1,549 matches
-
cană spartă umplută cu țărână pe care o găsise tata lângă gardul reparat. După ce adăpa iepele și le umplea ieslea cu iarbă cosită de pe câmp, tata se așeza lângă noi, aflați în jurul lumânării aprinse care-și pâlpâia flăcăruia în "garsoniera" iepelor, cu o adiere bolnăvicioasă, gata-gata să-și dea duhul. Adevărul e că se vedea foarte prost; era mai mult un semiîntuneric. Din puținul pe care-l câștiga tata după o muncă obositoare de dimineața până seara, mama cumpăra de mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ingurgitase o căldare și jumătate de apă, tocmai simțea nevoia să evacueze o parte din lichidul acumulat în vezica urinară în vederea realizării unui somn liniștit și odihnitor fără prezența unor vise cabaline halucinante și dizgrațioase. Mama dormea chiar la picioarele iepei, cam la un metru distanță. Dormea pe spate, cu fața în sus, liniștit și adânc somnul de refacere al unui om care muncise fără întrerupere de dimineață până seara. De la mama înspre perete eram noi, cei cinci frați, începând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ia pe mama de-o aripă, să se instaleze boierește într-una din cele două case plus acareturile aferente ale unui proprietar mai avut, iar pe noi, pe cei cinci copii, să ne abandoneze în "împărăția" lui moș Danilov, alături de iepele sale? Nu? Nici acum nu sunteți de acord că omul este cea mai scârboasă jigodie apărută în urma unei selecții și a unei îndelungate evoluții de sute de mii de ani? Și că s-a situat în vârful piramidei trofice doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și i-a dus-o lui moș Danilov. A adăpat iepele, le-a umplut ieslea de coceni cu frunze lungi, proaspete și moi, apoi, mulțumindu-i proprietarului pentru ajutorul acordat, s-a întors acasă. Am luat cina împreună, după care noi, "echipa de încărcători", învinși de oboseală, "... am adormit pe laurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fi fost Maica Domnului cu Pruncul: nu lipseau decât animalele care să îndrepte răsuflarea caldă către cel nou-născut. Însă cu siguranță că dac-am mai fi zăbovit în grajdul lui moș Danilov bătrânul sârb cu inimă de aur cele două iepe costelive ale sale, Oarba și fiica sa, ar fi suplinit cu brio absența rumegătoarelor cornute. Să-l iubiți copii, și să aveți grijă de el că e foarte mic și are nevoie de îngrijire specială, atentă și permanentă. Și ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu Ileana, fostă colegă de clasă în liceu. Ne observăm reciproc urmele timpului pe față și am vrea să nu fie adevărat ceea ce vedem. Ne citim unul altuia bătrânețile incipiente, ca într-o carte deschisă. Posteriorul semeț al Ilenei, de iapă habsburgică de paradă, fantasma noastră de UTC-iști frustrați, și-a pierdut mult din obrăznicia inițială. Ne spunem la revedere formal, ea pleacă la Londra, trimisă de multinaționala pentru care lucrează în România, eu mă întorc la Geneva. M-am
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
câștigase o treime și adusese bani frumoși stăpânilor lui; avea tendoane tari - semn că avea țesuturi sănătoase. Baroni de Rothschild, doamne și domni proprietari bogați din Franța pun franc lângă franc și-l importă pentru a-l încrucișa îndelung cu iepele din hergheliile dumnealor. În primul an, lui Dhaulagiri i se prezintă cele mai fine exemplare feminine, dar toamna, doar câteva dintre ele dau dovezi că ar avea de gând să participe la înmulțirea rasei cabaline. În patru ani, după ce a
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Dhaulagiri i se prezintă cele mai fine exemplare feminine, dar toamna, doar câteva dintre ele dau dovezi că ar avea de gând să participe la înmulțirea rasei cabaline. În patru ani, după ce a cunoscut mai mult de o sută de iepe, Dhaulagiri e tatăl a abia 25 de mânji. Prea puțini. Se vorbește urât de Dhaulagiri, veterinarii apreciază că fecunditatea lui tinde spre zero, proprietarii îl disprețuiesc, toată lumea înțelege că armăsarul e un ratat, un neputincios. Atunci, importatorii lui hotărăsc - cu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
