3,747 matches
-
fier11. Acea terra lucida (athra de nuhra) a Tatălui - numit și regele Grădinii (sau Lumii) de Lumină (maliku janani #’alami## ’n-nur) - are cinci compartimente sau „lăcașuri” (shekinata): Inteligență, Rațiune, GÎndire, Reflecție și Voință, pe care Epifaniu le redă În greacă prin nous, ennoia, phronesis, enthymesis, logismos, iar traducerea latină a Faptelor lui Arhelaus prin mens, sensus, prudentia, intellectus, cogitatio 12. O listă ușor diferită aparte În Fihrist de Ibn al-Nad@1@m13. Aceste Pentade care, după cum a observat cu pătrundere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deosebită pentru efortul său” de a-1 fi combătut pe Mani: În anul 536 a fost și el anatemizat drept manihean! Omiliile sale au fost păstrate de iacobiții sirieni În două versiuni. Omilia CXXIII a fost tradusă din siriană În greacă și apoi retradusă din greacă În siriană În secolul al Vl-lea. Iacob din Edessa a revizuit traducerea În anii 700-701, utilizînd probabil textul grecesc. 3. Cumont, Recherches I, pp. 7-8. 4. Kugener, Recherches II, p. 97. 5. Traité 1913, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a-1 fi combătut pe Mani: În anul 536 a fost și el anatemizat drept manihean! Omiliile sale au fost păstrate de iacobiții sirieni În două versiuni. Omilia CXXIII a fost tradusă din siriană În greacă și apoi retradusă din greacă În siriană În secolul al Vl-lea. Iacob din Edessa a revizuit traducerea În anii 700-701, utilizînd probabil textul grecesc. 3. Cumont, Recherches I, pp. 7-8. 4. Kugener, Recherches II, p. 97. 5. Traité 1913, pp. 114-116. Sir Aurel Stein a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bifurcată; buză; cad; cap; casă; din cavitatea bucală; căldură; cere; chineză; ciocolată; cîine; clară; claritate; complicată; comună; conversație; convorbire; corect; cult; dar; dentist; deosebită; dezvoltare; dialect; dialog; diferențe; discuții; dragă; Eminescu; ereditate; expresie; exprimare; față; floare; folos; frumos; furculiță; gîdilat; greacă; greu; indiferență; inteligență; internațional; interpretativ; încurcată; înghețată; latină; limbă străină; linge; lume; mama; mamei; mană; masă; mască; material; limba maternă; matură; mădular; măsea; măsline; membre; mijloc; minciună; mîndrie; moale; moartă; mod de comunicare; moldovenească; mușcată; mușcătură de șarpe; nas; natală
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vieții artificiale reiese faptul că omul poate învăța să conviețuiască și să comunice cu alte specii pe care el însuși le creează. Umanul își arogă statutul de demiurg mai mult ca oricând, relegându-se de etimologia cuvântului mașină, care în greaca antică însemna ceea ce permitea zeului să se pogoare pe scena activității umane (de unde expresia deux ex machinaă. O direcție opusă celebrează formele de viață sintetică ca o ilustrare a lipsei creatorului, a autonomizării față de modelul frankensteinian al demiurgului. Dincolo de această
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Teodor Diamant (1810-1841) a făcut studii strălucite, mai întâi în țară, la Universitatea Sf. Sava, apoi - cu o bursă - la Școala de cadeți de la München și din Paris. A studiat aritmetica, algebra, geometria și trigonometria, cunoștea câteva limbi europene, precum și greaca și latina, avea cunoștințe temeinice de agronomie și economie politică și socială. „Era, scrie Ion Ghica, om de frunte, inteligent, muncitor, stăruitor și plin de devotament.” (Ghica, 1956, p. 238) La Paris este cucerit de idealurile socialismului utopic, se pare
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în sfânta liturghie, fiind tradusă în diferitele limbi vorbite în lumea ortodoxă. În aceste condiții, întrebarea este cât se poate de firească: care este raportul Septuagintei cu originalul ebraic al Vechiului Testament? Din ce motive a fost acesta tradus în greacă? Este Septuaginta citată de Părinții Bisericii aceeași cu cea pe care o citim și astăzi? De ce Sfântul Ioan Gură de Aur, dar și Sfântul Vasile, Sfântul Chiril din Alexandria și alți doctori ai Bisericii primelor secole citează, în comentariile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și astăzi? De ce Sfântul Ioan Gură de Aur, dar și Sfântul Vasile, Sfântul Chiril din Alexandria și alți doctori ai Bisericii primelor secole citează, în comentariile lor la psalmi și la alte cărți ale Scripturii, pe lângă Septuaginta, celelalte traduceri în greaca veche - cea a lui Aquila, a lui Symmachos, a lui Theodotion și altele? De ce Bisericile ortodoxe din Orient care țin de Biserica Antiohiei nu citesc Septuaginta sau o traducere veche a sa, ci o Biblie în siriacă, numită Simpla (Peșitta
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
