1,450 matches
-
șuiera și se smulgea ca vântul închis, dar nu-i folosea nimica." Cerințe: 1.Subliniază răspunsul corect. 2.Desparte textul în fragmente și scrie planul de idei. 3. Povestește primul fragment. 4.Alcătuiește enunțuri cu cuvintele: bătălie, năruit, bir, supus, hău. 5. Alcătuiește enunțuri cu sensuri diferite ale cuvântului închis. Precizează în paranteză sensul folosit. 6.Scoate din text trei substantive comune și le desparte în silabe. 7.Scoate ultimele două adjective din text. Precizează numărul acestora și substantivele pe care
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
n-ar avea o conștiință eternă, dacă, în adâncul a toate, n-ar exista decât o putere sălbatică și clocotitoare dând naștere, în vârtejul unor întunecate patimi, tuturor lucrurilor, celor mărețe și celor neînsemnate, dacă sub lucruri s-ar ascunde hăul fără fund pe care nimic nu-l poate umple, ce-ar fi viața altceva decât disperare?" Acest strigăt nu-l va putea opri din drum pe omul absurd. A căuta ceea ce e adevărat nu înseamnă a căuta ceea ce ai dori
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
gherila urbană se soldează cu eșecuri sângeroase: bilanțul militar este extrem de modest, în timp ce pierderile comuniste prin arestare sau împușcare de ostatici sunt considerabile. Iată de ce acest dramatic angrenaj are importante consecințe politice. Represaliile ocupantului cască între el și populație un hău din ce în ce mai adânc și-i transformă pe comuniști în martiri - PCF se va autointitula încă din 1944 „partidul împușcaților”. Comuniștii au mai mult succes cu formarea de maquis-uri în unele zone rurale, mai ales atunci când tineretul este împins în mod masiv
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
stafide” al unuia Thomson, devenit sir William și lord Kelvin? Cu care suntem, încă, dom profesor, în onorabilul, dar derizoriul, totuși, domeniu gastronomic. Pornografia-ncepe cu-acela astronomic, cel plin de găuri, albe sau negre Ăfără păr, adică epilate), de hăuri și de zgăuri, mai toată aura acestui cer fiind înlocuită de gaura de vierme! ĂContinuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Povești de trezit părinții Emil BRUMARU Fluturi asasini. Cine ar fi crezut! În verdele înspăimântător de albastru, întins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
valahă, de care sunt și eu legat, într-un fel sau altul. La București se află concentrați un mare număr de teoreticieni ai administrației, iar în județe se află practicienii administrației. Evident că între cele două tabere se cască un hău. Cei de la Centru studiază manuale științifice, au parte de traininguri în Vest (chiar l-am auzit pe unul din lectorii tari ai Bucureștiului, ai Unității, folosind formula „am fost treinați în“..., care mi s-a părut barbară, forțată, superficială) și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Măgura Odobești, nor izolat la clipa trecerii în orizont, atîta cer, îi faci înecul tot semnificații, cutreieră seninul lui, luna întîi, luceafărul lîngă ea, radicale contururi, secera de crai nou în rama geamului, pe culoar spaimă, un tablou și două hăuri, negrul pămîntului, seninul cerului, neliniștea amurgului preludiu, de Chirico din memorie și din apusul care-i seamănă, cînd soarele mai stă pe cer, acest albastru definitiv, acest negru pierdut, dungă de lumină gălbuie, verzuie, atît are din lume, unde stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
fierbinți, un hram și pentru largul văii, cimitirul Tîrgu Ocna cîmp demografic sigur, înhumarea în humus după fermentarea în păcat, pieptul marin al gării Saline numele și bătaia de senin matinal, tot așa soarele cu ultima zi de azi și hăurile de trecut-viitor, a luminat gării marea găuri negre în trupul limbaj, halta Cireșoaia trei femei, tinere două, diferențele geografice inefabilul, profilul feminin variația, sonde, Dărmănești regimul navei de habitat depresionare, cu rîul Dofteana tîrg și parcarea peste linii pustii, soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