îl obliga pe conscriptor să ia în evidență poartă cu poartă de casă, să specifice apoi de a câta parte de sesiune dispunea (sesiunea reprezentând o gospodărie) capul familiei, și mai apoi de: boi, vaci, junci și juninci, cai și iepe, oi și capre, porci și scroafe, stupi, clăi de grâu și secară, clăi de ovăs, orz și alac, clăi de mei, clăi de cânepă, semănături de toamnă, semănături de primăvară, semănături de porumb, semănături de cânepă, pământuri arabile în ambele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lui Menaru; alte tătăroaice au venit să se minuneze de frumusețea hainelor lui Șucuran și de plecarea ta. Menaru a ghicit , în timp ce Amidée făcea chifle pentru prăvălia lui Muedin. Pălăvrăgeală tătărească; una dintre ele avea o proteză galben-maronie: dinți de iapă, slabă ca un schelet îmbrăcat în propria lui piele, dar plină de bunăvoință și de drăgălășenie. Mi-a spus că ai ajuns cu bine la liman, că erau trei persoane la gară, că ai să fii cineva la Paris și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
i-a cerut rabinului să-l binecuvânteze și să-i confirme victoria Împotriva rușilor. Rabinul l-a refuzat, spunându-i deschis că va pierde războiul. Ca semn menit să-i Întărească previziunea, Güter Jüd a cerut să fie ucisă o iapă și să i se scoată inima : „pe ea era În adevăr scrisă vorba «neizbândă»”. O variantă a acestei legende a fost culeasă și În Franța, la sfârșitul secolului al XIX-lea (317, p. 190). După unii comentatori, cultul hasidic „Güte
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prăvăliilor. El era bine cunoscut de negustorii din Pungești, de multe ori le transporta, cu căruța și caii săi, știuți de toată suflarea, chiar pe numele lor; Murgu, era cel înhămat pe dreapta, partea „din brazdă”, cum se spune, iar iapa, Mița, înhămată pe stânga, adică partea „către om”. Amândoi caii aveau părul roib spre murg și erau țintați în frunte, încît erau recunoscuți de consăteni de la distanță. Amintindu-și de caii pe care îi cumpărase din târgul Băcești, Costache zâmbi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din spate, nechezând de durere, căci s-a fript la bot. Nu s-a lecuit imediat de năravul de a mușca dar încet-încet s-a deprins să nu mai încerce să muște obiecte ce-i ajungeau în fața botului său. Nici iapa Mița nu fusese scutită de metodele pedagogice ale lui Costache. Aceasta avea obiceiul de a lovi cu copitele din spate orice vietate care trecea pe la coada sa. Cum a dezvățat-o Costache de acest obicei periculos? După ce o lega la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Costache de acest obicei periculos? După ce o lega la iesle și-i da să mănânce, umplea un sac cu fân bine îndesat pe care îl lega cu o funie de o grindă a grajdului lăsându-l să atârne la spatele iepei. Aceasta cum simțea că la coada ei atârnă ceva, uita de mâncare și începea să bată de zor cu copitele din spate în sacul cu fân, care se ridica și iar o lovea în spate. Manevra aceasta dura până ce Mița
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
lacrimile, când vede carnea sfâșiată la crupa calului și la gât. îi pare rău că i-a lăsat singuri de dimineață, dar așa i-a spus taică-su să se întoarcă și să-și facă lecțiile. Dar unde o fi iapa Steluța, se întreabă el, și dă cu ochii de văcarul Cristea și un cioban căruia toată lumea îi spunea Buzatu, deși numele lui era Braharu . Amândoi aveau două ciomege cât ei de lungi și la întrebarea pusă de Dumitru, printre lacrimi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
că o haită de lupi a năvălit pe cai și oi, au omorât vreo patru mioare și au trântit pe Roibu la pământ, sfâșiindu-l cu colții. Până ce au izbutit să-i alunge cu ajutorul câinilor, au mușcat de spate și iapa, care este la stână, o îngrijesc ceilalți ciobani. Despre Roibu aceștia au spus că nu au ce-i mai face și că moare. Costache a hotărât ca Lențâca și Dumitru să meargă pe islaz , iar pe Maricica a trimis-o
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
este la stână, o îngrijesc ceilalți ciobani. Despre Roibu aceștia au spus că nu au ce-i mai face și că moare. Costache a hotărât ca Lențâca și Dumitru să meargă pe islaz , iar pe Maricica a trimis-o cu iapa la veterinar, ca să-i dea îngrijirile necesare. Costache se gândea la marele necaz ce s-a abătut iar peste familia lui: caii erau o sursă de venit, deși chiriile se împuținaseră de când evreii care erau clienții de bază la chirii
