2,871 matches
-
ușor în mâini. Ajungeau. Ușor. Cu blândețe, deși unora le place duritatea. Cu blândețe, până pe culmile plăcerii. Ușor, până pe culmile durerii. Sâni ca piscurile gemene, așa aveau ele pe vremea aceea, munți cedând mângâierilor. Mele. Ce lucruri dulci. Ce lucruri grozave și ele. Un șmecher gălăgios, așa eram pe vremea aceea. Toate organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu „bătrânii” a multor consacrați ai literaturii universale, Lucian Raicu continua, scriind: „Se sufoca Rebreanu de preze nța în literatură a bătrânului Slavici sau de a mult mai puțin bă trânului (oricum „concurent” prestigios și incomod) - Sadoveanu? ... Programele și manifestările grozavelor „generaț ii” sunt opera (poate singura operă) a unor inși care și ‐au văzut apoi de treabă, s‐ au făcut avocați, diplomați, negustori, profeso ri etc. și au cam dispărut din literatură, deși de luptat au luptat, nimic de zis
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
era deja mort. Supradoză de cocaină. Tim se despinse de spatele scaunului, îl roti ca să stea la biroul lui și începu să mâzgălească. E genial, atâta timp cât nu ne dă nimeni în judecată. Tre’ să verific asta. Va fi o apariție grozavă pentru ediția de sâmbătă. —De ce sâmbătă? —Mai mult spațiu. Poate să îl pun în secțiunea a doua, să îi dedic două pagini, multe poze drăguțe... Știi cine a investigat, nu? I-am dat numele lui Brand. —Dar tu? Aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în așa fel încât să pară o întrebare ingenioasă; Helen avea o minte brici. M-a privit aspru. — Oh, extraordinar, mi-a răspuns grațios. A fost ca o vacanță gratuită. Am mers în Scoția. Ne-au cazat într-un hotel grozav, de patru stele, toate ca la carte. Era una dintre acele mărci de brânză care se vând la triunghiuri, în folie? am întrebat din nou, nevrând să o las să scape așa de ușor. A trebuit să le desfaci în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
știut, spre înălțimi doar lui menite. Îmi plăcea să mă las fugit din mine, când mă simțeam furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute, cu Lumea, cu întâmplările și cu darurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș pleca în câmp, să privesc ierburile, să înghit depărtările, să mușc din orizontul cu dunga lăptoasă a ceții ridicându-se, să mă cufund în pământul jilav, să las roua să mă ude ca o apă purificatoare. Am mers doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lumina somnoroasă încă a dimineților. Alteori, o vedeam la cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și lipea personal noile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără prelucrările lor de la partid, fără gândul că am de pierdut ceva dacă ajung sau nu inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă, ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puteam dărui ceva scrisului meu, constatai scârbit că, de fapt, salba ta nu era decât un șir de tinichele și cioburi colorate, nici măcar mărgelele intens colorate care ar fi putut ademeni pe băștinașii multilateralei noastre dezvoltate. Eram într-un impas grozav. Golisem sticla de votcă. Gândurile posomorâte mă copleșeau cu întrebări pe care nu aveam cui să le împărtășesc. Bumbu terminase monologul și acum fredona un fel de schelălăituri, încurajându-se de unul singur, „așa, taică, așa, oșenește“. Chelnerul venise pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meschin al gândurilor mele, alegându-se doar ceea ce-i cu adevărat curat, bun, temeinic. Astfel mă bucur și mă întristez rugându-mă. Mi-e teamă și, în același timp, mă simt plin de curaj, de parcă aș porni mereu la o grozavă luptă. Mă simt împăcat, dar și biruit de mari neliniști. Lupt cu mine și nu știu, de fapt, cu cine lupt. Cu cine poți lupta și cum, când dușmanul ți-e prieten apropiat? Când adevărul este minciuna în care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât urmele împleticite din ograda bisericii, chiar decât funia cu care mă jucam. Trebuia să mă duc la Ester și apoi să mă întorc în toate ale mele. Știam, o simțeam, fără să o pot numi, că o forță mai grozavă decât tot ceea ce credeam eu că însemn mă biruise iarăși. Și aceeași forță nu-mi poruncea nimic altceva decât să mă întorc la Ester și să mă supun. Povestea se sfârșise. Ticălosul însă nu se spânzurase în curtea bisericii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum, abia atunci, părăsirea se cuibărise adânc în mine. Sunt astfel de clipe când te vezi din afară de tine și te simți solidar cu cel pe care-l vezi, ți-e milă de el și, în același timp, o silă grozavă de tine însuți îți umple sufletul. Proza postmodernă nu mai analizează astfel de procese. Nu o voi face nici eu. Voi cere doar chelnerului să-mi facă nota. Mă va invita să mai trec pe la ei. Voi pleca spre toaletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a fi moral. Cred doar că este o teamă orgolioasă să mă mânjesc doar pentru câțiva dolari. Dar pentru un sac de dolari? Zadarnice toate zbaterile stârpirii corupției. Este impregnată în venele noastre, ca plasma sângelui. Poate doar o frică grozavă s-o mai țină în frâu. De eradicat, niciodată. Face parte din gena noastră. Acum, când scriu toate acestea, D.D. este la Bibliotecă. Citește la două mese în fața mea. Ne-am întâlnit de câteva ori la catedra custodelui. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mă în ea. Începuse să vorbească dezlânat, chicoteli, înjurături, alinturi, vorbe fără șir. Când n-a mai putut, a început să bolborosească scurt, de parcă clocotea un cazan imens în pântecele ei. Mi-a dat drumul, descătușându-se cu un geamăt grozav, ca un horcăit. A stat câteva clipe prăbușită în ea, rezemată în coate. Apoi a coborât. A ridicat din umeri. — E bine c-am făcut-o. Și eu cred că voiam. Trebuia s-o terminăm odată și odată... Am coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
