2,606 matches
-
începe cu formula de basm „A fost odată”. Alta, Paco și Petro, „poveste spaniolă”, cu „Povestea de față, pentru unii, e, poate, de necrezut. Asta nu înseamnă că nu e adevărată.” Multe narațiuni sunt scrise în notă ironică, incluzând parodie, grotesc, insolit, absurd, fabulos, mister, simbol. Un poet domiciliat la țară are o floare albă în fereastră; într-o zi, lângă ghiveci se așază o pasăre neagră. Pe hârtiile de pe masa lui încep să apară de la sine poezii. Devine celebru, și
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
istorii de dragoste, una romanțioasă și alta, galantă, a naratorului însuși, schițează cu ascuțime un tablou de epocă. Un ochi lucid, malițios scrutează în final iluziile din tinerețe. Despre anii de ucenicie vorbește schița Cum am învățat românește, în care grotesca apariție a dascălului Socoleanu e batjocorită cu o faceție crudă. Au mai pățit-o și alții relatează, cu lejeritatea unui divertisment, tribulațiile conjugale ale postelnicului Andronache Zâmbolici. În Toderică, de fapt o traducere mai slobodă a nuvelei Fédérigo de Prosper
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
textul a fost înrâurit de dramele școlare maghiare, în care anumite întâmplări grave din istorie erau parodiate - pretext pentru spectacole de divertisment, organizate cu ocazia unor serbări sau carnavaluri. În manieră de farsă, momente cu rezonanță dramatică alternând cu interludii grotești (cântece, scamatorii, dansuri), este evocată uciderea domnului moldovean Grigore III Ghica de către turci, în anul 1777. După un Praeambulum ce anunță subiectul, acțiunea începe printr-o scenă în care domnul plănuiește împreună cu sfetnicii săi o alianță cu puterile creștine (Rusia
OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE EXPRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
în prezența oricui, ba le și comentează. Protagonistă și factor coagulant al romanului, Augusta nu e doar prima „doamnă” a țării, e deținătoarea puterii supreme, absolute, sub acoperirea docilului Bazileu. Regimul instituit de neîncoronata regină Dracula e un despotism absurd, grotesc. Ca unealtă îi slujește tânărul amant, căpitanul de securitate Bob Orlando, o pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
unei beatitudini levitaționale, pe când cea secundă instalează sentimentul singurătății și al destrămării clipei de grație. Versurile din cărțile care au urmat accentuează această a doua mișcare, evoluând în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
Astfel, Joc secund ar fi o îmbinare a mitului oglinzii și a mitului nunții, Oul dogmatic și Riga Crypto... o „replică baladescă” la Ritmuri..., în care soarele (și nu Enigel) ar fi „Luceafărul” barbian, iar râpa Uvedenrode, văzută ca Olimp grotesc al poeților, se proiectează ca intersecție a mitului oglinzii cu simbolica îngroșată a „cercului Venerii” sau, în fine, poemul Domnișoara Hus este citit ca un „cântec de dragoste moartă” și ca o celebrare, nu lipsită de burlesc, dar și de
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
și satiric e astfel declanșat, revelând un pictor de tonuri groase, păstoase, cu vocația șarjei, asemenea unui Rabelais, trecut prin Goya și Bosch. Gazda, soția acestuia și cei din cercul lor sunt pretexte de portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate memorabile. La fel de pregnant se prezintă și figurile concepute în cheie sobră și învăluite de abur mitic și magic: pădurarul și copiii săi - vietăți sadoveniene și voiculesciene ale naturii sau descinse parcă din eresuri -, cum și unele animale vorbitoare fabuloase
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
simbolic Zen), dar nici aceștia nu reușesc să-și salveze independența, intimitatea și capacitatea de a comunica autentic. Claustrarea și înstrăinarea plutesc ca un spectru peste această lume, în care o banală coadă la curățătoria chimică ia aspecte halucinante și grotești. Un bărbat în rândul lumii, ultimul roman publicat de O. în țară, dezvoltă tocmai această temă a încarcerării așa-zicând civile. Libertatea individuală a protagonistului - un geolog în convalescență - este confiscată, sub pretextul protecției, al securizării, de către familie și, în
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
recomandată și validată de critici consacrați, precum Nicolae Manolescu, Eugen Simion ș.a. Prima exegeză panoramică nu numai a o., ci a întregii literaturi a tinerilor din deceniul al nouălea aparține totuși unui critic optzecist, Radu G. Țeposu, în Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă (1993). Trebuie însă subliniat faptul că poeții și prozatorii optzeciști au, în majoritatea lor, competență și vocație teoretică, fiind de regulă - chiar dacă în subsidiar - și eseiști sau critici literari. Textele critice, teoretice și programatice cele