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
gospodăria, pe care considerau că acum ajunsese pe cea mai de jos treaptă. − Hai să vindem oile, Costache, să dăm și pielea calului și să cumpărăm două junci. Le-om învăța cu încetul să tragă la jug căruța de cai. Iapa a îmbătrânit și văd că suferă de pe urma mușcăturii de lup. Se poate spune că și-a făcut, săraca, treaba și dacă nu era ruptă de lup, poate că ar mai fi tras încă vreo doi ani, și își termina slujba
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
arătat cu degetul mămicilor nedumerite; niște vilegiaturiști cu vederi largi m-au Întrebat dacă prind viermi pentru momeală; și Într-o dimineață, pe o Întindere de pământ sterp, luminată de arbori yucca Înalți, Înfloriți, În apropiere de Santa Fe, o iapă mare și neagră m-a urmărit mai mult de un kilometru. 4 Când, după ce scăpam de toți urmăritorii, porneam pe drumul roșiatic desfundat ce ducea de la casa noastră din Vira spre câmp și spre pădure, animația și strălucirea zilei păreau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spadă, face precum struțul. O să-i înghită turcii cu puf și fulgi cu tot! Se vor trezi din amorțire când iataganul va lovi în porțile Budei, ale Cracoviei, ale Vienei, ale Romei!... Se vor trezi, când Mahomed își va adăpa iapa cu agheasmă din cristelnița Sfântului Petru de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de la Roma! Când burtoșii neguțători venețieni, pe Canal Grande, se vor ploconi înaintea stăpânilor: "Salamalec! Salamalec efendi!"... Am auzit că Luminăția sa, Padișahul, jinduiește la o catedrală de la Paris, de-i zice Notre-Dame! Ce trăsnaie și aiasta, să-ți duci iapa să se balige prin toate catedralele lumii!... Zău!... Ar merita să le-o tragem! hohotește Ștefan sarcastic. Să simtă pe pielea lor usturimea iataganului! Să cunoască moartea și pârjolul la ei acasă! Mă bate un gând: Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi Vodă aista Ștefan... o fi f-un zmău, f-un arhanghel! Mai rău, un crocodil! N-ați auzit că Vodă ista Ștefan îi fermecat?! A păscut iarba fiarelor! Te pomeni c-o fi mâncat și tava cu jăratic, ca iapa lui Făt-Frumos! Pe obrajii lui Alexandru se scurge o lacrimă. Ștefan scoate batista: Ooo!... Chiar așa? Suflă!... Suflă!!... Așa! De-ar fi să suflu eu, mi-ar trebui un cearșaf, surâde el dureros. Fiecare are a se teme pentru sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vituperând individualismul, ironiza pe inșii meschini ce fac dintr-o biată suferință personală (cauzată, de pildă - pilda o dădea chiar marele poet - de un cui în talpă) o tragedie universală. Mentorul meu ocazional bătea, cu alte cuvinte, șaua ca să priceapă iapa... Singurul care m-a înțeles atunci a fost tata, fire turbulentă, înclinată spre revoltă, gata să vadă peste tot și să combată nedreptatea. Nu mi-a făcut nici un reproș, a încercat să mă ajute deși știa că nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aceea ̀ mi pare infinit regretabil și de neînțeles faptul că autorul nu și-a inclus în acest volum memorabilul articol Rigorile ideii naționale și legitimitatea universalului (apărut în „Secolul 20”, nr. 1 2-3/1981). P.P.S. Băteam șaua ca să înțeleagă iapa : adăugând acel post-scriptum știam foarte bine că nu autorului, ci cenzurii ̀ îi era imputabilă „omisiunea”. În colecția eseuri si confesiuni au apărut: Carlo Maria Martini, Umberto Eco - În ce cred cei care nu cred? Alexandru Paleologu - Bunul-simț ca paradox
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
codea, aștepta să i se repete rugămintea, dar nu-i refuza. Într-o vară, pe la sfârșitul lui august, tanti a venit însoțită de unchiul Constantin, ca de obicei, să-l roage să-i ducă la gară. Tata avea atunci două iepe frumoase cu mânji după ele, și, ca de obicei a răspuns zeflemist: „Păi da, am să-mi pun acum la ham iepușoarele mele pentru tine” dar, după ce au savurat un pepene verde, dulce și gustos, i-a dus la gară
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]