KorAP: Find »[drukola/base=gratie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...82 >

2,045 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

dânșii sunt în altă parte, cu o intervenție undeva, nu poți să ieși. Vin mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau varză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
în altă parte, cu o intervenție undeva, nu poți să ieși. Vin mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau varză - când e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
parte, cu o intervenție undeva, nu poți să ieși. Vin mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau varză - când e sezon. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
mai târziu, probabil după ce termină intervenția. Și ieșim, cu chiu, cu vai, două ore afară. Între cuștile de-afară, ăla e aerul. Aer în altă cușcă: gratii în stânga, gratii în dreapta, gratii deasupra capetelor. Și acolo cușcă. Prânzul la fel, prin gratie. Mănânc mai mult ciorbă. N-am multă poftă de mâncare. Pentru că astea sunt în permanență. Felul doi e format din trei lucruri: cartofi, fasole sau varză - când e sezon. Și să mănânci același lucru tot timpul! Ne uităm pe vreun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ministru de Justiție. Cruce în miniatură gen cruce de pe Omu. Biroul e postat sub o „Cină de taină“. Ultimul birou, al nimănui. Nu-l revendică nimeni. Deasupra, o Maica Domnului cu pruncul. Camera rece, umbroasă. Biroul și toaleta, celule cu gratii, cu alt inventar. Cosmescu și Bonațiu aveau un inventar mult mai bogat de prieteni. Fostul psiholog al viețașilor, transferat mai târziu în Direcție, apelat cu „Zi-le, domnu’ Geo!“. „Popa penal“, cel ce făcuse o biserică într-o celulă, pictată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
comandantului. Odată i-a ștampilat lui Cosmescu, cu „Aprobat secția meseve“, ouăle de Paște. Acolo vine Stancu, fostul comandant al meseviștilor, azi, comandantul adjunct al Rahovei. Semnează sute de cereri de telefon, de vizită, full contact, la masă sau la gratie, de ieșit la Club, de alfabetizare... Tot aici poate fi văzut și comandantul unor infractori de rând, ce-și pune muzică simfonică în propriul birou. Biroul comandantului Penitenciarului Rahova, Carmen Mihail. Birou amestecat: plăcut în mobilier, stresant în amestec cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
vrea să investească și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele trec precum clipele și așa mai departe. Și, parcă mai ieri, aveam 26 de ani și m-au arestat. După unșpe ani, parcă a fost o clipă! Deci trecutul zboară, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
și să facă niște ateliere cu condamnații pe viață. Și ce profit ar avea Direcția penitenciarelor, penitenciarul! Ce reclamă frumoasă s-ar face la sistemul penitenciar! Dar așa, ne ține într-o cameră, lacătele, lacătele într-altele, gratiile-ntre alte gratii. Oricum, anii trec precum zilele, zilele trec precum clipele și așa mai departe. Și, parcă mai ieri, aveam 26 de ani și m-au arestat. După unșpe ani, parcă a fost o clipă! Deci trecutul zboară, se duce viața. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
așa. Deci, chiar în salon, era o d-asta sub un covor, unde coborai la beci. Aia era o intrare a lor. Intrarea prin magazie era în spate, dar n-aveam cum să ne băgăm la ea, că era cu gratii și ușă de tablă și... intră dacă poți! Și ne-am mulțumit să intrăm pe intrarea aia. Ne-am luat tot ce s-a putut lua. Mai luai și câte-un video, și câte-un casetofon, dacă găseai. Că se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
sinea mea mă rog la Dumnezeu, chiar dacă nu mă vede nimeni. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru comandanți, că e înțelegători, nu fac periuța, că sunt aici treizeci și ceva, cum poți să rezolvi repede în juma’ de oră - cum e gratiile, noi am făcut cerere să se dea jos, să avem acces la cambuză, un fel de depozit unde punem alimentele, castroanele, ce avem noi, un loc avem și punem lângă și hainele, să stea frumos așezate. Am făcut eu asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
