1,498 matches
-
și armăsarii. Bozoncea se tîrî până la ei. - Acum, Paraschive! șopti. Trecuseră trei sferturi de ceas și le amorțiseră oasele. Pământul era rece. Cel tânăr se ridică ușor și vesel. Animalele îl simțiră. Ridicară gâturile, sunând din căpestre. Merse drept la iepele din față, apucă o mână de fân de sub picioarele lor și le mângâie coama umedă. - Lolica, na, Lolica! șopti pungașul, neștiind dacă nimerise. Și se apucă să le desfacă legăturile. Treaba merse repede. Hamurile cădeau fără nici un zgomot în praful
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să le desfacă legăturile. Treaba merse repede. Hamurile cădeau fără nici un zgomot în praful drumului și Paraschiv 58 le puse numai câte o frânghie subțire în jurul gâtului, ca să le țină la un loc. Când trecu la a doua căruță, o iapă necheză speriată. Ucenicul se făcu mort lângă roți. Gheorghe trăgea perechea dezlegată spre câmp, la adăpost. Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mîrloi de mânz, blând ca un iepure, agățat la coada unei căruțe. - Fugi, știi unde ne întîlnim! u șopti Gheorghe. Lasă-i pe noi, că nu te ajung ei! Cel tânăr se aruncă și șuieră o dată năpraznic: - Haida, hi, gloabelor! Iepele o luară la goană speriate, peste maidanele pustii. Nu mergeau în același pas. Ucenicul le îmboldea harnic: - Nii, uscăturilor! Hai, hai, hopa... Și le lovea cu picioarele desculțe pe cele mai apropiate, în burțile pline. În urmă, mai apucă să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șorț roșu dinainte. Tăinuitorul își cunoștea meseria. Aduse o căldare și fierse niște var. Gheorghe îi da ajutor. Ținea o pătură veche, plină de găuri și aștepta. Când zeama albă dădu în clocot, zulitorul așternu pe rând țolul pe spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca luat cu briciul. În locurile goale, rămăseseră câteva buboaie albe, din care mustea sângele. Iepele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spinarea iepelor. Nevasta luase animalele de gât. Gazda turnă varul fierbinte în găurile păturii. Pielea cailor sfârâi, arsă. Părul lor frumos și des se curăța ca luat cu briciul. În locurile goale, rămăseseră câteva buboaie albe, din care mustea sângele. Iepele se smuceau nechezând, dar mâna puternică a femeii le stăpânea. Când scăpară, se întinseră rănite la soare, așezîndu-se pe picioarele dinainte. Aveau în ochi o suferință tăcută și de sub pleoape li se scurgea o zeamă limpede ca lacrimile. Numai mânzul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a sfoiegeală și a toamnă. Pe cer se adunau nori lunguieți, cenușii. - O să plouă, zise Florea. Nu-și găsea locul. Gheorghe se apucase să joace dardăr cu Oacă, Piele și Bozoncea. Lumina soarelui se șterse. Se făcu frig. Tăinuitorul adăposti iepele și în curând începu să picure. Paraschiv auzi zgomotul mărunt al ploii și-i fu urât. Lângă el, hoții râdeau, trântind în paie cărțile soioase. - Șapte ochi în plapumă! - Fante! -Rigă! - Uite spațiul, ha, ha, ha, turcaleților... Banii aveau un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
treceau căruțe pline cu pepeni, minate de țărani. În grădini, cădea puful de pe gutui. Soarele mai mult lumina decât încălzea. Cocîrță umblase pe la primărie, într-o comună apropiată, dăduse șpagă oamenilor lui și se înființase cu acte în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-un preț bun! Haide, uceniciile! a strigat la Paraschiv. Câte doi, câte doi, au luat drumul Oborului. Cu caii, veneau mai în urmă Cocîrță și ai lui. Iepele grele se mișcau alene, vesele, mâncate bine. Târgul se simțea de departe după larma glasurilor și după mirosul de vită. În margini, stăteau căruțele și carele dejugate. Drumurile erau stricate și pline de praf. Mulțimea pestriță de târgoveți se înghesuia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târgoveți se înghesuia spre mijloc, unde, într-un țarc împrejmuit cu șipci albe, dădeau ocol caii și vitele, să le vadă cumpărătorii. Larma tocmelii se auzea de departe. Pungașii și-au făcut loc cu coatele. Era treabă, nu jucărie. Vânzarea iepelor ca vânzarea, dar puteau ei să lase bunătate de fraieri, burdușiți de parale, amețiți de băutură? Într-o parte, țăranii vindeau oale de pământ și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
