscute fantastice păsări ce zburau cu aripi zăngănitoare. Toate aceste stranii apariții îl obsedau și-l fascinau în același timp. Cu toate că i se păreau imposibil de realizat, ele îl stimulau pe
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
pe fluturaș și se spune că le împrumută și-și colorează petalele ca un pictor talentat. Cât e ziua de lungă străbate grădinile și sărută florile, pentru că e îndrăgostit de ele, de frumusețea și gingășia lor, încântându-le cu dansul grațios, cu sărutul seducător. Când vine seara, fluturașul o caută pe cea mai parfumată și poposește acolo, se cuibarește, își așează aripioarele și așteaptă ca floarea să-și închidă petalele ca astfel să-l învelească să-i fie somnul ușor până
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
aripioarele! - Mamă! Mamă! Pe mine Fulgulina m-a murdărit pe rochiță! Zâna Zăpadă închise ochii, își puse mâinile pe urechi și strigă: - Dragii mei, gata...! Sunteți atât de mari și frumoși, iar voi, Fulguțele mele, sunteți adevărate prințese... frumoase și grațioase! Când mă gândesc că până la primăvară castelul o să ramână gol și liniștit, mai că îmi vine să amân „fulguirea” de iarnă! - Mamă, spuseră în cor fulgii, suntem deja mari. E amuzant să zburăm prin aer și să ne așezăm peste
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
campanie mediatică, „ceea ce este Mica sirenă pentru Copenhaga“. Ni se spune că Hasdeu l-a sfătuit pe Karl Stork cum s-o înveșmânteze, iar descrierea de la p. 26 e făcută cu vădită empatie. „Buclele ei se revarsă de sub un acoperământ grațios peste un ișlic de sobol împodobit cu surguciul din diamante și panaș de pene fine, cum numai femeile de neam domnesc aveau dreptul să poarte. E îmbrăcată cu o haină croită din belșug, garnisită cu guler lat, de blană, larg
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Liviu Ciulei în două emisiuni din seria „Înapoi la argument“, despre care artistul a și spus că vor fi cele din urmă apariții ale sale. Un spectacol amuțitor, de nobil echilibru, căldură a discreției, rafinament firesc, substanță confesivă, plus o grațioasă, surprinzătoare fragilitate exprimată în tăceri, grimase și zâmbete strălucitoare, ghiduș alintate. Unic, la noi, în lumea scenei - actor, regizor, scenograf, dar inițial student la arhitectură și fost rugbist (v. albumul dedicat de Nicolae Șt. Noica lui Liviu Ciulley seniorul), Ciulei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
liceenii în fața cărora mi-am desfășurat amăgirile educative vorbindu-le despre jalea versului alb, mai precis: despre întristătoarea dispariție a prozodiei. Asta paralel cu înlocui rea armoniilor stilului Disney din desenele animate (binecuvântatul purtător de rotunjimi mamifere, moliciuni îmblănite, coregrafii grațioase în peisaje idilice) de către dizgrațioasele japonisme urlate războinic, invariabil invadante, distrugătoare, croite exclusiv din unghiuri ascuțite, tunuri cosmice cu laser ș.a.m.d., totul într-o dizar monie eviscerantă. Convexitatea generoasă, pulsațiile mar su piale, melodicitatea învăluitoare, toată hipnotica încatenare
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nisip, aer), nimic mai mult, se creează, prin nu știu ce mister, o magie și o mitologie. Nu cunosc un peisaj care să fie atât de simplu și, în același timp, de un desfrâu luminos. Un pescăruș trece, deasupra, țipând. Plutește elegant, grațios, desenând o hieroglifă deasupra mării, apoi se întoarce. Gata, a dispărut în spatele meu. Cerul e, acum, de un albastru spălăcit. Dacă se poate înțelege mai bine ca oriunde, aici, teoria lui Empedocle despre cele patru elemente fundamentale, apa, focul, aerul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe terasa de la "Amfiteatru" am observat, pentru prima oară, mese goale. Brusc, pescărușii invadează plaja. Pe nisip, au ceva ciudat. Ciocul ascuțit și ghearele contrastează violent cu impresia de eleganță pe care o lasă când îi vezi, în zbor, executând grațioase arabescuri. Încerc apa cu degetele să văd dacă mai e destul de caldă. Azi am obosit înotînd, dar, când e liniștită, "ne-înflorită" și fără curenți reci, marea mă atrage ca un magnet. Poate, din pricină că am stat prea mult pe nisip
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pledul agățat cine știe cum. - Tanti! Sună! zise leneș Sia. Lina, care băga în ac, nu răspunse îndată. Sia se uită la profesor. Doctorul Rim, nemișcat pe fotoliu! do la birou, nu spuse nimic, surise numai gardianei, cu intenția de a fi grațios și, firește, mai slut când surâdea. Rim aștepta cu nerăbdare să i se întoarcă pledul pe picioare. Nu era frig în miez de septembrie - poate chiar se făcuse un foc prematur în soba de porțelan nouă și majestoasă - nu-1 durea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să știe amănuntul, Mini se uită fricos spre infirmieră. Cu cel mai candid aer, pe care îi putea lua figura ei placidă, Sia sta acum în picioare, rezemată de zid, la spatele fotoliului lui Rim. Ca să stabilească legătura, doctorul zise grațios: - L'Ange gardieni Cum străina nu-i plăcea, Mini adoptă numai o jumătate din calificativ: Nu pleacă gardista asta!" își zise. Sia. făcând tocmai o mișcare mai vioaie ca de obicei, care cutremură scaunul lui Rim, și cerând voie profesorului
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]