10,331 matches
-
le prădau recoltele, dădeau foc la strânsura pentru animale și cu timpul au început să le răpească și fete începând cu cele care aveau în jur de treisprezece ani. Fetele urieșilor, erau foarte bune gospodine, harnice, frumoase și dotate cu har în dragoste față de soți pe care-i socoteau protectorii și stăpânii lor. Odată căsătorite purtau responsabilitatea gospodăriei și a copiilor atât timp cât soții erau chemați la lupta pentru apărarea teritoriului precum și a bunurilor obținute după urma muncii istovitoare de la câmp. Comunitatea
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
păstrat prin acele locuri până pe la anii una mie nouă sute. Legenda transmisă oral de la un băștinaș la altul a păstrat vie în amintirea locuitorilor o întâmplare. Cu mulți ani mai târziu, prin contactul cu un pământean, Zeița Uriteea a pierdut harul, devenind simizeiță și a dat naștere unei fetițe cu numele de Lina. La scurt timp de la naștere, fetița semizeiței s-a îmbolnăvit de o boală nevindecabilă la acea vreme și a murit. La înmormântarea Linei semizeița Uriteea plângea spunând cuvintele
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mine. Concertul viețuitoarelor de baltă era de neegalat; nu e nimic mai frumos pe pământ. Asistam la concursul de salt și înot al peștilor din apele calde și liniștite ale iazurilor, ale minunatei insecte, regele fără hrană, dar plin de har, greierul. Participam privind fericit, la salturile cocostârcilor mari maeștri care înfrumusețau bălțile și câmpiile verzi. În continuă comunicare cu Înaltul cerului era pasărea măiastră Ciocârlia, căreia îi închin poeziile „Te las”, „Pe câmpie” și „Mă-nchin”. Ca viața nopții să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
această întrebare fundamentală nu se referă la credință în sensul tradițional catolic sau la acceptarea intelectuală a adevărurilor de credință supranaturale, majoritatea sub formă de dogme. Dar nu este vorba nici măcar despre credința în sensul protestant, al acceptării justificatoare a harului lui Dumnezeu în Cristos. Poate că se referă la viziunea mea personală, dar această întrebare este mult mai simplă, elementară, fundamentală. Când se vorbește despre descoperirea conștientă a motivației existenței umane, întrebarea se impune creștinilor și nu înaintea oricărei lecturi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nici o ființă magică de natura animistică (vreo ființă spirituală sau fantomatică). Porumbelul și limbile de foc sunt doar imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță creatoare, dar și judecătoare. Un har ce dăruiește însă nu este disponibil. Ce este Spiritul "Sfânt"? Este Sfânt în măsura în care El, ca Spirit al lui Dumnezeu, este diferit de spiritul omului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sunt doar imagini ale eficacității sale. Ce este deci, conform Noului Testament, Spiritul, Spiritul Sfânt? Nu este altceva decât Dumnezeu însuși, întrucât putere, forță, har. Puterea perceptibilă, dar incomprehensibilă ce emană din Dumnezeu, o forță creatoare, dar și judecătoare. Un har ce dăruiește însă nu este disponibil. Ce este Spiritul "Sfânt"? Este Sfânt în măsura în care El, ca Spirit al lui Dumnezeu, este diferit de spiritul omului și al lumii sale, care nu este sfânt, și trebuie să fie considerat ca Spirit al
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu este în concurență cu nici un alt principiu rău care i se opune; lumea în complexitatea sa, dar și în particular, materia, corpul uman și sexualitatea sunt în principiu bune; omul este scopul procesului creativ și în virtutea creației Dumnezeu manifestă harul său milostiv către om și lume. Astrofizica mă învață că anii vieții mele sunt nimic în raport cu vârsta omenirii. Nici aceasta nu este nimic față de întreaga Cale Lactee, ce conține aproximativ o sută de miliarde de stele, una dintre ele fiind
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