interesul pentru studierea pasajelor biblice menționate în scrierile Părinților bisericești a adus informații valoroase despre textul biblic, așa cum a fost transmis în primele secole ale creștinismului. Descoperirea și cercetarea manuscriselor de la Marea Moartă au adus la lumină texte biblice în greacă și ebraică ce datează dinaintea nașterii creștinismului, foarte aproape de perioada în care Biblia a fost tradusă în greacă (secolele al II-lea și al III-lea î.Hr.). În plus, istoria formării și transmiterii textului biblic merge în tandem cu dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fost transmis în primele secole ale creștinismului. Descoperirea și cercetarea manuscriselor de la Marea Moartă au adus la lumină texte biblice în greacă și ebraică ce datează dinaintea nașterii creștinismului, foarte aproape de perioada în care Biblia a fost tradusă în greacă (secolele al II-lea și al III-lea î.Hr.). În plus, istoria formării și transmiterii textului biblic merge în tandem cu dezvoltarea iudaismului în perioada persană și elenistă; pentru o mai bună înțelegere, istoria literară și istoria socială a iudaismului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu alte texte care se pot deosebi de manuscrisul folosit, astfel încât se poate înțelege dacă anumite texte aparțin acelorași familii textuale. În mod evident, un asemenea studiu comparativ ajută la o mai bună înțelegere a limbii ebraice (sau aramaică, sau greacă etc.), din moment ce putem descoperi diferite proceduri ortografice 1. În același timp, dacă ne apropiem de o formă a textului ebraic folosit de către vechii traducători, putem învăța destul de multe despre diferite tehnici ale traductologiei vremurilor, din moment ce unele cuvinte au fost redate
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
acest rol le revenea „textelor clasice” ale Bibliei. Au fost descoperite nenumărate tăblițe cuneiforme și ostracale cu exerciții de scriere bazate pe astfel de texte clasice ale vechiului Orient Apropiat. În prezent se cunosc abecedarele mai multor limbi: ugaritică, aramaică, greacă, etruscă, latină etc. Dintre abecedarele ebraice cele mai cunoscute, le amintim pe cele de la Izbet Sartah, din secolul al II-lea î.Hr., cel de la Lachiș, din secolele VIII-VII î.Hr., de la Arad, din secolul al VIII-lea î.Hr. În lumea cercetătorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
larg răspândită, astfel încât, în secolul al VI-lea î.Hr., scrierea aramaică domina întreaga scenă a Orientului Apropiat. Întrucât Biblia ebraică are anumite secțiuni scrise în aramaică, iar Biblia transmisă de către tradiția creștină este alcătuită din cărți scrise sau traduse în greacă, putem spune că Sfânta Scriptură este o operă poliglotă. Una dintre caracteristicile fundamentale ale ebraicii și ale limbilor semitice în general o reprezintă rădăcinile triliterare, dintre care multe erau biconsonantice la început. În limba ebraică, timpurile verbului - perfect și imperfect
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
î.Hr.) literatura ebraică îmbogățindu-se acum cu noi lucrări: Înțelepciunea lui Iisus, fiul lui Sirah, Tobit, Testamentul lui Neftali, Cartea Jubileelor, manuscrisele de la Qumran. În regiunea coastei mediteraneene și în Galileea evreii au preferat să vorbească mai mult aramaica decât greaca, în timp ce ebraica a rămas la statutul de limbă literară. După distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.Hr., principalele școli rabinice s-au mutat în Galileea, limba literară predată în aceste școli fiind ebraica, iar limbile folosite în comunicarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
rămas la statutul de limbă literară. După distrugerea Templului din Ierusalim din anul 70 d.Hr., principalele școli rabinice s-au mutat în Galileea, limba literară predată în aceste școli fiind ebraica, iar limbile folosite în comunicarea cotidiană erau aramaica, greaca și, într-o măsura mai mică, latina. În perioada exilului babilonian (sec. al VI-lea î.Hr.), ebraica, limba de zi cu zi a evreilor, a fost înlocuită cu aramaica, devenită deja limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic altceva decât o corespondență oficială, tipică pentru aramaica imperială. După căderea Imperiului persan, greaca va deveni noua lingua franca a Orientului Apropiat, în timp ce aramaica oficială va cunoaște un proces de fragmentare în dialecte locale, proces care coincide de fapt cu a doua perioadă din istoria acestei limbi semitice (300 î.Hr.-200 d.Hr.). Originalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
anume au fost determinate de astfel de cauze. Este posibil ca astăzi să citim multe cuvinte sau fraze care au apărut în text tocmai din cauza unor astfel de greșeli. În Palestina elenistică, romană și bizantină, deși se întrebuința uneori atât greaca, cât și unele tipuri de scriere semitică pentru inscripții și documente, textele literare erau scrise exclusiv în limba ebraică, după cum demonstrează manuscrisele de la Marea Moartă. Limba și scrierea greacă erau folosite la redactarea documentelor și inscripțiilor, atât în Egipt 2
