1,498 matches
-
unei biblioteci. La Salcia, într-o primăvară, îi va cunoaște în lagăr pe țăranii de la Răstoaca, peste douăzeci la număr, cu toții condamnați pentru că s-au opus colectivizării. Întîmplarea este redată în amănunt, eroul fiind cel mai iubit fiu al poporului: "Haite de activiști de partid intrau seara prin casele vreunui gospodar și nu ieșeau de acolo decît după ce șeful familiei binevoia să semneze adeziunea de intrare în colectivă. În urma activiștilor rămîneau ai casei, plini de sînge, cu capul spart, mulțumiți totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vin codoșii să se ia de noi ! Ia-o tu-nainte, că venim și noi, după care Pribeagu îi dă un cot lui Cristi. — Nu ți-a ajuns deci, cumetre ? — Ei, spune și tu, domnișorule Cristian, în ce fel de haită ne-am nimerit. Cu un fricos căruia trebuie să-i cauți ouțele cu lupa. Și tot el vrea s-o tulească, de parcă pe el l-ar fi pocnit mâncătorul de suflete. Și chiar atunci cei doi țigani, după ce împart niște
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o dată măcar lumina. Zona Chitila, Triaj și alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți pe cele câteva rute funcționale, unde șinele nu săriseră de la bombe și unde nu se formaseră cratere pe străzi. Câte o haită de câini vagabonzi apărea de te miri unde, în gură cu câteva oase umane, care mai aveau lipite de ele câțiva mușchi și câteva vene. Depresia din jur te înfiora. Șobolanii rodeau pisicile rămase fără stăpâni, nu invers. Mirosuri puternice
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cât mai bine - sub ochii copiilor care ne priveau mirați! - ca să supraviețuiască - vai, cum! -, și cei care „conduceau”, unu-două milioane, și aceștia, prinși În formele militare, de coercițiune mai ales, administrative și politice, care „descopereau” o nouă putere: cea a haitei, care, organizată pe interese imediate și substanțiale, implicit traficul de influență, a luat pur și simplu În stăpânire „țara”, reînviind, ca’ntr-un coșmar istoric, forme ale medievalității tîrzii românești, când puterea se exersa de către un grup sau de câteva grupuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
două exemple frapante, sau Ioan Alexandru. Da, Nichita, prietenul meu și marele poet profesa uneori - doar În discuții amicale, e drept! - ambiții și orgolii naționale, deși eu Îi atrăgeam atenția că În felul acesta măcinăm la moara dictatorului și a haitei lui de profitori cinici! Iar Noica, se știe, credea, sărmanul, că Occidentul se află În criză! Da, bineînțeles că, istoric vorbind, există forme ale crizei nu numai economice În lumea pestriță a Occidentului, dar... acest lucru nu poate fi constatat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
galbenă!...”. VITALIE CIOBANU: Orașul țarilor, capitala nordică a Rusiei de pe țărmul Golfului Finnik ne-a întâmpinat cu o grimasă ursuză: Gara Varșovia în care am intrat, oamenii de pe peron, cu aerul lor pierdut, accentuând pustietatea garniturilor de pe liniile paralele, o haită răzlețită de câini, traversând fără chef peroanele intermediare, o debarcare sub un cer... de plumb (nu știu ce cuvânt mai potrivit să găsesc - în fața acestor priveliști dezolante, intră în șomaj imaginația cea mai exuberantă). O stare de tristețe, ca un abur otrăvit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
malul surpat. Oh, Dunăre, Dunăre Dunăre, Drum fără pulbere Și fără făgaș, Inima-mi secași, Inima-mi secași! vede tont = vede tot Așa cum spui? D-apoi cur? = D-apoi cum? Chior așa = chiar așa. individul cu jocurile idioate de cuvinte. Haita căreia i-au luat oamenii, din milă, al patrulea cățel, care rămăsese din cinci, înecați în baltă, din pricină că vatra lor era lângă mal. A venit furioasă lătrând cu învierșunare, cerându-și cățelul. Oamenii căutau s-o îmblânzească, îi mângâiau puiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o astfel de întâmpinare? căci, sigur, nu ne referim la afinitățile de spirit, la ceea ce ține de convingere. Nu câștigă nimeni nimic; toată lumea pierde, deși iluzia e un drog. În fond, critica e un fenomen social: poți să sari în haită la gâtul unui scriitor sau, dimpotrivă, poți ridica în slăvi o carte, dar la ce bun? Literatura (nu timpul, care e numai un context) își așează singură, cumva, cărămizile deși nu la modul mistic, ci tot prin forța unei