apăsător de vină, să nu disper, să nu mă las cuprins de disperare, niciodată! Sau, pentru a formula același concept în sens pozitiv, ca să mențină totdeauna încrederea fermă: o încredere neclintită, necondiționată, alimentată de credință sau o credință încrezătoare în harul lui Dumnezeu. Este același criteriu determinant al lui Avraam și al patriarhilor: "Avraam a crezut în Dumnezeu și i s-a socotit ca dreptate" (Rom., 4, 3). Același care a fost decisiv și pentru Maria și primii discipoli: Fericită aceea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dimpotrivă, nu vor fi necesare nici chiar "bunele intenții" pentru a se mântui, ci se va prezenta cu mâinile goale și va spune doar: "Doamne, fii milostiv cu acest păcătos al tău". De la început la sfârșit îmi pun încrederea în harul lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu este un aspect specific protestantismului primar? În realitate, este specific Evangheliei originare și în fond am explicat doar sensul textului scris (care în zilele noastre, fără îndoială, sună cam patriarhal): Când ați îndeplinit ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dușmăniile și contestările ce le-am trăit. Dar mă întreb: voi reuși să o păstrez până la sfârșit? Nu știu. Nimeni nu știe. Din vremea Sfântului Augustin se vorbește despre perseveraentia a ține strâns, a rezista până la sfârșit ca despre un har special: gratia perseveraentia finalis. Sper să îmi fie dat acest har special, al încrederii până la sfârșit, încredere de care depinde, în cele din urmă, tot ceea ce am realizat în viața mea, succesele și eșecurile. Dacă mi-ar fi dat, mi-
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
reuși să o păstrez până la sfârșit? Nu știu. Nimeni nu știe. Din vremea Sfântului Augustin se vorbește despre perseveraentia a ține strâns, a rezista până la sfârșit ca despre un har special: gratia perseveraentia finalis. Sper să îmi fie dat acest har special, al încrederii până la sfârșit, încredere de care depinde, în cele din urmă, tot ceea ce am realizat în viața mea, succesele și eșecurile. Dacă mi-ar fi dat, mi-ar plăcea să mor conștient, sfârșind într-un mod demn. Cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
își recunosc păcatul. Prin punerea mâinilor de către preoți, păcatul trecea victimei, care prin înjunghiere, suferea pedeapsa meritată de cel păcătos. Cel ce ducea animalul spre sacrificiu era stropit apoi cu sângele victimei, ceia ce însemna apropierea sufletului păcătos de sfera harului lui Dumnezeu, Care, cu îndurarea Sa, iartă păcatul și sfințește pe cel păcătos. Ca să dea posibilitate ispășirii de păcate și omului, cu desăvârșire sărac, căruia punga nu i-ar fi-ngăduit cumpărarea de animale mari, Moise a orânduit aceasta: "dacă nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-n adevăr ei cred în Dumnezeu și atotputernicia Lui nu vor mai avea nici pic de îndoială. Pentru cei credincioși scriu eu aceste rânduri și nicidecum pentru hulitorii de cele sfinte, pentru cei fără Dumnezeu, ori pentru cei ce tăgăduiesc harul sfinților Lui. Credinciosul vorba Psalmistului David, Ps. cap I își găsește plăcerea-n Legea Domnului; cugetă la ea ziua și noaptea; este pomul sădit lângă un izvor de apă, ce-și dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe care preoții în special o găsesc neconformă cu principiile generale ale bisericii, focul fiind considerat ca ceva propriu idolatriei și păgânismului. Eu însă mi-aș permite să-ntreb pe frații preoți: Cred ei că pâinea și vinul, sfințite prin harul divin se transformă realmente în trupul și sângele Mântuitorului? Dacă "da", așa cum credem noi, ortodocșii, de ce atunci biserica poruncește, ca în caz de mucegăire a sfintei împărtășanii ori vărsarea ei pe jos, să fie strânsă cu grijă; locul unde a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o ține Domnul în mână când ucide balaurul. Mi-am dedicat întreaga viață lui Gustave Doré. Văd totul cu ochii lui. în jurul oricărui lucru din lume eu întrezăresc contururile lui Doré. Dacă nu poți crede în Doré, atunci îți lipsește harul credinței. Atunci tu ești, ca să spun așa, specialist în Doré, a zis Manfred Marklund. Da, am răspuns. îndrăznesc să afirm asta. E un lucru nou pentru mine, a zis el. Nimeni în întreaga Suedie nu știe atât de mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mână ținea frâul, în cealaltă dictafonul. Și în vreme ce translatoarea traducea cu grijă fiecare cuvânt pe care-l spunea, el călărea încet, înainte și înapoi, prin fața noastră. în timp ce alcătuia discursul, călărea, iar în vreme ce călărea, crea. în momentul acela am înțeles că harul scriitorului este un dar pentru toți oamenii, nu numai pentru cei ce știu să citească. Fără s-o înțeleg atunci, în clipa aceea am început de fapt cartea mea despre Biblia lui Doré. în artă și în literatură, spunea Strittmatter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