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
inscripțiilor, atât în Egipt 2, cât și în comunitățile iudaice elinizate din bazinul Mării Mediterane. În orice caz, mărturiile epigrafice care s-au păstrat până în zilele noastre demonstrează limpede că la începutul Evului Mediu, în țările creștine, ebraica înlocuiește treptat greaca și latina, evreii europeni folosind exclusiv limba ebraică, atât pentru inscripții, cât și pentru documente și texte literare. După cum remarca celebrul codicolog evreu Malachi Beit Arie, în Anglia și Spania 1, chitanțele și actele de tranzacții între evrei și neevrei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
descoperit în 1909 la Avroman, în îndepărtatul Kurdistan. Acolo a fost scos la lumină un vas de piatră conținând mai multe documente pe pergament, rulate și sigilate cu bule. Trei dintre ele s-au păstrat. Două dintre documente sunt în greacă și unul în aramaică, datând din secolul al III-lea î.Hr. Ele au fost scrise și sigilate astfel: textul a fost scris de două ori, o dată în original, în partea de sus a pergamentului, iar a doua oară în „copie
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
veni, adu-mi felonul pe care l-am lăsat în Troada, la Carp, precum și cărțile, mai ales pergamentele”). Sfântul apostol Pavel se folosea de un termen latin întrucât se referea la o realitate care nu avea o denumire proprie în greacă. Utilizând transcrierea greacă a cuvântului latin membrana, el evită folosirea cuvântului grec difq˜raj (al cărui sens ar fi „suluri făcute din piei”), confirmând în același timp originea romană a codexului (a cărții sau, mai simplu, a carnetului) de pergament
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a evoluției și a dezvoltării ideilor religioase. Aceasta este perioada care precedă fixarea definitivă a textului Bibliei ebraice, formarea iudaismului rabinic și nașterea creștinismului 3. Deoarece aceste manuscrise au fost păstrate în limba lor originară - ebraică, aramaică și câteva în greacă -, studierea lor va putea completa cunoștințele noastre despre cum erau scrise și vorbite aramaica și ebraica în Palestina în timpul perioadelor elenistică și romană. Întrucât majoritatea sunt texte religioase care provin direct de la un grup de evrei, analizarea lor ne va
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de Toledo. Primele patru volume ale acestei lucrări cuprind textul Vechiului Testament, iar primul volum conține textul ebraic, aramaic (Targumul Onqelos), latin și grecesc al Pentateuhului. Întrucât era opera unor învățați creștini, Vulgata ocupă o poziție centrală, alături de textul în greacă și latină, iar ordinea cărților biblice este aceeași cu cea întâlnită în Vulgata. De asemenea, împărțirea masoretică a textului biblic în mai multe părți este înlocuită cu împărțirea în capitole, introdusă în bibliile latine de către Stephan Langton, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
onomatopoieia (onomatopee) , și în cuvintele din latină poema, poeta, poesis -, s-a păstrat în limbile europene: fr. Poème, poète, poétique, poétiser, poésie, onomatopée; it. poema, poeta, poesia, poetiggiare, poetizzare, poetare; esp. Poetizar; engl. poem, poesy, poetry, poet, poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este una din cele zece kategoriai aristotelice; Aristotel face distincția între poiein, cu sensul de "producere" (poietiké episteme este știința productivă) și prattein, având sensul de bază " a acționa" (praktike episteme este știința practică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
populară. Originea horei a fost stabilită de unii cercetător (Nicolae Iorga) în dansul Kolabrismului, de sorginte tracă (kolo), reprezentând adorarea soarelui la solstițiuri și echinoxuri, și răspândit și la alte popoare: koro-ul bulgar, kolesca sârbă, korovod-ul rus, colomeica poloneză, choreia greacă, Valla albaneză. Hora românească poate fi "închisă", de tipul cercului, prezentă în ocaziile rituale, ceremoniale și festive, și "deschisă", spiralică, care se juca numai ritual și ceremonial. Kolabrismos-ul era o horă de tip spirală, care pornea în preajma unei înălțimi, urca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu familia într-o casă spațioasă de pe strada Elena Doamna care avea și un teren de tenis, singurul de alfel din oraș în perioada de dinainte de război. Fusese șef de promoție la școala militară, era un bun matematician și cunoștea greaca, franceza și germana. Fost ofițer în armata regală, rămas fără slujbă și apoi deposedat de casă, a ajuns nebunul de geniu al orașului. In momentele de luciditate recita poeme germane sau franțuzești sau spunea din memorie formule matematice sau valorile
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]