argumentații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mimetică la colegii din jur. Fără nevastă, fără copii, fără carnet roșu, nu mă puteau bănui că vreau funcții catedro-decanale și mă lăsau, cât de cât, în pace. Presiuni exercitau doar "agenții de influențare pozitivă", "listașii", "persoanele de sprijin" din haita inamabilei semio(p)ticiene Madama Carpov (actuala muză cu mustăți a "Convorbirilor literare" cassianice, alături de Gagademicul Ciopi): să mă însor, să zămislesc puradei în loc de eseuri fragmentate, să ader la Pecereu, etc. (De-aș fi acceptat respectivele sfaturi ale "oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nume generic dat tuturor animalelor domestice cai, vite, câini, care scăpau din "ograda stăpânului". Pe la 1530 se menționează în Cuba o asociație a proprietarilor de sclavi ai căror membri plăteau cotizație de un ducat pentru urmărirea și prinderea fugarilor cu haite de câini special dresați. La 11 februarie 1571 o ordonanță regală preciza că pentru a pune capăt furturilor și pagubelor cauzate de negrii fugari, sclavului fugit de 4 zile să i se aplice 50 de lovituri de bici și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
sora lui, căsătorită cu un conte spaniol, avuseseră partea cea mare. A lui, cu toate acestea, era încă impunătoare, dar cum îi putea ajunge cu gusturile de maniac castelan vânător, devenit proprietarul unuia din cele mai faimoase équipages din Franța, haită de câini celebri, cai nenumărați și tot ce decurge din acest fel de viață, fără a mai vorbi de soția obișnuită a delapida nu una, ci mai multe averi? Ba, la începutul războiului mondial, acest om, născut și trăit în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în funcția de președinte a fost ales, sau mai bine zis impus, pentru că avea o funcție în partid, sculptorul Doru Văsiuț. Acestea au fost împrejurările în care lucrările mele au fost eliminate, pentru faza finală a concursului. Asociația devenise o haită de lupi care se sfâșiau între ei. Am uitat să menționez că, încă de la înființarea Asociației Artiștilor Plastici, după separarea de profesioniști, eu aveam funcția de trezorier, și la impunerea ca președinte a lui Doru Văsiuț, am renunțat la această
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
totuși l-a operat, naționalistul a fost încântat. Nu se mai simțea deloc islandez. Se simțea iarăși românaș de-al nostru, gata oricând să-i mănânce fripți de venetici. Politică fără pedigri Maidanezii din parc au nume de politicieni, iar haitele nume de partide. Nu e ceva oficial. Cine nu-i pensionar și nu joacă șah nu înțelege de ce domnul Spirescu îi spune unui câine corcit, care mârâie preventiv când simte că se apropie câte o femeie cu oase: „Așa, Băsescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mea, vrei scandal în Alianță?!“. Lucrurile ar fi rămas probabil aici, dacă tot corcitura cu cap de buldog și picioare scurte nu s-ar fi încăierat, aparent fără nici un motiv, cu o potaie oportunistă, care se lipea când de o haită, când de alta, după cum se schimba dulăul-șef. De fapt, nu se schimba de la sine. Pe șefi îi mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fi încăierat, aparent fără nici un motiv, cu o potaie oportunistă, care se lipea când de o haită, când de alta, după cum se schimba dulăul-șef. De fapt, nu se schimba de la sine. Pe șefi îi mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a zis domnul Gabor lui Spirescu -, de toți se ia. Mic și rău.“ Atât le-a trebuit bătrâneilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu pensiile lor, maidanezii cu alergatul de colo-colo la ceasul când babele mai miloase aduceau mâncare și cu hârjoana, în restul timpului. Hingherii, nimeni nu se știe din al cui ordin, au schimbat într-o noapte raportul de forțe între haite. Becali, un ciobănesc flocos și cu coada sus, i-a luat jumătate dintre șarlele lui Vadim, un cățelandru colțos care latră tot timpul, dar de mușcat n-a mușcat încă pe nimeni; potăile liberale, care-și fac veacul lângă hala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