zici că-i de cișit? - Două sute! aruncă negustorul. - Trei sute... - Nici un leu mai mult! Cirezarul se ținea dîrz: v - Că nu -loi vrea de pomană!? -Atît! -Trei sute! -Am plecat. Stăpânul se ridică de la masă îndreptîndu-se către țarcul unde Cocîrță vindea iepele. Pe negustori îi lăsară în plata Domnului. Tăinuitorul mai rămăsese cu mânzul și cu două mârțoage. Tocmai era în preț cu un mușteriu și muierea dădea din clanță. - Așa căișori nu mai găsești dumneata, domnule, ehe... Clientul ocolea gloabele, le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Toamna noroaiele se întindeau peste tot. Pământul era numai o clisă galbenă. Oamenii își cumpărau cizme și înjurau, abia înotînd în șanțurile alunecoase. Mai veniseră și alți oameni în Cuțarida. Întâi un sifonar, care avea camion și două cârlane de iepe, om necăjit și ăsta. Căra ca robii, abia scotea de-o pâine și de un ciocan de rachiu. A tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tras spre casele oltenilor, și-a humit un bordei cu mâna lui. A adus cu spinarea niște uluci și a împrejmuit locul, o palmă de bălării, și-a ridicat o iesle pentru animale. Vesel om. Nu se plângea. Dimineața înhăma iepele, scotea gardul și pleca în camionul lui, cărând sifoane pe la cârciumari, în Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Grivița, după pâine. Îl apuca prânzul spre șina Constanței, mânca o roșie, trăgea la umbră, se culca-pe leagănul droștii, cu șapca pe ochi, dormea, nu-l cerceta nimeni, se ridica în capul oaselor, căsca, o lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare. Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea seara, le împiedica, dîndu-le drumul în groapă să pască. El se odihnea sus, pe rampă. După ce le făcea voia, le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii! îndemna iepele vizitiul somnoros. De aici se vedea câmpul acoperit de curți până la Tarapana. Cuțarida rămăsese între aceste două șei bătute, golașă și rară, întretăiată de maidane. La Spiridon ardea încă o lumină. Își aduse aminte că lângă ei ridica de vreo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
un coc la spate. - Ăsta-i ucenicul nostru! a rostit Bozoncea, și-a făcut loc lăutarilor cu care veniseră. - Paraschiv îi zice, a mai adăugat Gheorghe. Țiganca a râs scurt, și cel tânăr i-a văzut dinții albi, puternici, de iapă. Cu o mână și-a așezat o șuviță de păr, și sânii ascuțiți s-au ridicat sub mătasea capotului. Ucenicul privi odăile scunde de pământ. Pereții erau acoperiți cu preșuri, toate furate de mâna Stăpânului. Pe patul lat, ibovnica așternuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și scotea droașca de tablă, cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților și striga la el: - Gata, puturosule? Treci de încarcă pîinea! Mielu aducea iapa din grajd, că o iapă avea domnul Bică, mică și îndesată, ținută bine cu nutreț, o bătea pe burta caldă, u potrivea hamurile și fundele, gătită, mă rog, se numea c-a venit primăvara. Dar asta însemna că iar n-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu arcuri vechi de otel. O vopsea bine, punea un zugrav să-i scrie numele cu literele cele mai mari, ungea osiile roților și striga la el: - Gata, puturosule? Treci de încarcă pîinea! Mielu aducea iapa din grajd, că o iapă avea domnul Bică, mică și îndesată, ținută bine cu nutreț, o bătea pe burta