1,751 matches
-
să-ți dai seama ce te persecută în somn, ce obsesii revin; ți-ai înțelege, poate, viața mai bine decât dintr-un jurnal obișnuit... Așa ar fi trebuit să fac și eu, adăugă pentru sine, după care îndepărtă acest gând. Iți propun să-mi arăți caietul peste câtva timp, de acord? Nu știu dacă Dinu a bănuit vreodată că am urmat sugestia lui. N-am mai vorbit cu el despre asta, însă chiar de a doua zi am început să-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă trezesc. ― Ce s-a întîmplat, Dinule? l-am întrebat după ce m-a consultat. ― Nimic deosebit, m-a liniștit el. Trebuie să te odihnești o zi, două. N-ai voie nici un abuz. Clar? Stai la pat. ― Ca...? ― Întocmai, râse Dinu. Iți aduc o carte de călătorii dacă vrei. Știa la ce mă gândisem. Exista la azil o bătrână paralitică pe care o vedeam uneori trecând într-un cărucior pe rotile, cu o pătură galbenă pe genunchi. Avea un gât subțire și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Daniel, te avertizez că situația e serioasă. Vorbise aproape rugător. Parcă mă implora să-l scot dintr-o primejdie în care nimerise numai din vina mea. Asta mi-a dat foc. Am explodat. ― Și ce, eu n-am vorbit serios? Iți pui cenușă în cap, te dezici de prietenia cu mine, mă condamni, și așa, să sperăm, scapi cu fața curată din afacerea asta murdară în care ai picat fără să vrei. N-are rost să-ți legi soarta de soarta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
drumul tavanului. Cum d-ai ajuns aci, bre omule? — Nu știu. — Nu știi? Aău, nu mă-nnebuni! Tre’ să fii aci pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aci pen’ ceva. Iți spun drept că nu știu, repetă posomorât bătrânul. Stăteam și eu cu alții-n față la D.H. Holmes. — Ș-ai șterpelit un portofel, ai? — Nu. L-am ocărât p-un caraliu. — Și cam cum i-ai zis? — Comunis’. — Comnis’! Ăăau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
simți ca acasă aici, la Levy Pants. — Dar nici măcar nu am stat încă de vorbă. — N-are importanță. Sunt sigur că vom cădea de acord. Domnișoară Trixie, domnișoară Trixie! — Cine? strigă domnișoara Trixie, răsturnându-și scrumiera plină pe podea. — Lasă. Iți iau eu lucrurile. Domnul Gonzalez fu lovit peste mână când și-o întinse după șapcă, dar i se îngădui să ia pardesiul. Ce cravată frumoasă! Rar mai vezi una ca aceasta. — A aparținut tatălui meu defunct. — Îmi pare rău să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la pasărea asta a ei. Dă-i drumu’ că-mi place, spuse cu entuziasm Darlene. — Firește că-ți place. Și-acu’ ascultă. Creierul Lanei începu să lucreze febril. Numărul acesta putea să fie capodopera ei. Pasărea avea calități de star. Iți luăm o rochie ca pe plantații, cu crinolină și danteluri. O pălărie mare. O umbreluță. Foarte rafinat. Părul ți-atârnă pe umeri în bucle. Tocma’ te-ntorci de la un bal, unde o grămadă de juni din sud au încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șuieră Ignatius. Orchestra atacă cu poticneli o versiune în patru timpi a melodiei Doamna sofisticată. Nazista strigă: — Și acum urmează frumoasa virgină din Virginia, domnișoara Harlett O’Hara. Un bătrân de la una dintre mese bătu anemic din palme. Ignatius se iți pe deasupra marginii scenei și văzu că patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
soli mai trebuie să-ți trimitem la capul patului ca să te facem să ni te-alături? Articolul Șapte: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să exiști, atunci pur și simplu rezistă. — Asya!!! — Ce e?!!! Capul Asyei s-a ițit de sub cuverturi ca o minge cârlionțată și Întunecată de furie. Sărind În picioare, a lovit perechea de papuci liliachii de lângă pat, ratând unul, Însă reușind să-l catapulteze pe celălalt direct pe dulap unde a lovit oglida și apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