potăile liberale, care-și fac veacul lângă hala de carne, au început să îngroape ciolane în straturile cu flori și au încasat-o de la paznici; Hrebenciuc și Mușetescu, cele două coteici pesediste care umblau nedespărțite, au dat râie la toată haita și s-au făcut nevăzuți, iar javra căruia domnul Spirescu i-a zis, de cum l-a văzut aciuat pe lângă maidanezii pesediști, Hayssam nu-și mai găsește locul. Se bagă când printre picioarele șahiștilor, când printre acelea ale tablagiilor. Numai Băsescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în audiență. Uitându-se cu atenție la câine, și-au dat seama că era la capătul puterilor. Câinii de rasă abandonați se prăpădesc repede, iar cei în vârstă au instinctele amorțite. Nu se bat pentru hrană, nu se lipesc de haite, își așteaptă cu un soi de resemnare de damnați stăpânii, pentru care, și atunci când mor, n-au alt sentiment decât iubire. Soții D. nu fac parte din categoria celor care își umplu curtea cu câini de pripas, însă de data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dai seama că scrisoarea a fost deschisă. Mă gândeam la acele fire de păr rătăcind solitare în trenuri prin țară. Un fir de păr negru de la Edgar, unul blond de la mine. Unul roșu de la Kurt și Georg“1. După ce o haită întreagă de securiști scotocise locuința prietenului meu Rolf Bossert și-l jefuise de toate manuscrisele și scrisorile, Bossert a luat foarfecele, s-a dus tăcut la oglinda din baie și și-a tăiat smocuri mari din păr și din barbă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de slabă, sensibilă și delicată, lipsită de elementele de virilitate caracteristice oricărui luptător căruia i s-a dus buhul. Așa ceva nu se putea tolera. Drept care elitele de combatanți în uniforme albe asaltau temerara ființă cu viteză și forță, asemenea unei haite de lupi dornică să sfâșie cât mai repede căprioara slabă, obosită și lipsită de apărare. În fața acestei curajoase ființe, care lupta disperat pentru supraviețuire, perdelele consistente de zăpadă, ca niște văluri multiple atârnând în fața miresei, o împiedicau să vadă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
galbenul porumb Afurisita foame ne da mereu târcoale Și adormeam plângând cu pântecele goale. În sob-ardeam tizic și resturi de coceni Păziți ziua și noaptea de bravi milițieni Foarte activi și harnici ca trântorii în stupi Având drept ajutoare o haită de câini-lupi. Îndurerat, voi spune doar atât: Copilăria noastră a fost un vis urât, Supravegheată zilnic de bunul Dumnezeu Dar care din păcate era plecat mereu. Cu urlete sinistre și-njurături de mamă Am dat copilăriei cea mai cumplită vamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
limpede, clar și cu voce tare: Văleu, nu mai dați bre, că-mi rămân copchiii pi drumuri! Ostoiți-vă, gata! Ca la comandă, răpăiala coercitivă lua sfârșit, iar bietul controlor înțelegea prea bine că nu e de glumit cu o haită înfometată; iar scula utilizată la perforarea biletelor urma de-acu' să bortelească frunze la câini o bună bucată de timp... Ultima bătălie s-a dat pentru ocuparea locurilor de pe acoperișurile vagoanelor. Nu exista nici milă, nici cavalerism, nici politețe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-i puteam vedea decât ca eroi și martiri, fiindcă așa scria și-n Porunca vremii, și-n Bunavestire, până când am văzut cu ochii mei că, de fapt, eroii și martirii erau acei domni „cu fețele lor de europeni“ pe care haitele de legionari îi lăsaseră ciuruiți de gloanțe, cu trupurile profanate pe caldarâm. O viață lungă are avantajul de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu m-am gândit niciodată la sinucidere. Și am trăit situații când indivizi dubioși din umbră m-au adus în starea de a-mi dori zile la rând să mă culc și să nu mă mai trezesc niciodată. O întreagă haită de infractori infiltrați prin diverse structuri ale statului și-au fixat ca și scop principal (pentru ei), să mă ,,termine” într-un mod ,,discret”, fără motive de suspiciune. Îmi doream să mor ! Dar ... se pare că nu eram de capul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
acest sens. Astfel că la alegerile din 2000 s-a ajuns la situația când poporul a avut de ales între un bolșevic rău și viclean și un altul și mai prost, pe jumătate dement, cu consecințe imprevizibile. În timpul lui Iliescu haita de jefuitori a încercat să-și consolideze poziția și să facă cât mai puține greșeli de „strategie”. La alegerile din 2004, bineînțeles că era și un candidat bolșevic din partea nomenclaturii, dar între timp oamenii se mai deșteptaseră, iar lupta avea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]