2,509 matches
-
venea. Mă cotropi neliniștea... ― Niciodată n-a întîrziat atâta. Să se fi întîmplat ceva? Nu mai eram în stare să citesc un rând. Grija mă rodea, neliniștea cucerea cu repeziciune teritoriu. O vedeam în nesimțiri prinsă sub roțile tramvaiului. Alungam groaznica imagine ca să-mi apară în locul ei un pat alb de spital. Oricum, trebuia să se fi întîmplat ceva. Mai ales că umbla pe stradă cu capul în nori. (Be câte ori nu i-am spus: fii atentă, draga mea, mergi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
indiferent tot ce ai fi crezut despre mine. N-aveai decât să mă respingi, îmi ajungea doar să mă uit în ochii tăi, să te simt aproape și să-ți sorb aerul. Atît! Dacă te găseam aș fi ieșit din groaznicul tunel în care orbecăiam, pașii mei apucau poate pe alt drum. Dar nu erai acasă. Am sunat zadarnic o jumătate de oră. Ca și când părea de neînchipuit și ireparabil să lipsești în ceasul acela, m-a invadat o descurajare vecină cu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am plecat. Pe masa ei de lucru, un carton alb, îmi atrase atenția. Ce-i asta? L-am luat în mână, l-am desfăcut. O invitație-la nuntă, la nunta ta cu Cici. Am simțit cum m-a spintecat o durere groaznică, parcă mi-a plesnit ființa în milioane de bucăți. Camera a început să fugă de sub picioarele mele și m-am prăbușit pe jos, fără cunoștință. Când s-a întors Alexa, nu-mi venisem încă în fire. Îngrijorată, m-a luat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în tabăra turcească...Acolo, dacă l-au dobânditu,... l-au legat de coadele a doao cămile și l-au slobozit prin tabără di l-au fărămat (atunci zic să fie zis Ioan vodă: „Caută că eu multe feliuri de morți groaznice am făcut, iar această moarte n-am știut să o fiu făcut.”) Am fost foarte atent la felul cum domnitorul a luat hotărârea de a reda călugărițelor de la Socola cele înscrise în hrisovul ce îl aveau de la Alexandru Lăpușneanu și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lor și ale comuniștilor de la vârf; în ramurele securității erau promovați elementele de mare încredere după chipul și asemănarea lui Grumberg Nikolschi, Pantiușa pe care l-am amintit, și care aveau funcții de conducere, control și execuție prin cele mai groaznice schingiuiri; șeful acestei direcții era cel care periodic trecea prin penitenciare: Dulberger Mișu, alias Dulgheru, dar și Antonovici Samy, alias Antoniu, Matusevici Natan cu numele Andreescu Matusei, Fischer Simon, Ceaslasky, Zigler Simon, Răzvan Sergiu (nume improvizat), Roșca (nume fals), Davidovici
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-mi bate deo dată inima foarte tare, dar nu pentru că palma ei era peste a mea, ci fiindcă ea mi se ridica pe braț, împingându-mi încetișor mâneca hainei și a cămă șii de uniformă! Încet-încet, dezvăluită de degetele ei, groaznica mea pată roșie se ivea deja, în văzul tuturor, creștea și se lățea pe măsură ce ea-mi dezvelea brațul tot mai sus, către cot. Și, nu știu cum naiba, nu puteam să mă mișc, să mi-l trag înapoi! Acum, pe mâna mea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mami. Te repeți. Să nu mă pui acum într-o situație dificilă. Ce-ți spuneam eu. Nu-i nici o distracție. Distracția nu făcuse nici o clipă parte dintre preocupările lui Joan Schluter. Și totuși, ajunsă la capăt, spusese lucruri delicate: scuze groaznice, pline de iubire pentru eșecul ei ca părinte. Când sfârșitul era aproape, întrebase: Karin, vrei să te rogi împreună cu mine?, iar Karin, care jurase să nu-i mai vorbească niciodată lui Dumnezeu, chiar dacă El ar fi deschis discuția, își plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un cuplu de bătrâni. Ceea ce nu l-ar deranja. Dacă n-ar avea de ales. Încă cinci minute, prietene. Niciodată nu știi ce apare și te surprinde, dacă aștepți suficient de mult. Mie-mi spui. Cum ar fi accidentul ăsta groaznic pe care cică l-am avut. Barbara arată cu degetul, surescitată. Ei, ia uită-te cine a venit! O mașină dă colțul, ca din întâmplare. O rablă inconfundabilă de Corolla, cu o mare adâncitură pe ușa pasagerului. Mașina surorii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Stony Brook. Fu cât