2,384 matches
-
identităților colective și a instrumentelor lor naturale specifice (au același limbaj informatic pentru toți, inclusiv japonezi, chinezi sau arabi). Vor exista mai mulți indivizi care comunică și mai puține culturi comunicante: omogenitatea cîștigă, omenescul se împotmolește, istoria devine lipsită de haz. Prin urmare, vom denunța care mai de care civilizația tehnică ce abolește diferențele prospere într-o nediferențiere sărăcăcioasă și serializată (cea a clipurilor, a serialelor și a știrilor culturii de masă, cea a codurilor binare pentru circuitele și codările savante
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Era neîndoielnic cale lungă, în materie de lectură universală, de la predică la act, iar lectura vizuală, tăcută, interioară a fost mult timp rezervată unui număr mic de persoane. Cu al său " Citiți puțin, dar citiți bine!", Luther a făcut probabil haz de necaz (acest om al ordinului se ferea de excese). Să nu uităm că anabaptiștii practică lectura comunitară, în spirit catolic, dacă vreți. A rămas ca Reforma, care nu a păstrat decît două porunci din șapte, să priveze liturghiile sacramentale
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
zise. Oare crezi că în cetatea pe care am durat-o, paznicii îi reprezintă pe bărbații cei mai buni, oameni care au avut parte de educația pe care am văzut-o, sau cizmarii, educați cu ajutorul cizmăriei? Întrebi ceva de tot hazul! Pricep - am spus. Nu aceștia - paznicii - sunt cei mai buni dintre ceilalți cetățeni? Cu mult cei mai buni! Dar oare nu tocmai aceste femei-paznic vor fi cele mai bune dintre celelalte femei? Așa e, întru totul. Există dar ceva
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că Socrate e vinovat față cu Alcibiade! Neputând să iubească, se lasă iubit, se joacă mereu cu iubirea celuilalt și Alcibiade sfârșește prin a îmbrățișa o statuie. Și comesenii, la sfârșitul confesiunii lui Alcibiade, au râs! „Am luat partea de haz a unei povești atât de triste, aceea a unui grec, a unei relații care dezmințea până la tragic teoria rodniciei și a zămislirii întru frumusețe. Iar câteva luni mai târziu, într-o altă noapte de beție, Alcibiade a mutilat statuile lui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
legi extravagante pentru a justifica autopedepsirea, caznele ori bucuria în suferință - la care nu țin câtuși de puțin. Sunt sănătoși, deci ascultă învățăturile naturii: să eviți durerea, să fugi de ea... Ei consimt la înclinațiile naturale și nu găsesc niciun haz negării plăcerii - ce paradox funest! Montaigne nu crede deloc în dreptul natural dar constată că dacă două fapte pot să-l facă să aibă vreo îndoială asupra acestui subiect, acestea sunt instinctul conservării îel ne îndeamnă să evităm ceea ce ne poate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
facultăți n-au fost Încă prea mult puse la contribuție. Lucien simți o plăcere să cugete la noul articol și se apucă de el cu tot avântul. Sub pana lui, țâșniră frumusețile pe care le descoperă spiritul de contrazicere. Avu haz și piper, ba chiar se ridică la unele considerații noi asupra sentimentului, ideii și imaginii În literatură. Cu dibăcie și iscusință, regăsi, ca să-l laude pe Nathan, impresiile dintâi..” Putem de acum să ne Întrebăm dacă angoasa lui Lucien nu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
a vieții sale, Istoria Revoluției franceze, și să o publice În engleză. Studentul ăsta care avea o memorie de elefant a repetat cu seriozitate ce Îi spusesem, cu ocazia unei conferințe a Societății de Litere din Japonia. Era de un haz nebun! Și asta cu vreo sută de oameni În public, cu urechile ciulite, care nu pierdeau nici un cuvânt... Povestea pe care o relatează estetul este de două ori delirantă. Pe de o parte, lui Nicholas Nickleby, personaj fictiv, i-ar
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele trebuie să fie, prin urmare, ca „sarea În
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta unei replici afectate, lipsită de bun-gust. Glumele trebuie să fie, prin urmare, ca „sarea În bucate”, adică să dea remarcelor noastre farmec, spirit, prilej de Încântare: „Glumele să-ți fie cumpătate, Întocmai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu atât pentru că ne convinge prin cuvânt, cât pentru faptul că vedem că ceea ce spune este În stare să și respecte, să Înfăptuiască. Μ Duelul, indiferent pe ce plan s-ar desfășura (intelectual, moral, cultural etc.), n-ar avea nici un haz dacă n-ar presupune o anumită egalitate a competitorilor. Μ Nimeni nu se poate sustrage unui moment de recunoaștere lucidă a limitelor posibilităților sale psihologice sau a limitelor existenței sale umane. Ceea ce ne diferențiază Însă sunt situațiile În care această