părerea lui, specifică epocii, că găsești beneficiarul la recepția lucrării, propagat (II) în prototipul oricăruia, afirmarea supremației naturii asupra culturii, biserica la esteme B, stingîndu-se muntele, Deda biserică în deficit geologic, întoarce în cîmpuri sociale ca să-l înlături la noroc, hăuri în strădania de dobîndire a omeniei direct din om, activitate misionară, nu munte pe gratis, de unde traseul om, Deda staționare în normalitatea să scoți din tine rădăcina pătrată, cf. Lem, Stanisław, Ciberiada, garnitura pereche Timișoara Galați, hidroelectric vuietul locomotivei, însemnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe toamnă trecută! utilaje de terasare în frămîntări, unelte indirect agresive, din lucrativ, din semantic în fond, două tunele, muzele neliniștitoare cu bucle pe care vom călca, 2-3 km de anticipate întîrzie proiecția cui în timp? prea golașe dealurile cu hăul Bacovia, copiii de acum se nasc în decembrie, tată! accelerat spre sud anticipat pe roți, suficient zgomotul, ce va urma, aproape viață, sînt instrucțiunile asiguratorii, învăluirea, cămașa fătului, Cojocna terenurile pustiite, nu pustii, în România nu trebuie lucrat, natură, cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
apă, protoformulă artei, Pietrișu, Victoria din Samothrace împinge grilajul de fier din ușă și înaintează cu pașii zeiței în trening roșu, restricție de viteză, linia răsturnată, halta Costești-Iași ratele de spațializare din culme, reper subsecvent șoseaua se prelinge după gară, hăurile, bioluminescente, cele mai multe lucruri nu au nume, voiam să spun și mamei că sîntem peștii care ne tîrîm pe funduri de mîl! izbucnește fanfara, cum să cînte surla văilor de noapte! trebuie prinse buciumele în chei istorice, oamenii lui Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
poalele de zăpadă, gardul din șir de mesteceni între vecini, La umbrăăă de stejărel / Da, da, da, da! doba urătorilor pe hol, din coastă albul bisericii, crucile, case treptele în adîncitură, biserica de ceață și fețele de brad brumate din hău întorc verde la trecere, Livezi-Ciuc fir de mesteacăn între brazi și pinul plantat podoabe de chiciură, terasament în botul locomotivei, capete presimțindu-le din priviri, bătălia pe amănunte, la goblen îți coși ochii, brazii luați la grămadă cu ieșirea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sau nu, numai El o poate ști sigur sau poate nici El! Istoria filozofiei occidentale nu reprezintă în fond decât o serie de note infrapaginale la filozofia lui Platon. Eliade eliberează scenariul: Botezul este o coborâre a lui Hristos în hăul apelor pentru bătălia cu monstrul marin, lupta cu păcatele omenirii. Zeii sunt veniți după creația lumii, așadar cum poți ști de ei? (Mircea Eliade, Despre rugăciune) Cine știe cu adevărat, cine poate lămuri cum s a făcut această creație? (Mircea
Lecția Eliade... by Luminița Săndulache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1707_a_3026]
-
vreau răul, să vadă că eu îi sînt un mare prieten, c-o iubesc mult, mult de tot. Mona stătea la geam extrem de agitată și simțeam că dacă mai fac un pas spre ea este gata să se arunce în hău de la etajul patru. Cum eram ocupat cu acest joc al tentației, n-am auzit cînd ușa apartamentului a fost descuiată. Cum scena se petrecea în bucătărie, n-am auzit nici cînd ușa acesteia s-a deschis. Costel, ce faci aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
S-a oprit cu gheața și s-au rupt zăgazurile cu apă. Curge apa din cerul negru. Șuvoaie se formează și pe sub ei. La dreapta lor un torent vine pînă la o buză de rîpă și apoi se aruncă în hău. O cascadă hîdă, fără fund. În jurul lor apa își adună forțele pentru a-i lua la vale. Prin pantofi ies bulbuci la orice mișcare. O să murim aici, spune Pamela cu speranța că va fi încurajată. Da, tremură de frică Guță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Amîndoi mor de frică. Guță își ia inima-n dinți. Tremură, dîrdîie, lunecă și... trece. Hai, treci și tu, țipă la Pamela. Nu pot. Mor de frică, ajută-mă! N-am cum, treci și tu ca mine. Dacă pic în hău? Guță tace. Pamela imploră. Ajută-mă că mor, uite se întunecă. Plînge, dar Guță nu aude. Dă chiar să plece, dar Pamela țipă și-l blestemă. Guță chiar s-a hotărît să plece, cînd apare tînărul. Țineți-vă de mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în urmă. Te întrebi, totuși, ce a făcut timpul în miile de ani scurși fără a așterne uitarea. Pe acolo, printre măslini, a fost surprins de seniorul locului și a fost ucis. Ea s-a aruncat de pe geamul acela în hău. Eu visez și o văd îmbrăcată frumos așteptîndu-și iubitul. Inima ei bate mai des și mai tare. El apare ca întotdeauna și urcă panta curajos. Apoi un cuțit încheie o viață tînără care aduce un omagiu ultim iubirii. Un trup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai îngust decît cureaua mea de la pantaloni. Apoi, pentru că la marginea acestei curele începea o prăpastie care arar era mai mică de 800 de metri. Era o plăcere să auzi pietricelele de sub roți cum părăseau drumul și se aruncau în hău. Aș fi închis ochii dar nu era chip. Unde mai pui că am întîlnit vreo doi care veneau cu mașinile din sens invers. Dacă ar fi fost mașina mea aș fi riscat chiar și vreo două-trei zgîrieturi. Așa însă trebuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