pe-aci să trimită tot acolo și mesajul din Nebraska, după ce-i citise primul rând. Dragă domnule doctor Gerald Weber, fratele meu a suferit recent un accident auto groaznic. Weber nu se mai ocupa de accidente groaznice. Cercetase destule povești frânte cât să-i ajungă toată viața. În timpul care-i mai rămăsese, voia să se întoarcă la povestea creierului în deplinătatea capacităților sale. Dar următorul rând îl făcu să nu mai apese pe butonul Forward. De când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că tatăl ei îi lăsase brațul moștenire după moarte. —Mai bine nu mi-l lăsa. Cade peste mine, pur și simplu. Îmi cade pe piept când dorm. De ce-o fi vrut să mi-l lase mie? E o povară groaznică pentru mine. Un mecanic auto în vârstă de patruzeci și opt de ani îi spusese lui Weber că brațul paralizat care stătea în pat lângă el era al soției lui. — Acum ea e-n spital. A făcut un atac. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care capătă forță vitală ghemuindu-se pur și simplu și încasând loviturile. Nici un gând. Putea încă să facă orice - să depășească momentul râzând, să se maturizeze. Să se controleze. Sau putea să-l afunde și pe el în cel mai groaznic coșmar al lor. O străbătu un fior de amețeală. — Și ea e un castravecior drăgălaș. „Proaspăt.“ Și aia care toarnă apă la fel. Amândouă sunt delicioase. E seara ta norocoasă. Două la preț de una. Nu eram la cumpărături. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca la șaptesprezece ani, când, fiind în ultimul an la Dayton Chaminade, își asumase sarcina de a scrie câte un gazel în stil persan pe zi. Pe atunci știa că va deveni poet. Acum îl umplea o senzație de înșelăciune groaznică, noi posibilități lirice. Îi lăsase pe critici să-l convingă. Ceva se erodase, plăcerea esențială a succesului său. Toate cele trei cărți păreau acum la fel de superficiale, sterile și egoist interesate. Cu cât se arătase Sylvie mai curajoasă în fața descurajării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așa cum se agață liliacul de grinda șopronului.“ Și prima oară când am văzut păsările astea rotindu-se în aer și dispărând, m-am tot uitat la cer, gândindu-mă: Hei, vreau și eu. Luați-mă și pe mine. O senzație groaznică. De gol. De genul: Unde-am greșit? Își netezește sprâncenele cu degetele. Acum o cunoaște, știe ce anume din ea îl dezgustase atât de tare la un moment dat. Slăbiciunea ei. Nevoia ei de-a face bine, după rigorile lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Are o privire de renegată, care îi alunecă peste umărul stâng. Poartă un halat bărbătesc de flanelă, ecosez, roșu cu verde, din care brațele și picioarele îi ies ca niște greșeli proaspete. Își duce o mână la fața umflată. —Sunt groaznică? E frumoasă, genul de frumusețe înfrântă care-l răscolește. Îl conduce spre o chicinetă minusculă, unde pune cu mișcări nesigure un ceainic cu apă pe ochiul aragazului. El se învârte pe lângă ea. Nu prea mai e timp, spune el. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pe undeva, știe deja unde vrea el să ajungă. Pe undeva îndură deja întrebarea, înainte ca el s-o lanseze. El alege acel moment ca s-o întrebe: — Ce subiect de reportaj aveai? Când ai venit aici. Parcurg un kilometru groaznic, în tăcere. Ceva din el speră că ea nu va spune nimic. Ceva din el nu vrea să afle adevărul. Simte ceea ce a recunoscut prima oară în ea, groaza din spatele calmului ei fals. Văzută cu colțul ochiului, e o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
irealități reale care ascunde o cumplită ironie, căci, pe măsură ce le privești, fața și trupul mortului par că-și pierd consistența de carne omenească, asemeni figurilor de ceară dintr-un muzeu, și zîmbesc, privesc, batjocoresc și imită viața, Într-un fel groaznic și ireal, Întocmai ca acele figuri de ceară. Barele de lemn se Învîrteau neîncetat cu tocănitul lor specific, oamenii treceau neîncetat grăbiți, pășind pe pardoseala cenușie de ciment, trenurile vuiau neîncetat În stația de dedesubt cu o vibrație aspră ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cum s-o dovedească și totuși știa că sălășluiește acolo, adînc Înrădăcinată În mintea și sîngele omenesc, cunoașterea clară a acestei țări și a neamului tatălui său. Simțise În ființa sa totul, amestecul tragic și indisolubil al neamurilor. Cunoștea contopirea groaznică a animalicului și a spiritualului. Cunoștea spaima fără nume a bătrînului codru barbar, soborul de figuri barbare adunate În jurul lui Într-un cerc sumbru și nepămîntean, sentimentul că se Îneacă În grozăviile pădurii nepătrunse a timpului barbar. Pe toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
