3,340 matches
-
să obțină o schimbare fundamentală în distribuția de putere existentă. În acest context, soluționarea cererilor pe baza principiilor legale sau morale ori prin negocieri, ignorând influența pe care aranjamentul ar putea s-o aibă asupra echilibrului, este echivalentul unei schimbări graduale în favoarea națiunii imperialiste. Cea de-a doua va fi întotdeauna favorizată de un compromis și va fi atentă în a-și alege justificările solicitărilor, astfel încât să fie sprijinită și de principii. În cele din urmă, schimbările mărunte se vor corela
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
l-a numit Charles A. Beard 8: „... defectul trebuie compensat, planificând structura interioară a guvernământului astfel încât componentele sale constituționale să fie în stare, prin relațiile dintre ele, să se mențină la locul potrivit... Dar cea mai sigură protecție împotriva concentrării graduale a puterii în același departament constă în a oferi celor ce-l conduc mijloacele constituționale necesare și motivele personale pentru a rezista dominației celorlalți... Măsurile de precauție trebuie să fie, în acest caz, ca și în altele, proporționale cu pericolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să se schimbe în detrimentul autonomiei ultimelor. Motivele acestei evoluții rezidă în schimbările structurale prin care a trecut balanța de putere dominantă de la sfârșitul primului război mondial, care au devenit evidente în cea de-a doua conflagrație. Am indicat deja expansiunea graduală a balanței dominante dinspre Europa Occidentală și Centrală spre restul continentului și de aici către alte spații geografice, până în momentul în care primul război mondial a implicat toate națiunile într-o balanța mondială de putere. Concomitent cu sfârșitul expansiunii s-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acelor limitări morale. Să ne amintim că absența limitărilor morale în ceea ce privește distrugerea vieții a fost concomitentă cu caracterul total al războiului în care populații întregi se înfruntau una pe cealaltă ca inamici personali. Să ne amintim, de asemenea, că limitarea graduală a uciderii în război și supunerea ei față de anumite condiții au coincis cu dezvoltarea graduală a războiului limitat, în care doar armatele se înfruntau ca oponenți activi. Cu războiul care își asumă, în vremurile actuale, într-o măsură cât se
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
concomitentă cu caracterul total al războiului în care populații întregi se înfruntau una pe cealaltă ca inamici personali. Să ne amintim, de asemenea, că limitarea graduală a uciderii în război și supunerea ei față de anumite condiții au coincis cu dezvoltarea graduală a războiului limitat, în care doar armatele se înfruntau ca oponenți activi. Cu războiul care își asumă, în vremurile actuale, într-o măsură cât se poate de mare și în privințe diferite, un caracter total, limitările morale asupra uciderii sunt
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de Suez - nu au fost luate. „Cu toate acestea”, spune Sir H. Lauterpacht, „deși sancțiunile articolului 16, paragraful 1, au fost puse în funcțiune în mod oficial și deși a fost înființată o mașinărie elaborată în vederea aplicării lor succesive și graduale, natura acțiunii întreprinse a fost astfel încât să sugereze că măsurile represive au fost adoptate mai degrabă ca o manifestare a dezaprobării morale decât ca un mijloc eficace de coerciție”27. Putem, prin urmare, să rezumăm încercările de a înființa un
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
din 31 mai 1934, care abrogă articolul 3 al Tratatului de la Havana și restabilea fără echivoc suveranitatea guvernului din Cuba. Astfel, exercitarea suveranității este un fapt politic, definit și circumscris în termeni juridici. Hotărârea sa poate depinde mult de schimbările graduale în exercitarea puterii politice de la un guvern la altul. Ea poate fi detectată mai degrabă prin evaluarea situației politice decât prin interpretarea textelor juridice 5. 3. Am arătat anterior cum cantitatea de obligații juridice prin care o națiune se obligă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
poate fi diferită, în funcție de diversele modele de bombă. Ideea posibilității de a proiecta o bombă cu hidrogen care să nu fie fundamental diferită de o bombă convențională este în sine greșită. Un alt exemplu de strategie îl constituie conceptul „descurajării graduale”. Aceasta reprezintă o metodă de a purta un război nuclear care nu se extinde imediat într-un război complet. Una dintre părți face o mișcare - de exemplu, prin „eliminarea unui oraș” -, iar adversarul face o mișcare similară - aproape ca într-