penuria de carne, protesta față de absența cărnii, construia imaginare turnuri de carne? Poate că ar trebui doar să facă un soi de spectacol și să vorbească din interiorul unei carcase de porc atîrnînd din tavan din care să i se ițească numai capul. Capul, care să pară că se naște din pîntecele despicat al porcului, să recite versuri dada Într-un limbaj inventat unor oameni care vorbesc multe limbi, dar care cred numai Într-a lor. — Nici nu mai poți ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cumpărat rațele care n-au supraviețuit. Astfel „rața salvată“ este specialitatea bucătarului În fiecare vineri. — Dar de ce intrasem În magazin? Sandina rîde. Își deschide haina de vînt și Îl invită pe Wakefield să se uite. Pe deasupra unui buzunar interior se ițește capătul unei cutii de tăieței de sepie, negri ca cerneala. — E parte din jocul nostru. Întotdeauna șterpelesc cîte ceva. Și oricum, mă gîndeam că o să-ți placă locul. Conducînd În susul și În josul colinelor cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este solid și pătrățos ca un lingou de aur, cu ochii străjuiți de niște imense sprîncene negre. El nu este o „tîrfă artistică“, așa cum apare, sub Loplop și lîngă omphalos, Într-un costum negru elegant. Un trabuc neaprins i se ițește dintre buze, perpendicular pe falusul omphalosului. Palmer rîde nervos și Își scurtează discursul. Deci, ăsta-i omul, patronul lui fantomatic. Wakefield se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Franțoise, un pic ironic. Cele două femei Încep să deseneze pe șervețele, chestionîndu-l pe Wakefield despre preferințele lui pe măsură ce desenează. — Doar două camere, dormitor și bibliotecă, și o baie și bucătărie, desigur, răspunde Wakefield cînd apare problema Împărțirii. Curînd se ițesc planurile unei case, care arată cam ca o căruță țigănească de șatră. Cybelle adaugă niște panouri solare, Franțoise desenează un pat și niște rafturi ajustabile. — E minunată, spune Wakefield, dar dacă ar fi o femeie... Dar ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
redactorul de știri al ziarului, o femeie la cincizeci de ani, era tot atât de interesată de copii cât ar fi fost un alcoolic de un pahar cu lapte. Ca la un semn, capul lui Stevie, cu părul gri-albăstrui, tuns impecabil, se iți de după ușă. — Psssst! sâsâi Stevie destul de tare cât să atragă atenția de la trei mile distanță. Dușmanul e aici! Fran se strecură pe ușa biroului splendid care fusese cândva al tatălui ei. La celălalt capăt al redacției de știri, așezat degajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
furat curelușele de la bicicletă? — Auzi, șefa, nu vrei mai bine să scriu despre Masacrul de Sfântul Valentin? o întrebă Mike Wooley cel plin de fițe pe Stevie, imitând accentul tărăgănat al ziariștilor din Chicago, în timp ce de sub manșetele cămășii i se ițeau curelușele cu pricina. Dar asta s-a întâmplat acum mai bine de o sută de ani. Express s-ar putea să fi ajuns acolo înaintea noastră. Toată lumea din birou izbucni în râs și Fran reuși să se strecoare înăuntru neobservată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
horn, Vreau ca voi să-mi spuneți ce-i? Capul Horn Eu nu suflu în iaurt Și nu port parale-n pungă; La-ntrebare, însă, vreau Un răspuns direct, pe șleau: Care lună este lungă, Însă are-un nume scurt? Iți înmoaie-n zloată pasul Și face să-ți curgă nasul. Dacă n-ar fi derdelușul, N-ar mai fi nici săniușul. E făcută ca să șadă Strajă ca o santinelă Fără pușcă și capelă; Prin ea intri în ogradă, De ai
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
aduc aminte Cum se cheamă-acel cărțoi Ce conține doar cuvinte Explicate pentru voi? Obiceiul de-altă dată Era și trasul pe... Însă astăzi, bunăoară, Folosim trasul pe... Hai s-o dăm ușor pe glume, Cum e moda pe la noi, Când iți iese... râsu-n cale: Deși au același nume, Doar în una stau parale? Iar în alta stați doar voi. Ce-ntâmplare, mamă-mamă! N-am putut să zic nici „pâs”. Dacă n-am murit de... Cât pe ce să mor de teamă
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
soare viu în patimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi viața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric - dorul sugrumat și frânta bucurie de vieață? Cine știe? Cine știe? FRUMOASE MÎNI Presimt: frumoase mâni, cum îmi cuprindeți astăzi cu căldura voastră capul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