izvor, un firișor de apă, îl traversa în liniște. Aici era și dormitorul întregii familii. Cu animalele la un loc era mai cald și mai economic în vremurile geroase. Evident că se curăța zilnic întregul ansamblu și izvorul ducea în hăurile munților dejecțiile cu grijă eliminate. Din cămăruța mea, pe un geam cu închizători contemporane lui Napoleon, privesc cu nesaț vîrful Buchet. Încerc o pace pe care de mult n-am mai cunoscut-o. Nu vreau cafea, nu vreau apă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai mult de 1,5 cm. Uite, încep de astăzi. Am 10 pesoși de la compa ñera Aleja. I-am reparat robinetul de la baie. Spunînd asta, începe să ruleze bancnota sub formă de țigară și prin tub îi dă drumul în hăul din cutie. Cei doi soți rîd fericiți. Se îmbrățișează și se sărută. Se uită la cutie veseli, o cîntăresc, o admiră și o mîngîie. Cam cît încape? întreabă My cu ochii scînteietori. Știu eu? Poate zece mii sau chiar mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dure, trăite de asasini și asasinați, de-avalma. Ochii mei semiînchiși încep să vadă cu secole în urmă. Un uragan înspăimîntător se joacă sadic cu o coajă de nucă. O urcă pe înălțimile valurilor și apoi o trîntește cu furie în hăul apelor care fierb. Oamenii clădiți din piatră luptă cu moartea care este sigură de victorie. Se rup parîme, pînze, catargul central, dar ei nu vor să moară. Țin cîrma cu mîini încleștate și izbesc nava frontal în valuri furioase. Prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc cu seve, nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia, nu numai aceea românească - aneantizarea lumii va Începe cu Înghițirea arborelui cosmic, axa lumii, În hăul apelor, poate primordiale pentru altă lume, nu e musai să facem o repetiție, retezând arborele neamului nostru, crezând că coroana Îi va putea fi hrănită cu Coca-Cola, hamburgheri și rock. Rădăcina va odrăsli, căci așa e În Natură, În vreme
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chiar sutele de cai de pe munte. Însă, într-un loc deschis, șansele ursului erau slabe. Așa că ursul încerca să încolțească caii deasupra prăpăstiilor de la actuala Cascadă a Cailor. Aici, sărmanele animale nu aveau altă soluție decât să se arunce în hău, căzând pradă înfometatului urs. De atunci, localnicii au redenumit această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
permis să-i subtilizăm câteva creații cu care să ne îmbogățim lucrarea: Piatra Dracului De vânturi și de ploi biciuit, de-arșiță, de ger, Pleșuvul colos de granit se-nalță la cer. Un colț din Buteanu pornit, o punte spre hău Spre vale s-apleacă gătit în strai de duh rău. În zi însorită, străjer al Bâlei-Cascadă, Se leagă cu vârfu-i de cer în munți de zăpadă. În soare, în ploaie, în vânt deasupra pădurii, La tine cu sufletu-mi revin
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
le apropie până la confundare. Eros este un zeu [...] a cărui înrâurire se întinde pretutindeni, cuprinzând tot ce e omenesc și, deopotrivă, tot ce este divin 68. Însăși geneza lumii este fapta erosului 69, iar Eminescu a dorit să coboare în hăurile începutului pentru a reliefa misterul germinațiilor. Combinând profunzimi ale spiritului, dar și intuiții revelatoare, Eminescu a plonjat cu mintea sa genială întru pătrunderea acestor chinuitoare taine abia-nțelese, pline de-nțelesuri70, care nu li se dezvăluie în egală măsură tuturor, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înțeles eu.) Să știți că nu ne atingem de protocolul TCP. Macmids sfix tronq bubux. Vasvax pompadus putinex sfax țanc. Se face! Aduce alt computer, îl eviscerează în doi timpi și trei mișcări. Ca un novice ce sunt, mă uimește hăul din cutia fermecată (ar fi loc să crești porumbei!), apoi, cutez: "Chiar credeți că se rezolvă?" "Musai, dacă-i vorba de o carte! Numai că, așa cum se vede, hardul ăstălalt e de pe timpul XT-urilor, e-un PC-AT-286, nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]