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi evidentă pentru jucători în asemenea circumstanțe. Uniunea Sovietică ar considera, inevitabil, că Minskul este mai important decât Chicago - iar Statele Unite ar considera că Chicago este mai important decât Minskul. Cele două părți ar descoperi că acest tip de descurajare graduală nu reprezintă de fapt un punct final, întrucât duce, prin dinamismul său intrinsec, la o extindere și la un război strategic total, care se dorea a fi evitat la început. De îndată ce Statele Unite vor ajunge la concluzia că Chicago este mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau distrugerea parțială a orașelor americane și a locuitorilor acestora; același lucru este valabil și în cazul Uniunii Sovietice. Avem din nou de-a face cu o forță care va determina escaladarea conflictului și diferite alte efecte, pe care descurajarea graduală ar trebui să le evite. Deoarece ne confruntăm cu posibilitatea unui război nuclear, vrem să-l facem cât mai lipsit de suferință, cât mai limitat cu putință, cât mai uman, dacă o astfel de juxtapunere grotescă este posibilă. Pe de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mod forțat divizările politice; cealaltă este cea analizată în aceste pagini, care mai degrabă ar suprapune diviziunilor politice o rețea tot mai extinsă de activități și instituții internaționale, în cadrul și prin intermediul cărora interesele și viața tuturor națiunilor ar fi integrate gradual. Aceasta este schimbarea fundamentală către care trebuie să aspire și la care trebuie să contribuie orice sistem internațional eficient: să lege guvernarea internațională de activitățile internaționale... Trebuie să se preocupe cât mai mult de nevoile comune care sunt evidente, cerând
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ar fi agricultura, transporturile, electricitatea și forțele armate. În sfârșit, speră ca din această serie de unități funcționale să se dezvolte organic o unitate politică. Odată ce toate organizațiile funcționale vor fi declarate interese constante, suveranitatea va fi transferată, în mod gradual, către un guvern european comun, fără ca statele naționale să realizeze prea bine ce se întâmplă. Succesul acestui proiect depinde de trei factori fundamentali, toți având legătură cu interesele naționale ale națiunilor și cu distribuția puterii dintre ele. Prima întrebare care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în cel al trebuințelor de apartenență, de 40% în cel al trebuinței de stimă și de 10% în domeniul trebuinței de autorealizare (Maslow, 1954, pp. 100-101). Apariția unei trebuințe noi după satisfacerea alteia anterioare, vechi, nu se realizează brusc, ci gradual. De exemplu, dacă trebuința I nu este satisfăcută decât în proporție de 10%, atunci trebuința II aproape că nici „nu se vede”. Când, însă, trebuința I este satisfăcută în proporție de 25%, trebuința II se poate îndrepta spre 5%, când
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
existența unei relații negative între forța motivantă a unei nevoi și gradul ei de satisfacere, și între satisfacerea unei trebuințe elementare și forța motivantă a celei care se află mai sus în ierarhie. Se sugerează, totodată, că satisfacerea, fie și graduală a trebuințelor are loc numai de jos în sus. Ne putem, însă, întreba dacă n-ar fi posibilă și acțiunea de sus în jos a satisfacerii trebuințelor?! Din moment ce prioritatea absolută o are satisfacerea trebuințelor elementare rezultă că puține persoane sunt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
nu apare în orice moment al gestiunii resurselor sau din orice mod de gestiune a acestora, ci rezultă dintr-un # proces de uzură și drenare a energiei... sau din combinarea oboselii psihice, a istoriei emoționale și cognitive, care se dezvoltă gradual în timp” (Hobfoll, Sbhirom, 1993, p. 50); # în studiile avansate, el se asociază cu apariția sentimentelor de neajutorare, a lipsei de speranță și a depresiei. 3. Nu este absolut obligatoriu ca evenimentele stresante/traumatice/asociate stărilor depresive, ca tulburările psihice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
praxematică a discursului realizarea sensului este concepută numai dinamic, în vorbire actualizarea devine un concept fundamental și pluridimensional. În această perspectivă, actualizarea este o activitate neuro-psihică ce permite trecerea de la potențialitățile limbii la realitatea discursului. Aceasta este însă o operație graduală, sesizabilă în trei momente distincte, unul liminar, unul mediu și altul deplin, așa cum a stabilit G. Guillaume în cronogeneză (prin imaginea-timp a verbului), iar R. Lafont în topogeneză (prin înscrierea într-un spațiu obiectiv). În lucrările consacrate actualizării s-au
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