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un compromis necesar pe care omul civilizat trebuie să-l facă Între respectul față de norma morală și nevoia de a-și apăra inițiativele și convingerile proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
proprii, atunci „datoria” nu mai reprezintă neapărat o sursă a resentimentului sau a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a revoltei. Μ Hazul ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai mult decât oricare altă ființă, trebuie să fie foarte atent la fiecare
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ar trebui doar să pigmenteze o conversație, ca rezultat al spiritului pus de interlocutori În conversație, și nu să reprezinte Însuși scopul acesteia. Când hazul se caută pe el Însuși, Își pierde din naturalețe, devenind ridicol: hazul Își râde de haz! Μ Totul poate fi furat, imitat, falsificat, În afară de libertatea interioară de a gândi și de a simți Într-un fel propriu. Μ Elefantul, mai mult decât oricare altă ființă, trebuie să fie foarte atent la fiecare pas pe care Îl
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cartea lui Soljenițîn, O zi din viața lui Ivan Denisovici, În condițiile În care În 1950 - cu ocazia unui proces intentat săptămînalului comunist Les Lettres Françaises, care lansase o campanie de calomnii negînd existența lagărelor de concentrare sovietice - „calomnia, făcea haz, Își bătea joc, nega. Lagăre În Uniunea Sovietică sub dreapta domnie a lui Stalin? Nici gînd... Pierre Daix era categoric. Numai după ce existența lagărelor a fost recunoscută de Kremlin, Pierre Daix și-a Întors conștiința ca pe o mănușă, recunoscînd
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
epocii parcurse, exploatată în scris cu bonomie, cu delicatețe și umor. El are stofă de memorialist delectabil, atent la gesturi, atmosferă și la modificările vremurilor. A scris și proză pentru copii cu intenții pedagogice neostentative, în formule stilistice pline de haz. SCRIERI: Povestire, Bacău, 1942; Dănel cu căciulă de miel, București, 1947; În primăvara 1944, București, 1948; Cinci piese pentru teatrul de păpuși (volum colectiv), București, 1957; Despre o conștiință, București, 1960; Aproape de lună, București, 1964; Teatrul operațiunilor, București, 1970; Povestindu
MARCIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288003_a_289332]
-
salvare. În 1940, sub regimul legionar, devine director general al Societății Regale de Radiodifuziune. Părăsește definitiv țara în 1947, trecând frontiera clandestin și se stabilește o vreme, după o seamă de peripeții pe care le va relata mai târziu cu haz, la Paris. Emigrează în Argentina (1949), unde înființează și conduce ca redactor-șef, scurtă vreme, revista „România”. Colaborează la revista canadiană „Unirea”, la ziarul „Românul” din New York și la alte publicații românești din exil („Înșir’te mărgărite”, „Cuvântul în exil
MANZATTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288000_a_289329]
-
Tânăra femeie din 1914, București, 1964, Sosit-a vremea, București, 1967; Stefan Zweig, Suflete zbuciumate, București, 1968; Franz Werfel, Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh, București, 1970; Walter Puschel, Robin și fiica șefului de trib, București, 1971; Anecdote cu haz, pref. trad., București, 1971; Miros de praf de pușcă, pref. trad., București, 1973; Ellen Glasgow, Pământ sterp, București, 1974; Günter Grass, Anestezie locală, București, 1975. Repere bibliografice: Ion Lungu, Anecdote cu (mai mult sau mai puțin) haz, TR, 1971, 38
MATEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
1971; Anecdote cu haz, pref. trad., București, 1971; Miros de praf de pușcă, pref. trad., București, 1973; Ellen Glasgow, Pământ sterp, București, 1974; Günter Grass, Anestezie locală, București, 1975. Repere bibliografice: Ion Lungu, Anecdote cu (mai mult sau mai puțin) haz, TR, 1971, 38; Tengeri Kalandok és kalandorok. Horia Matei-Evezredek kalózkrónikája, EL, 1974, 8378; Florin Constantiniu, Un tezaur pentru fiecare, FLC, 1983, 17; Radu Vaida, O carte de popularizare, LCF, 1987, 19. D.G.
MATEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
Între o ficțiune socială extrem-modernistă, inevitabil inconsistentă, și practicile „deviante” informale ce nu pot fi recunoscute public, dar care sunt un complement necesar, este tipică. Deși vom reveni asupra acestei teme, este important să amintim aici că ipocrizia, cinismul și hazul generate de prăpastia dintre minciunile oficiale ale unei sfere publice prefăcute și practicile necesare traiului de zi cu zi au devenit adesea sursa de inspirație a unor deosebite opere literare, poetice și muzicale create În asemenea societăți. Pentru dovezi convingătoare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor legumilor. Rangurile și fastul personajelor din original sunt adaptate la realitatea unei Curți domnești autohtone, reunită într-un divan bizar. Hazul vine din înșiruirile de demnități atribuite, pompos, unor fructe sau legume. Caracterizările „personajelor” în manieră populară, cu epitete naive dar plastice, vioiciunea narațiunii i-au asigurat o largă răspândire orală și prin copii manuscrise. Un text asemănător a fost cules
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
și senator liberal de Prahova, îndeplinește funcția de vicepreședinte al Camerei Deputaților (1990-1992) și apoi de vicepreședinte (1996-2000) și președinte (2000) al Senatului României. I.-Q. debutează în revista „Curierul Liceului «Sfinții Petru și Pavel»” (1934), prima lui carte fiind Haz de necaz, publicată în 1943 și prefațată de Radu D. Rosetti. Următoarea culegere, Epigrame, cu inedite și preluări, apare abia după trei decenii, în 1973. Colaborează cu epigrame, schițe, însemnări critice sociale și politice la „Gânduri și rânduri”, „Gând prahovean
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
în 1958, dar nepublicată. Între eseurile adunate în volumul Liberal din tată-n fiu (1996), sunt cuprinse și câteva fragmente autobiografice, în timp ce versurile, corespondența și însemnările din Moara dracilor (1999) evocă sobru și concis momente trăite în timpul detențiilor politice. SCRIERI: Haz de necaz, pref. Radu D. Rosetti, [Ploiești], 1943; Epigrame, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1973; Epigrame și epitafuri, București, 1976; Lacrima scoicilor, București, 1979; Mărturie mincinoasă, București, 1983; Citație pentru un necunoscut, București, 1988; Liberal din tată-n fiu, București, 1996
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
1940) se inspiră din faptul divers și formulează o teză morală. Eroii, schițați în linii vagi, sunt „chisnovați”, „cătrăniți” și, una-două, le sare țandăra. O anume vioiciune a rostirii își ia provizia de pitoresc din limbajul argotic. O „întâmplare de haz”, destinată teatrului sătesc, e comedioara Haplea la stăpân (1938), unde comicul, subțirel, vine din situațiile anapoda. Desenele însoțitoare îi aparțin autorului, care, grijuliu cu soarta scrierii, adaugă teribil de minuțioase și extinse „lămuriri” referitoare la decor, personaje, costume ș.a.m.
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
a exersat mai întâi în prefețele volumelor originale sau traduse. Prefața la Gramatica românească cuprinde pagini antologice. Aici, scriitorul, în postura de pedagog al contemporanilor săi, folosește cu naturalețe un ton sfătos, familiar, închipuindu-și un auditoriu complice, care face haz de adversarii imaginari. Spirit satiric, observator de moravuri și tipuri umane, autorul era un mare amator de „caractere” și „fiziologii” de factură clasică. Cele câteva portrete realizate în Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Coconul Drăgan, Domnul Sarsailă autorul și numeroase
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]