frumos mi se pare normal să râdă. Frumos pentru noi, aici? Curățenie. Cu mătura, spălăm cu lucruri ce sunt uzate. Avem detergenți, avem săpunuri. Acum hainele le ținem în geantă, am două. Sub pat, după pat. Dar până ce ne dă gratiile și atunci, alt aranjament. Apă bem de la chiuvetă. Mâncare bună, nu putem spune ce ne place nouă, e mâncare, mănânc ce se dă. Pește? Noi, nu. Cum pește? Lasă că sunt alții mai amărâți afară. Noi nu muncim deloc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
am considerat, că dacă e să-mi fac prietenie... eu, aicea, nu pot să spun că am prieteni adevărați... dar îi consider prieteni pentru că unii știu să respecte, știu să se comporte, au caracter, chiar dacă sunt deținuți și sunt după gratii. Și, așa cum spuneam mai ’nainte, am avut de-nvățat de la unii, de la alții, am avut ce-nvăța. Și mi-a plăcut întotdeauna să fiu un băiat cuminte, serios. De la oameni care sunt oameni maturi, oameni care au discernământ. Moral, spiritual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
care ni s-a dat. Comandanții nu au nici o răutate asupra noastră, dânșii își fac datoria. Asta a fost legea, ordinul care li s-a dat. Sunt de treișpe ani arestat, trei ani pe Rahova, șapte până la prima comisie. E gratie la ușă, e gratie la geam. Ne chinuim cu o scândurică prin gratii să închidem geamul. Este frig toamna. Cum e acum, toamna, e greu, caloriferele nu sunt încă, dar o să meargă. Scriam acum acasă, cu vreo cinci haine pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
dat. Comandanții nu au nici o răutate asupra noastră, dânșii își fac datoria. Asta a fost legea, ordinul care li s-a dat. Sunt de treișpe ani arestat, trei ani pe Rahova, șapte până la prima comisie. E gratie la ușă, e gratie la geam. Ne chinuim cu o scândurică prin gratii să închidem geamul. Este frig toamna. Cum e acum, toamna, e greu, caloriferele nu sunt încă, dar o să meargă. Scriam acum acasă, cu vreo cinci haine pe mine... Am primit scrisoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
își fac datoria. Asta a fost legea, ordinul care li s-a dat. Sunt de treișpe ani arestat, trei ani pe Rahova, șapte până la prima comisie. E gratie la ușă, e gratie la geam. Ne chinuim cu o scândurică prin gratii să închidem geamul. Este frig toamna. Cum e acum, toamna, e greu, caloriferele nu sunt încă, dar o să meargă. Scriam acum acasă, cu vreo cinci haine pe mine... Am primit scrisoare cu griji, cu probleme. Afară e greu, e oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
erau stropiți cu spumă din asta de ciment. Nu se putea vedea prin ei. Ți-i dădea să-i pui la ochi, se uita la tine să vadă dacă ți i-ai pus, p-ormă intra în cameră să controleze gratiile. Ca să nu vezi pe nimeni. La „aer“, când erai scos, la fel. Era o pedeapsă. Nu mi-era drag să-i văd, oricum. Dar puteam să-i simt. Nu știu, după un timp, așa, începi să... ca și orbii. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
chinezesc la Craiova: puneam pe țeava de la chiuvetă un fir de sfoară, picătura încetinea și noi măsuram timpul așa. „S-a dus cu viața mea!“ - Medragoniu Grupul Medragoniu-Târtan este cel mai creativ în proteste. Agățat tot pe un carton, de gratii: „Datorită consumului excesiv de produse din carne care conțin un număr ridicat de e-uri vă rugăm să le înlocuiți pe acestea cu unele de cauciuc pentru a ajunge de la lună la lună. În speranța că nu vă va fi greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