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
spre România” ajunge la Bolgrad, cerul e acoperit de umbre policrome și fugarii asistă cu groază la descinderea parașutiștilor. Ultimele două sau trei vagoane se răstoarnă în urma ciocnirii cu un accelerat. Spectacolul, cromatizat prin componente tragice, nu lipsite de aspecte grotești (încăierări, bătăi sălbatice, îmbătarea mecanicilor de locomotivă, omorârea unui șef de gară, cotcodăcitul sinistru al câtorva zeci de păsări sărite din cuști), e de apocalips. Tragică prin chiar derularea situațiilor, viziunea romanescă e susținută și de lirismul generat de deznădejdea
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
spre literatură” (E. Lovinescu) ori „o atmosferă adesea dezgustătoare, de vulgaritate, priapism și halucinație” (G. Călinescu), rezistă, totuși, prin capacitatea de analiză psihologică, chiar dacă aceasta se exercită mai curând asupra unor cazuri clinice, spectaculoase în sine, în special în registrul grotesc, dar mai puțin semnificative în plan general uman. Sunt aici câteva obsesii fundamentale: virilitatea contrariată, ispășirea păcatului, terapia erotică. Aceste „proiecții obsesive” (Ov. S. Crohmălniceanu) se relevă în contexte epice tensionate și determină stări sufletești terorizante, direcționate de sentimente dominatoare
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
astăzi, în film, thriller psihologic) sau de tribulațiile erotice ale personajelor, Rusoaica este, în primul rând, romanul acestei așteptări, frustrate și frustrante în cele din urmă. Realul capătă reprezentări conforme cu aspirația mistuitoare a lui Ragaiac, se deformează fantastic și grotesc, se transformă într-o lume paralelă, care absoarbe personajul și îi modifică percepțiile, transformându-l într-un alter ego superior previzibilului Ragaiac. Ipostază pasageră și excepțională a personajului, căci Rusoaica nu vine (nu mai vine) și Ragaiac, împreună cu lumea lui
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
Dezavuând simplificările, latura de unicitate, surpriză și enigmă a evenimentului istoric își recapătă locul în narațiunea istorică. Crezul naiv în progres profesat de Voltaire (1694-1778), Gibbon (1737-1794) sau Comte (1798-1857), iluziile hegelienilor sau convingerile materialiștilor marxiști au fost dezarmate de grotești evidențe statistice. Avansul spectaculos al cercetării istorice nu mai pretinde deloc astăzi să ia locul Providenței. Până și istoria Bisericii - a crezurilor și a sinoadelor ecumenice, cel puțin - a ajuns să fie scrisă fără „ipoteza Dumnezeu”. Foarte previzibil, specialiștii disciplinei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Urmând via Crucis, fiecare dintre noi își va bea paharul părăsirii și al răstignirii. Uneori trebuie să acceptăm că, omenește vorbind, nu este nimic de înțeles din istoria umanității - așa cum fără Înviere, crucificarea lui Iisus ar fi rămas o șaradă grotescă. Și totuși: înfrânt de puterile veacului, jertfa lui Hristos a schimbat fața lumii, dând istoriei umanității un sens vertical, aflat în plină desfășurare. În acest punct putem recapitula stațiile principale ale meditației noastre. Am început prin a arăta în ce măsură conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
et nunc, a excepționalului. Ca români, am știut întotdeauna să proslăvim posteritatea. În perimetrul nostru, moartea convertește atâtea figuri triste ale istoriei în efigii perene. Doar pentru că nu ne angajează, discursul funebru devine encomiastic. Poarta admirației noastre este deschisă, aproape grotesc, spre cimitir. La noi, orice demers etic pare a fi compensator, orice cuvânt laudativ, o specie a necrologului. Dar „vremea s-a scurtat acum” (I Corinteni 7, 29). Să privim spre câteva modele vii. Viul aici nu declină un fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai radicale, oricât de penibile, grotești și respingătoare ar putea fi acestea uneori (să nu uităm, până la intervenția autorităților televizuale sau a justiției, există telecomanda!), „vipurile” emergente au persistat în cultura monologică în care crescuseră înainte sau după 1989, trebuind să învețe însă până la urmă rudimentele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să-i citească pe Xenofon, Tucidide și Platon în elină) și le stă la dispoziție pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico-sexuale); „Abe” e bârfitor, are maniere „grotești”, se comportă ca orice nouveau riche (călătorește la Paris cu exorbitantul Concorde, ca să poată fuma; își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