perspective: locul lor în raport cu referentul este de natură probabilistă (ele nu semnalează prezența unui anume referent decît la cei care îl produc în anumite circumstanțe), ele nu constituie unități discrete ușor de segmentat, ci funcționează într-un mod continuu sau gradual, asociindu-se, combinîndu-se sau condensîndu-se într-o manieră fluidă, și, în fine, ele sînt codificate într-o manieră intrinsecă, în măsura în care fac parte din referentul pe care-l semnalează (de exemplu, violența gestului exprimă mînie). Din aceste motive, funcția semnelor nonverbale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pedagogii divine a reprezentat, cu începere din secolul al II-lea, coloana vertebrală în teologia creștină a istoriei. Noile versiuni creștine privind iconomia mântuirii au insistat asupra acomodării providenței divine la acea lex humani generis a creșterii lente și dezvoltării graduale (Sf. Irineu) sau la mediocritas humana (Tertulian). Exploatarea sistematică a acestei forme de gândire a variat potrivit nevoilor polemice sau apologetice. Sf. Irineu a învestit pregătirea evanghelică sub lege cu semnificație pozitivă. Tranziția de la rânduiala veche la cea nouă nu
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Expectorații purulente sau muco-purulente și, în cazurile avansate, verzui, galbene, urât mirositoare și în general dulci la gust sau sărate (în funcție de combinația psorică și luezinică a trăsăturilor, poate mirosi a mucegai sau urât mirositor). În aceste cazuri este o slăbire graduală, congestie sangvină la torace și la față. Disfonia este adeseori dureroasă la pacienții tuberculinici și psorici. Edemul sau anasarca la pacienții psorici sau tuberculinici este întotdeauna mai mare decât la pacienții sicotici. Pacientul se sufocă sau se îneacă înainte ca
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
în care am inventariat și am clasificat verbele ergative/inacuzative din limba română, pe baza DEX 1998, folosind criterii de clasificare sintactice și semantice. Precizări metodologice. Din punctul de vedere al conținutului, am conceput această lucrare ca pe un traseu gradual în studiul ergativității/inacuzativității. Prima parte a lucrării, bazată pe informațiile oferite de studiile de tipologie, de gramaticile descriptive ale anumitor limbi, de câteva cărți și articole monografice despre ergativitate, nu este originală prin conținut. Necunoscând direct vreo limbă ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fiind o construcție intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la reinterpretarea construcției tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o schimbare abruptă, care afectează o întreagă clasă de verbe intranzitive (de exemplu, în akhvakh). 5.3. Concepția scalară a tranzitivității Conform lui Lazard
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pacientului (engl. shoot at 'a împușca în' vs shoot 'a împușca'); gradul de terminare a procesului; gradul de definire a pacientului (în eschimosă, avar, agentul este în ergativ sau în genitiv). Givón (1984)62 arată că tranzitivitatea este o noțiune graduală, foarte importantă pentru studiul lingvistic, și că este posibilă aplicarea gradelor de tranzitivitate la limbile ergative: în anumite condiții, construcția ergativă, considerată ca fiind cea mai tranzitivă, este înlocuită cu o construcție acuzativă, mai puțin tranzitivă. Între construcțiile cu tranzitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
noțiune aspectuală: un eveniment care are un "măsurător" este neapărat limitat în timp, deci telic. Evenimentul se termină atunci când are loc schimbarea de stare sau un alt tip de schimbare la care este supus "măsurătorul": John moved the lawn − schimbare graduală 'John a tuns gazonul' John killed Bill − schimbare nongraduală ' John l-a omorât pe Bill'. Adverbele temporale pot determina limitarea evenimentului (work for two hours 'a munci timp de două ore'). Argumentele sunt generate în poziția de specificator al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ilustrează procesul prin care înțelegerea reconfigurărilor apărute în maniera de a defini legitimitatea politică este absolut necesară pentru a putea explica natura democrațiilor actuale. Textul cu privire la "Legitimitatea politică, între anacronismul teoriilor clasice și definirea unor noi criterii" propune o definiție graduală a noțiunii de legitimitate politică, dar și o rafinare a tipologiei weberiene cu privire la tipurile de legitimitate. Deși favorizată de practici ilicite sau de neîncrederea cetățenilor în instituții, absența legitimității nu se confundă cu acestea. Chestiunea erodării încrederii în instituțiile democratice
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
credință în mintea oamenilor, cercetătorul are nevoie de date empirice. El descoperă atunci că dihotomia legitimitate lipsă de legitimitate este prea rigidă, și că este nevoie de un alt concept, care să poată fi operaționalizat în cercetarea empirică prin măsurarea graduală a noțiunii de încredere. Așadar, întrebările corecte sunt: câtă încredere, a cui, în ce domeniu? Se pot da multe exemple de tipologii deductive, începând cu Aristotel. Cele mai multe dintre ele rezistă încă în literatura de specialitate (Tonnies: comunitate și societate; Durkheim
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]