garsoniera mea. Îmi aminteam însă că o luasem cu mine ieri, când plecasem, cu gândul de a i-o înapoia astăzi. Simțeam cum spaima de a fi pierdut acel text al lui V.V. se topea într-o spaimă și mai grozavă. Aceea de a fi pierdut și cea mai frumoasă povestire scrisă de mine până atunci. Aveam în acea nenorocită de servietă și un text de-al meu, terminat chiar cu două seri mai înainte. Mă gândeam să-l citesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la cheremul unei taine pe care nu o înțelegeam. Pe care nu o puteam birui. Vorbind, aveam doar certitudinea că încă mai sunt viu. Deși, prea bine știam, poți muri și la jumătate de cuvânt. Într-una din acele nopți grozave, bătrânul a început să-mi povestească ceva despre moartea tatălui său. Căzuse în încercuirea de la Stalingrad, iarna, și în primăvară se treziseră cu calul lui la poartă. Era dintr-un sat de prin Vâlcea. Era copil în vremea aceea. Creștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
flăcăruile jucând, cufundați parcă în ei, doar cu privirile rămase priponite, împiroiate țintă de butucul spuzit, înecați în tăcerea lor, păreau atât de înmicșorați încât, ciudat sentiment al neputinței de a-i înțelege, eu însumi deveneam un fel de duh grozav. Duh spăimos, pogorât peste ei cu amenințări dintr-un timp neînțeles, într-adevăr, de ei și care nu făcea altceva decât să-i tragă în sorbul patimii de a-i ucide doar. Mi-era atunci scârbă de mine, de timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a dat speranțe puține și frică nesfârșită. Omul nou mult trâmbițat cândva nu era decât omul gata scris... Adevărată nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
există renaștere. Doar repetare, veșnică repetare, până la cenușă... Așa cum a fost timpul turnătorilor, avem acum timpul vidanjorilor. Timp al răscolitorilor în scârnă, care-și fac un merit justițiar din a readuce în lumină mâzga și puroiul de altădată. Din textul grozav al turnătorilor de odinioară ei încearcă să alcătuiască acum un text al adevărului. Un text mincinos, pentru că-i făcut din frânturi, din petice, cu multe goluri și semne de întrebare. Un text al altei minciuni. Un text construit fără har
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mai devreme fusesem la bătrâna doctoriță W.W., cu care înregistrasem câteva ore bune de amintiri din anii ’50. Tatăl ei fusese patron de cinematograf cu grădină pe Bulevard și fata crescuse printre oameni ai filmului. Avea încă o colecție grozavă de afișe, fotografii, multe cu autografe de la nume celebre. Voiam să le cumpăr pentru arhiva noastră, dar femeia nu renunța la ele. În schimb, a acceptat să îmi povestească tot ce voiam, privind doar acele afișe și fotografii. Când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu Conți în Cișmigiu, am avut dintr-odată sentimentul că viața mea se va sfârși chiar acolo, pe aleea ducând spre banca mea. Speriat, m-am oprit și mi-a venit să urlu. Singura reacție demnă în fața unei astfel de grozave spaime. Nu am reușit să scot nici un sunet. Acum, târând-o pe Conți după mine sau ea ducându-mă după ea, trăgându-mă până la intrarea în parc, am văzut deslușit, ca într-un film documentar, derulat cu încetinitorul, cum muream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără prelucrările lor de la partid, fără gândul că am de pierdut ceva dacă ajung sau nu inspector-șef pe județ. Mă aruncasem, conștient, în lumea aceea de risipă ca și cum experimentam pe mine un leac nou, o otravă sau un întăritor grozav, ale cărui riscuri sau beneficii, neștiute, mă sileau doar să trăiesc alandala, fără iluzii, fără avânturi, fără nimic din ceea ce ar fi putut să-mi tulbure plăcerea pură a fiecărei clipe. Descoperisem o libertate care mă amețea. O trăiam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și presiunii (leziuni de decubit); nu pătrund resturi alimentare Între proteză și gingie; proteza dentară nu mai este percepută ca un corp străin și nu se mai mișcă În timpul vorbirii sau masticației, permițând adaptarea rapidă...” Dacă proteza e atât de grozavă, atunci de ce o mare parte din clienți (70% din pacienți) se trezesc cu ea În esofag, elimând-o, după multe chinuri, uneori ajutați și de magneți, pe calea anală? Pentru a-și reveni la viața normală, lui Noimann Îi trebuia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spectacole, simt nevoia să fie apreciați prin aplauze de colegii și părinții lor sau chiar de alți elevi din școală. Teatrul este arta care apropie sufletele și le amplifică vibrația. AUTOREA PRIETENII SOARELUI Bogdan:Gata, gata pentru azi! A fost grozavă gimnastică! Ce ne-a mai înviorat! Ciprian: Copii, Dănuț n-a venit in curte la gimnastică ! Bogdan: Parcă-i prima oară? Zi-i “Fofolici” și gata ! Ciprian: Cum gata? Trebuie să-l dezvățăm. Umblă tot timpul înfofolit, se ferește de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Kiev, și pe două direcții secundare: a) din Finlanda spre Murmansk și Leningrad; b) din România prin sudul Ucrainei și În lungul litoralului nordic al Mării Negre. (P. Bărbulescu - I. Cloșcă, op. cit., p. 808) „Fusese, timp de câteva zile, o furtună grozavă și neagră și drumul se transformase Într-un fluviu de noroi.“ Transcrierea amintirii uzează deja de alte cuvinte decât cele proprii povestitorului. Între timp el s-a ridicat și a gustat din țuica ce Începuse să se scurgă Încetișor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]