KorAP: Find »[drukola/base=holba & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...50 51 52 ...73 >

1,824 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Cu ce vă pot fi de folos ? Eddie și Trish arată de parcă toate dorințele de Crăciun li s-ar fi împlinit pe loc. ȘAPTE A doua zi dimineața mă trezesc cu un tavan perfect alb și nefamiliar deasupra mea. Mă holbez la el preț de câteva clipe uluită, după care ridic ușor capul. Când mă mișc, așternuturile au un foșnet ciudat. Ce se întâmplă ? Așternuturile mele nu foșnesc așa. Firește. Sunt așternuturile din casa Geiger. Mă cufund confortabil între perne - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în acest caz costumele constau în ținută roz de yoga și trening de golf. — Ăă... prea bine, doamnă, spun, jucându-mi rolul. După care, nu știu ce-mi vine și fac o reverență. Urmează o tăcere încremenită. Ambii Geigeri se holbează la mine uluiți. — Samantha, mi s-a părut mie sau... ai făcut o reverență ? spune Trish într-un final. Mă uit la ea blocată. Ce-o fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
fi fost în capul meu ? De ce naiba am făcut o reverență ? O să creadă că fac mișto de ea. Cine dracu a mai auzit de menajere care să facă reverențe ? Doar nu suntem în Gosford Park. Cei doi continuă să se holbeze la mine. Trebuie neapărat să spun ceva. — Familia Edgerly ținea foarte mult la asta. Simt că mă furnică fața. Și m-am obișnuit așa. Îmi cer scuze, doamnă, n-o să se mai întâmple. Trish se apleacă și mai tare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
jur. — Ce faci, dă-l la o parte de pe foc ! exclamă Nathaniel. Apucă de cratiță și o mută de pe foc. Ce naiba ai pus în ea ? — Nimic ! zic. Doar ingredientele obișnuite... Nathaniel a remarcat borcanul de pe bufet. Îl ia și se holbează la el uluit. — Praf de copt ? Ai pus praf de copt în sos ? Așa te-au învățat la... Se oprește și miroase atent aerul. Ia stai așa. Arde ceva ? Îl privesc neajutorată cum deschide cuptorul, apucă expert o mănușă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
frustrare. Șterge-te, lua-te-ar naiba de... lua-te-ar naiba de... — Samantha. Mă opresc brusc din frecat și-l văd pe Nathaniel stând în ușă și uitându-se la oglinda mânjită. — Cu oțet ai încercat ? — Cu oțet ? Mă holbez la el suspicioasă. — Atacă grăsimea, adaugă. E bun pentru geamuri. — A. Bine. Îmi pun cârpa jos, încercând să-mi regăsesc calmul. Da, știam și eu asta. Nathaniel clatină din cap. — Ba nu știai. Mă uit la chipul lui hotărât. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
îți sunt foarte recunoscătoare. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine. — Weekendul viitor o să facem lasagna. Și gnocchi ! Iris ia o gură de vin și se șterge cu șervetul la gură. O să fie un weekend stil italian. — Weekendul viitor ? Mă holbez la ea. Dar... — Doar nu crezi c-ai terminat, nu ? Izbucnește în hohote de râs. Abia am început cu tine — Dar... Nu pot să profit cu nerușinare de toate weekendurile tale... Încă nu-ți dau diploma de absolvire, spune cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
intrarea cu noroi pe încălțăminte” și „Interzisă intrarea în haine de lucru”. Dedesubt a mai fost prins un anunț. E tipărit pe hârtie îngălbenită cu un marker care abia se mai citește și pe el scrie: INTRAREA AVOCAȚILOR INTERZISĂ. Mă holbez la ea siderată. A avocaților ? Oare am înțeles bine ? — Poftim. Nathaniel ridică paharul plin cu lichid strălucitor, de culoarea chihlimbarului. Prima bere pusă de tine. — Ăă... super ! spun. Fac un efort să las o pauză firească, după care arăt în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din Londra nu spunem bocete, zic. Doar ne vedem de viață mai departe. Așa suntem noi, londonezii. Ne vedem de viață mai departe. Știu cum sunt londonezii. Nathaniel se strâmbă ușor. Am locuit și eu la Londra o vreme. Mă holbez la el mirată, la lumina lunii. Nathaniel a locuit la Londra ? Încerc, fără succes, să mi-l închipui cum se ține de bară în metrou, citind Metro. — Pe bune ? zic într-un final, și el încuviințează. — Și nu mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau un ton cât mai firesc. O punem în cuptor ? — Încă nu. Iris pune aluatul înapoi în lighean, pe care îl pune pe aragaz. Acum așteptăm. — Așteptăm ? Mă holbez la ea. Cum adică așteptăm ? — Așteptăm. Acoperă ligheanul cu un șervet. O jumătate de oră, e destul. Îți fac un ceai. Dar... ce așteptăm ? — Să se dospească drojdia și să-l facă să crească. Îmi surâde. Sub ștergarul ăsta se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