caldă, u potrivea hamurile și fundele, gătită, mă rog, se numea c-a venit primăvara. Dar asta însemna că iar n-o să doarmă destul, că începea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pricopsiții de dincolo de Tarapana. La ei pica tocmai pe la unsprezece, unsprezece și jumătate, când făceau cucoanele ochi, că astea dormeau mai mult, de, obrazuri subțiri, nu puteai să le scoli cu noaptea-n cap! Vara și iarna era mai ușor. Iapa trăgea, era o plăcere să te salte arcurile, să fluieri și să pocnești din coada biciuștii. Cum cădeau ploile începeau necazurile. Ușoară, ușoară, dar căruța tot se înfunda în noroiul Cuțaridei. Împingea Mielu, ridica de osii, îi mai ajutau și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Repede... În brâu, Mielu avea toate paralele strânse. Dacă jupânul îi dădea restul, putea să se ducă la primărie să-și plătească locul. Ar fi fost cea mai frumoasă zi din viața lui. Până să coboare domnul Bică, a scos iapa afară, a stropit osiile căruței cu un furtun, i-a pus nițel catran la încheieturi și, când 1-a auzit tropăind pe scările de lemn, i-a ieșit înainte: - Să trăiești, stăpîne! - Bună dimineța, i-a răspuns domnul Bică, duhos
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă nenorocesc, mă? Haide mai bine să numărăm pâinile, că s-a făcut târziu... Nici nu știu cum s-a urcat pe capra căruței. A dat în cal, -la lovit de două ori cu biciul. A plecat ca din tun. Scăpărau copitele iepei, nu altceva. De băut, nu mai băuse de la Crăciun Mielu. S-a oprit tocmai la gară, la o cârciumă care atunci își ridicase obloanele. Negustorul stropea dușumelele cu un maț de cauciuc. A dat bună dimineața și a cerut o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atunci își ridicase obloanele. Negustorul stropea dușumelele cu un maț de cauciuc. A dat bună dimineața și a cerut o țuică mare. După aia a mai cerut una și încă una. Cinci țuici mari a băut. Capul lui, cât burta iepei. Se învîrtejeau toate cu el. Vorbea singur pe capra droaștei: - ...Zi, d-aia ți-am slugărit eu atât, domnu Bică? D-aia ți-am dat banii dumitale până la ultimul creițar, nu m-am atins de ce-i al dumitale... 172 Și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sticleții! Au întors dosul și-au vrut să se strecoare. Când, în față, pe cine văzură? Pe Rică și pe Sulă, cu două bice în mână. Cel tânăr nu-i cunoștea. Nu-i văzuse decât noaptea pe camionagii, la furtul iepelor. Codoșul s-a îngălbenit. -La tras de mână pe ucenic într-o parte. Era prea târziu. Huidumele îl știau pe Gheorghe. - Uite-i pe-ai lui Bozoncea! a strigat unul, și le-au căzut în cârcă. Nu mai aveau ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băgase deja în gaura pătrată și cobora scara de metal dedesubt, sprijinindu-se în mâini. — Stai! Bez, care se impacientase, străbătu camera într-un salt și îngenunche pe marginea trapei. — Întoarce-te imediat! N-ai auzit ce am zis adineauri? (iapă proastă, adăugă el, către noi). Acolo jos sunt șobolani și Dumnezeu mai știe ce! — Aligatori care se înmulțesc în mlaștinile teatrului Cross, observai eu. Așa putem să vedem dacă publicitatea e întotdeauna bună, indiferent de subiect. — Nu văd nimic, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care sporea, jongleri, iluzioniști, saltimbanci, dansatori pe sârmă, echilibriști, dresori de maimuțe, cerșetori, orbi falși sau adevărați se răspândiseră în tot cartierul de pe Sabika; și, cum era primăvară, țăranii plimbau cu ei armăsari pe care-i dădeau la împerechere cu iepele ce le erau aduse, totul contra plată. — Toată dimineața, își amintea maică-mea, strigasem și bătusem din palme la spectacolul oferit de jocul „tabla“, în cursul căruia cavalerii zeneți încercau unul după altul să atingă ținta de lemn cu ajutorul bețelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]