taiu iarba, ar trebui să taiu iarba pe unde ai trecut. Cu coasa tăgăduirii pe umăr în cea din urmă tristețe mă-ncing. LUCRĂTORUL Te irosești în încordări de arc lângă roțile mari de oțel. Strivești între degete sânii materiei. Iți sunt de păcură mînile și afumate în zorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, pentru tine mașinile cântă mai frumos decât privighetorile. Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră, tu știi că frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
frumoase sunt numai lucrurile ieșite din puteri omenești. Tu știi că nici o stea n-a fost făcută de mâna ta, și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți, nici o stea nu-i frumoasă. Din fântâni sfredelite-n osia planetei iți scoți gălețile de foc. Nu te cunosc, nu mă cunoști, dar o lumină alunecă de pe fața ta pe fața mea, și-o strig în sfintele vânturi. BUNAVESTIRE În noaptea asta lungă, fără sfârșit, o femeie umbla supt cerul apropiat. Ea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cărămidă roșie, Întinzîndu-se aproape pînă la cele trei frontoane. Ferestrele aveau geamuri fixate În plumb, iar aleea din față era o fîșie imensă acoperită cu pietriș În mijlocul căreia, foarte inspirat, se găseau un stejar uriaș și cîteva buruieni care se ițeau ici și colo și de care Îmi imaginam că se va ocupa cît de curînd grădinarul familei. Linda și Michael Cooper. El e avocat pledant, de fapt, chiar membru al Consiliului Reginei și știu, acum că l-am căutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
mireasă o doare În cot de felul În care arată. Încîntătoare scenă. — Nu vrei să te liniștești odată? Emma ia șireturile corsetului și trage zdravăn, strîngînd materialul cu Încă un centimetru, dar lăsînd vreo trei de piele bronzată să se ițească printre legături. Ei bine, Îmi spun eu, cu senzația că urmăresc o farsă, măcar am avut inspirația să mă duc la niște ședințe de bronzare. — OK, Ellie, zice Emma, preluînd controlul, dă-mi ciorapii ăia. Îi face În patru, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
hambarul, și magaziile, și pivnița, toate comune. Odinioară curtea fusese o wara-hardhu, o tabără militară. În fața curții se afla o piață plină de iarbă, cu un singur stejar bătrân. La răsărit, la o distanță de o jumătate de milă, se ițeau una lângă alta casele cu acoperișuri de paie locuite de waregangi și grajdurile, împrejmuite de cercuri concentrice de grădini, vii, livezi de măslini și ogoare de cereale, legume, in și cânepă. După pășuni, oriunde te-ai fi dus, reîncepea pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în mijlocul unui mic ocol de ziduri. Poarta de la intrarea în curte era ferită de soare printr-o boltă de vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus de spate și parcă intrat la apă, degetele de la mâinile noduroase i se deformaseră și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea căzuse la pământ - trăsnită. Surorile o scoseseră afară pe brațe, și ea, care-și dorise atât de mult să sărute mâinile Sfântului Părinte, nu mai putu s-o facă. Dar când Își revenise, În pridvor, capul lui Kevin se ițea printre tunicile surorilor și o privea ca pe o moartă Înviată, cu nespusă admirație. Camilla nu spusese nimănui că leșinase de emoție: Kevin Buonocore se cățărase pe capul lui San Pietro pentru ea. Era o taină. Trecuseră de-atunci atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și țepos arici? M-am rătăcit Și m-am gândit, Să stau la soare, Lângă tine frățiore! Mă bucur că te-am revăzut, Dar buchetul l-am făcut Și trebuie să merg acasă Să-mi pun florile în vază. - Bine! Iți urez o zi frumoasă! Mulțumesc!Și pe cărare, Dacă o iei pe drumul mare, Ajungi acasă la tine. Și, te rog, să m-asculți bine: Nu o mai lua prin câmp Că te poți rătăci oricând. Mulțumesc că m-ai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]