din bucătărie, cam supărat. Ridică ochii spre mine și se oprește absolut șocat. — Samantha... ce ți-ai făcut ? — A, te referi la păr ? Îl ating în treacăt. Am vrut să mi-l aranjez și altfel. — Ăștia sunt ochelarii tăi ? Se holbează la mine siderat. — Mă doare puțin capul. Mai bine zi tu. Care-i treaba ? adaug iute, schimbând subiectul. — Trish. Se strâmbă. Mi-a făcut capul mare că fac prea mult zgomot. Nu pot să tund iarba între orele zece și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Așa ! Lasă-mă să-ți deschid ușa... Îmi țin răsuflarea. O clipă mai târziu, Trish intră în casă, urmată de o fată care târăște un geamantan, în blugi și un top alb mulat. Asta e marea avocată super motivată ? Mă holbez la ea uluită. Are părul lung și negru și o față ageră și drăguță, și nu cred că are mai mult de douăzeci de ani. — Melissa, ea este Samantha, minunata noastră menajeră... Trish se oprește bulversată. Samantha, ce naiba ți-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
colorate, cu litere mari țipătoare și ilustrații. Observ cuvintele „Matematică”, „Engleză” și „Educația adulților”. Deschide una dintre ele și-mi arată o vacă vesel colorată de carton. Din gura acesteia iese un balonaș care întreabă „Ce este un pronume ?” Mă holbez la ea, rămasă fără grai. — Vezi ? face Eddie mândru. O să te distrezi ! Pentru fiecare progres pe care îl faci primești un abțibild cu steluță aurie ! — Sunt sigură că Melisa va fi încântată să te ajute dacă ai nevoie, intervine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pagina următoare și apoi pe următoarea. Și atunci, tocmai când sunt gata să renunț, îmi cad ochii pe un site de la baza paginii. William Hanford Jones, Director financiar la Glazerbrooks, i-a mulțumit lui Nicholas Jenkins pentru discursul său... Mă holbez la text preț de câteva clipe, total bulversată. Pe directorul financiar de la Glazerbrooks îl cheamă tot Hanford Jones ? Sunt din aceeași familie ? Simțindu-mă ca un fel de detectiv particular, mă loghez pe Prieteni regăsiți și, două minute mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
demarată o anchetă referitoare la... evenimentele recente. Nu cunoaștem încă rezultatele finale. Se oprește încordat, și-i văd și pe ceilalți cum schimbă priviri grave între ei. Cu toate acestea, cu toții am ajuns la aceeași concluzie. Ai fost nedreptățită. Mă holbez la el cu gura căscată. Recunoaște ? Să vezi un avocat care recunoaște că a greșit e ca și cum ai vedea un star de cinema admițând că și-a făcut liposucție. — Poftim ? spun, doar așa, ca să-l fac să o mai spună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
rog în fire. Scoate un mobil din buzunarul interior. Cineva vrea neapărat să vorbească cu tine. Formează un număr, apoi ridică ochii spre mine. Am luat legătura cu mama ta pentru a discuta despre această situație. — Ce-ai făcut ? Mă holbez la el îngrozită. Cum ai îndrăznit... — Samantha, nu vreau decât ce e mai bine pentru tine. Și ea la fel. Bună, Jane, spune în telefon. Sunt la ea. Ți-o dau la telefon. Nu-mi vine să cred. O clipă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
O să fii la Hong Kong. Poftim ? zic cu un aer tâmp. — Cei de la Samatron sunt încântați că te-ai întors și au cerut să vii și tu la fuziunea asta. Mâine plecăm la Hong Kong. Nu ți-a spus nimeni ? — Nu, zic, holbându-mă la el șocată. Nimeni n-a pomenit măcar de asta. Guy ridică din umeri. Credeam că știi. Cinci zile la Hong Kong, apoi înapoi la Singapore. Tu și cu mine avem sarcina de a atrage noi clienți. Ia o gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