n-am putut să-i sufăr de cînd am văzut unul În copilărie pe o stradă din Baltimore. Primul om pe care l-am văzut cînd am coborît de pe bac la San Francisco a fost un chinez... pielea aia galbenă groaznică“ - a zis - „și de-atunci am urît orașul ăla! Dar nu știu care-i pricina... Dumnezeu mi-e martor că nu știu. Dacă stai să te gîndești e cam ciudat, poate doar dacă“ - a zis și s-a uitat la mine - „i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că, deși păreau să vină de la alte persoane, îi veneau în minte ca fiind propriile gânduri. "Se pare că și Leej a avut o reacție proastă". Impresia era că vorbise Eldred Crang. " Impresia mea este că s-a întâmplat ceva groaznic, dar nu știu ce". Aceste vorbe veneau parcă de la John Prescott. Crang zise: "Patricia dragă, cheamă doctorii. Din fericire, are cine să ne ajute". Da... Acum era din nou prima voce. "Adu doctorii. Dar imediat, să nu pierdem impresiile: dați-mi voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
absolut nici un sunet, nici o mișcare. Știa, totuși, că mai erau oameni în încăpere. Și, deși termenul nu avea înțeles în sens lărgit, Gosseyn deduse că exista un "sentiment" în sinea susținătorilor și discipolilor tânărului împărat, corelat cu un fel de... groaznică pauză. Tăcerea se încheie brusc. Câțiva se străduiau să respire. Pentru Gosseyn fuseseră câteva secunde foarte valoroase. Pe timpul acestei pauze avusese timp să-și dea seama că ar face bine să hotărască felul în care i-ar putea face pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ciudată în cap și în corp, Gosseyn se opri din scris și așteptă, încruntându-se... Vocea lui Enin se auzi de dincolo de ușă: - Chiar crezi c-o să facă asta? Chiar crezi c-o s-o facă? - Să facă ce? Senzația aceea groaznică se atenuă, atunci strigă întrebarea, apoi întrebă iar: - Și despre cine vorbești? - Domnul Blayney! Chiar crezi c-o să reconstruiască această clădire? Gosseyn termină de scris cuvântul "lapte". Apoi puse creionul jos. Se ridică. Și ieși în salon. În timpul acesta constată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
veacului al XVIII-lea. Tot pe atunci se nimeri istoric ca Europa carolingiană să apuce să colonizeze Bucovina de Nord, cu Cernăuțiul și cu tot ce mișca pe acolo. A fost bine așa? Din perspectiva veacului națiunilor a fost ceva groaznic, un vis urât, o umilință continuă și insuportabilă, o durere fără margini. Din cauza asupririi străine plâng mierlele și holdele, oftează mamele, și pruncii au somnul bântuit, iar junii strâng pumnii pe mânerele cosoarelor, a coaselor și a hangerelor. Nenorocire, numele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
de oameni cu un detector de minciuni, dar în acest timp flota lui Enro, ajunsă în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai vechi cu bărbi zburlite, cei mai noi cu mustăți aranjate, dar toți aveau frunți severe și guri încleștate. De la un balcon se auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise o ușă și o voce plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele, și nu șovăielnic, ăă, șovăielnic se folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mic... — O ținem împăiată, într-o debara de sub scară, murmură McAlpin. — ... aveam și șofer, pe Stroud, un personaj încîntător, un adevărat Cockney. îmi lipsește enorm mașina. Totuși, dacă aș avea-o, aș folosi-o tot timpul, pentru că sînt din naștere groaznic de leneșă. Presupun că alergatul ăsta pe la magazine mă ajută să mă mențin tînără. Un alt lucru pe care nu-l mai facem azi e să ne distrăm. Totuși, aș vrea ca aniversarea a douăzeci și unu de ani a lui Kenneth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]