nu pot dormi. Visez? Să zicem: că eram la pădure, făceam un grătar și așa mai departe. Chestii din astea. Dar mai mult stau așa. Stau pur și simplu. Dacă am o țigară, îmi aprind o țigară. Văd zorii prin gratii. Prea multe nu se văd. Pentru că te uiți și rămâi cu ochii așa, într-un singur loc. Am avut două vrăbii cât timp am stat singur. Am stat opt luni de zile aicea singur, până să vină și ceilalți. Puneam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
chiar de el!) „Tata, după cât mi-aduc aminte, tata îmi spunea că tatăl lui îl bătea cu biciul“ - Târtan Este frizerul meseviștilor. Coleg de celulă și proteste cu Medragoniu. Cartea lor de vizită, pe o bucată de carton, lipită de gratii: „Bine ați venit la grădina zoologică, celula 811, pentru a ne vizita respectați următoarele reguli nu dați prin gratii de mâncare animalelor“. Ochii „unși cu toate alifiile“ strălucesc pe față. Are o șuviță albă, de care mi-a fost frică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Este frizerul meseviștilor. Coleg de celulă și proteste cu Medragoniu. Cartea lor de vizită, pe o bucată de carton, lipită de gratii: „Bine ați venit la grădina zoologică, celula 811, pentru a ne vizita respectați următoarele reguli nu dați prin gratii de mâncare animalelor“. Ochii „unși cu toate alifiile“ strălucesc pe față. Are o șuviță albă, de care mi-a fost frică să întreb. În vizita mea din iunie m-a întrebat dacă nu vreau să mă tundă. Am ezitat. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
făcut, cu colegul de cameră. Nu era un fel de protest. Era exact cum simțim noi. Deci cum simțim noi astea 22 de ore pe care le stăm efectiv în cameră. Pentru mine e ceva șocant. Să mă simt între gratiile astea, în cușcă, mâncare dată printr-o ușiță... un loc tăiat cu pânza deci, exact ca la grădina zoologică, cum sunt animalele să te uiți la cei care trec. În general, așa, să te uiți într-un orizont, să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
exact ca la grădina zoologică, cum sunt animalele să te uiți la cei care trec. În general, așa, să te uiți într-un orizont, să-ți iei un punct, să te uiți la el. Trebuie să stau cu mâinile pe gratii, exact ca urangutanii sau, știu eu, ca niște gorile mai evoluate. Un deținut să aibă posibilitatea să facă activități mai multe. În primul rând, munca este principalul. Germania asta Deci eu fac întotdeauna o comparație între ceea ce-a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
mai multe. În primul rând, munca este principalul. Germania asta Deci eu fac întotdeauna o comparație între ceea ce-a fost în Germania și ceea ce am găsit în România. Acolo, program bine stabilit. Deșteptare fără apel, fără ținută, fără ciocănitul gratiilor, fără intratul în celule... Se deschidea celula: „Bună dimineața!“. Deschidea pe cealaltă, tu-ți luai micul dejun, te spălai, te aranjai, îți făceai o cafea, mai o țigară, te îmbrăcai în haine de lucru și te duceai la muncă. Lucram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Miorița“, pe Calea Moșilor. Și n-aveam cum să intrăm. Deci, ei stăteau la etajul unu. Pe la ghenă nu se putea intra, n-avea nici un fel de geam spre ghenă. Singură era ușa de la intrare. Geamurile care le aveau, aveau gratii. Erau bine izolați. N-au vrut să deschidă. Le-am oprit și telefonul, le-am oprit și lumina; i-am lăsat două zile fără lumină. N-a deschis nici la electrician. Pe cine să băgăm? Pe Costică-l cunoșteau... Noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
iulie 2003 a fost ultima zi în care i-am văzut pe A. E. , Băbuș, Bărcilă, Bazan, Brezeanu, Budi, Callo, Constantin, Czampar, Dobrovolsky, Gavrilă, Lipoveanu, Gheorghiță, Gherase, Grigore, Hrib, Mandin, Marcel, Pakular, Păun, Petre, Sibișan, Teodorescu, Târtan, Vasiliu, Vincze, Zanfir. Gratiile lor duble au fost date jos. Biserica din mijlocul Rahovei se construiește, încet, de unde a rămas. Șapte din ei au mers, la ora 14, în Club, la concursul de cultură generală având ca temă maxime și cuvinte celebre. Concurenții primiseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]