stângistul ecologist Ralph Nader, soluția celui de-al treilea partid a fost până acum compromisă. Rămân așadar franctirorii, de la excentricii consecvenți la spiritele cu adevărat lucide și independente. Unul dintre aceștia a fost Allan Bloom. A-l prezenta în cheie grotescă și a-l minimaliza devine astfel un gest politic de mare semnificație. Dincolo de accentele ei controversate, The Closing of the American Mind a pus un diagnostic sever învățământului superior american și a arătat rădăcinile, contextele și consecințele unei masive crize
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
transgresarea barierelor de „castă”. La cel mai înalt nivel al criticii culturale, opera din secolul alXIX-lea a fost inclusă de Susan Sontag în stilul cultural camp, bazat pe o estetică a aparenței superficiale, a extravaganței și excesului, a disparității grotești între formă și conținut, apropiată de dandism și asociată, ca și acesta, cu homosexualitatea. Ironia face ca Susan Sontag, analista fenomenului, care s-a și lansat cu un articol pe această temă publicat în toamna lui 1964 de Partisan Review
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ca și Bellow, Eliade, Leo Strauss, Bloom, Leszek Koßakowski) în faimosul Committee on Social Thought de la University of Chicago (Shils, membru fondator, timp de 45 de ani). Caricatură e poate puțin spus, fiindcă „Kogon” nu apare doar ca un personaj grotesc, ci e considerat „periculos”. Dintre numeroasele lucrări ale lui Shils (care a fost totodată traducător și comentator al unor clasici germani ca Max Weber și Karl Mannheim), The Calling of Sociology și The Intellectuals and the Powers, precum și mai recenta
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fie considerate fosile. Pe tavanul de granit al unei încăperi din mape templu din Denderah a fost descoperit, în urmă cu cincizeci de ani, un planisfer sculptat și pictat, înfățișînd o sumedenie de centauri, grifoni și delfini, asemănători cu figurile grotești ce se pot vedea pe firmamentul zugrăvit de pictorii moderni. Bătrînul leviatan înota și el acolo, pe planisferul acela, cu veacuri și veacuri înainte ca Solomon să fie adus pe lume. Nu se cuvine uitată și o altă mărturie despre
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de luptă. Cu o fantezie năstrușnică, se folosi de sicriu ca de un cufăr, în care își rîndui hainele, scoase din sacul său marinăresc. își petrecu multe ceasuri de răgaz scrijelind pe capacul sicriului tot soiul de figuri și desene grotești; încerca, se pare, să copieze, în felul lui stîngaci, o parte din întortochiatele desene tatuate pe trupul lui. Tatuajul acesta fiind opera unui proroc de pe insula lui, mort între timp, care se folosise de trupul lui Queequeg pentru a scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În timpul bătăliei ca să nu se distingă până la sfârșit cine a fost Învins și cine a fost Învingător. (Ă). Ecouri Însă ale acestui limbaj bombastic mai răzbat și azi, din păcate, În critica noastră. Iată de pildă cât de umflat și grotesc se comentează o lucrare În Iașul Nou (nr. l, 2, pag.l46): «Cu această perspectivă luminoasă, zugrăvită magistral În ultimele pagini prin triumful simbolic al tractorului Împotriva plugului primitiv al unui țăran mijlocaș și Împotriva propriei sale mentalități Înapoiate, romanul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
impuse cerut de producători? Câtă artă încape într-un dialog între „școlărițele la pubertate”? Cum să descrii filmarea „tehnicolor” a unor picioare de dansatoare de cabaret? Cum să sugerezi adâncimea gândului, când tot ce surprinde camera de filmat este baletul grotesc al paharelor cu băutură plimbate dintr-o mână în alta? La acest nivel, scenaristul e o victimă sigură, un funcționar sacrificat pe altarul submediocrității aducătoare de profituri. Luat de avântul retoric, Chandler nu vede vreo șansă reală de îmbunătățire a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
spune că Bordeianu dădea cu milă și a fost observat și turnat de cineva agresorilor. A fost snopit în bătăi pentru aceasta și apoi arătat camerei gol până la genunchi, întreg corpul fiindu-i plin de vânătăi 1. A trecut prin grotesca punere în scenă a Crăciunului din 1950, când a fost supus unor umilințe ieșite din comun. În timp ce era închis la 3-subsol, a fost scos din celulă și anchetat de un angajat al Securității din Iași, care părea șocat de aspectul
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]