cărui nume însemna, în ebraică, „mila lui Dumnezeu” ( I-auzi! se miră Bart în sinea sa, fata asta chiar este doldora de știință ebraică), cel din urmă dintre prooroci și Înaintemergătorul, botezându-l pe Iisus în apa Iordanului descoperise, cu harul primit de la ceruri, că cel botezat de dânsul era cu adevărat Mesia, cel așteptat de toată lumea, să vină și să o mântuie: „Eu vă botez cu apă spre pocăință, Mesia vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc, spre
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în poziția crucii, și inspiri lumină albă, cu atribute dumnezeiești, iar când expiri îți imaginezi că o faci cu vârful degetelor și spui: Expir și dăruiesc lumină, pace, armonie - ce vrei să dăruiești. Eu spun: dăruiesc lumină, pace, armonie înțelepciune, har, toleranță, iertare. Dăruiești spre locul în care te afli și apoi spre lumea întreagă. Mie îmi place să merg cu dăruirea și mai departe, spre tot universul, spre toate planurile din toate universurile create de Dumnezeu. Iar după asta revii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
măcar de Rugăciunea lui Iisus în inimă?! Faptul că te naști sau că ești botezat într-o religie nu înseamnă că ești și mântuit, ci că ai o șansă în plus. Ortodoxia se practică, și atunci când practici apar și acele haruri pe care unii le numesc calități paranormale, virtuți cu care sunt dăruiți sfinții: palmă tămăduitoare, levitație, înțelepciune... Dumnezeu unește, iar preoții se folosesc de El, o necăji Bart, deși în sinea sa era conștient că exagera. Arm îl prinse de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
conștient că exagera. Arm îl prinse de o șuviță de păr și îl scutură puțin: Of, doctore Rațiune, doctore Rațiune!... Multe năzbâtii îți mai trec prin minte. Eu, care am lucrat în multe biserici, am întâlnit preoți luminați, preoți cu har, înțelepți, care nu îndeamnă nici la ură, nici la dezbinare și care acceptă dreptul fiecărui om de a trăi în religia lui... Și călugări porniți pe calea sfințeniei am întâlnit... Nu trebuie să îi judecăm, vor fi judecați ca și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
aer și expiră prelung. O, Doamne, ce bine era că avea unde să se retragă. Ce bine că nu era singură, că le avea pe fete, ce bine era că Domnul îi mai dăruise pe deasupra, în nesfârșita Sa bunătate, și harul picturii!... La mănăstire Ca să fie cât mai departe de orașul în care era Bart și ca să dea o dimensiune și mai reală acestei despărțiri dureroase, Arm acceptase să lucreze la restaurarea unui iconostas într-o zonă de munte, sălbatică și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Degeaba ne holbam ore în șir la propriile chipuri; nu ajungeam la nimic sigur. Era, se vede, plata străduinței noastre de a ne induce în eroare părinții. Până la urmă, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Tot mai lipsiți de haruri, viitorul părea pecetluit. Dacă mai exista vreunul. Numai că tatăl nostru - un extraordinar speculant de situații, fie și nefavorabile - nu s-a dat bătut. Observând că ne place muzica - eram ahtiați -, papa (fader, babacu’, padre, barosanu’, îl tachinam în fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
despre ticăloșia fraților mei. Aici ne regăsim egali: ne urâm de moarte. Nimic de fiare, așa cum am crezut până acum. Omenește. Starea noastră de incompatibilitate nu este altceva decât o reacție exacerbată în fața succesului. E greu să suporți la nesfârșit harurile altuia. Chiar mai greu decât certitudinea unui sfârșit apropiat. Sigur. L-am auzit pe Mezin mirându-se ce bătrâni arătăm. Parcă am avea cincizeci de ani. Mai mulți, după aprecierea Mijlociului. Dinții au început să ni se clatine și suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoși și muritori, iertarea păcatelor și viața veșnică. „Această mântuire au căutat‐o cu stăruință și au cercetat‐o cu de‐amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10). Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viața și mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect, ci ca Persoană liberă, smerită și iubitoare, deoarece Fiul Se
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]
-
va întinde mâna, cel ce‐și pierduse viața aștepta pe Dătătorul ei” Pe scurt, Sfinții Părinți ai Bisericii au rezumat învățătura despre scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu astfel: „Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu, după har”. Sau: „Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător al Duhului (Sfânt)”. Sau: „Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca oamenii să devină fii ai lui 1 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5
Patriarhul Daniel: Taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/80492_a_81817]