am. Dă din umeri nepăsător. — Ce i-ai zis ? Adineaori, când ai vorbit cu el. — N-a fost nevoie să-i zic prea multe, răspunde Guy. Și-a dat seama și singur încotro bate vântul. — Ce vrei să spui ? Mă holbez la el. Vântul nu bate în nici o direcție. — Samantha, nu fi naivă. Guy ia o gură de apă. E un bărbat în toată firea. Înțelege. — ... cel mai nou partener de la Carter Spink, Samantha Sweeting ! Glasul lui Hilary și ropotul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
așa ceva ? Ba o să întorc ! Și el poate veni la Londra... — Mă lași ? Guy ridică ochii spre cer. Doar n-o să atârne pe lângă tine ca un neisprăvit, încurcându-te și punându-te în situații jenante... Punându-mă în situații jenante ? Mă holbez la el stupefiată. Asta i-ai spus ? De-aia a plecat ? — Pentru numele lui Dumnezeu, Samantha, las-o baltă, mi-o taie Guy impacient. Tipul e grădinar. Pumnii mi-o iau înaintea gândului. Îi dau una lui Guy drept în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
la fabuloasa carieră juridică ce o aștepta ! Ăsta o s-o încaseze de la mine drept în bot din clipă-n clipă. În momentul în care trenul pleacă din stație, îi văd pe Guy și pe ceilalți parteneri stând în picioare și holbându-se la mine consternați. Cred că de data asta mi-am distrus definitiv orice șansă de a mă mai întoarce vreodată. Ceilalți pasageri încep să se evapore de pe peron, lăsându-mă singură. Singură cuc în gara Hitherton, singură cu valiza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

unei benzine căreia Îi pasă, așa cum demonstrează noul nostru logo, narcisa. Și sentimentul nostru este că Panther Prime, cu accentul pe care Îl pune pe sport și pe ideea de competiție, e pur și simplu mult prea agresiv. — Agresiv ? Mă holbez la el, uluită. Dar... e o băutură din fructe. Chestia asta nu are nici un sens. Glen Oil este o companie producătoare de petrol, care emite tone de noxe și aduce daune iremediabile planetei. Panther Prime este o băutură total nevinovată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
de suc neajutorată. Nu știu. Mă duc s-aduc o cîrpă, spune celălalt tip și sare În picioare. Ușa se Închide În urma lui și se așterne tăcerea, Întreruptă cînd și cînd de sunetul băuturii de afine prelingîndu-se pe podea. Mă holbez la Doug Hamilton, roșie la față și cu tot sîngele pulsîndu-mi În urechi. Te rog... spun și-mi dreg glasul răgușit. Nu-i spune șefului meu. După toate planurile pe care mi le făcusem, am dat-o În bară rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Nu, n-a fost cea mai bună zi din viața mea. În timp ce se uită pe biletul meu, urmează o scurtă tăcere. — Uite ce-i, spune coborînd vocea. Ce-ai zice să-ți dau un loc la clasa superioară ? — Poftim ? Mă holbez la ea fără expresie. — Hai, că meriți o compensație. — Serios ? Dar... poți să dai un loc la clasa superioară, așa, pur și simplu ? — Da, dacă avem locuri libere. Evident, totul trebuie făcut cu maximă discreție. Și zborul ăsta e extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
mă Înțelege cu adevărat. Dar... astea au fost doar vorbe goale, nu ? Adică, ce Dumnezeu, eram la un pas de moarte. Nu se poate spune că eram superlucidă. — Connor, și ședința ta ? zic, amintindu-mi brusc. — Am amînat-o. — Ai amînat-o ? Mă holbez la el. Pentru mine ? Acum chiar că mă ia cu leșin. Abia mă mai țin pe picioare. Nu știu dacă e din cauza călătoriei sau a dragostei. O, Doamne, e de ajuns să te uiți la el. E Înalt și frumos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
precipitat și stîngaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine și mă gîndesc, are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
sîmbătă Într-o săptămînă, compania noastră sărbătorește Ziua Angajaților În Familie. O șansă pentru noi toți să ne lăsăm pletele să fluture În vînt, să facem cunoștință cu familiile celorlalți, una peste asta, să ne simțim bine Împreună ! Toată lumea se holbează la el fără nici cea mai mică urmă de expresie. PÎnă azi, ori de cîte ori venea ziua asta, Paul Îi zicea doar Ziua CÎnd Ne Futem Timpul Aiurea și spunea că mai bine Își scoate ochii singur cu andreaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]