14,500 matches
-
am turnat un pahar și-o cafea, că-s și eu om, și le-ai dus ăleia cu căciulă albă, las' c-o altoiesc eu și pe aia. Ce-s eu în casa asta, măi, ce-s eu?! Din rama icoanei a mai rămas doar latura mai lungă pe care Sultana, istovită, o ține ridicată, gata să lovească iarăși la cel mai mic gest al soțului. Am avut unul bețiv, că-l adunam din șanț, iar acum am parte de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și îmbină tehnicile plierii, lipirii, decupării, modelării, colorării etc. Această artă poartă multe alte denumiri, fiind la origine o formă de pomenire a celor plecați pe lumea cealaltă. Sunt mai multe categorii de astfel de hârtii pliate cu încărcătură simbolică: icoane care se ard în fața mormântului în momentul îngropării, reprezentări umane băieți și fete, personaje din opere, servitori etc., construcții precum pavilioane, fațade de clădiri etc. și reprezentări de diferite obiecte cum sunt vasele sau ofrandele. Ele sunt realizate cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sute de milioane, dar o să le facă alde Oprișan, Mischie, Bebe Ivanovici, Gigi Becali, Mitică Dragomir, firește nu înainte ca premierul Năstase să dea casei lui Dumnezeu suta de milioane înmulțită în Parkul Dracului. Văz în fața ochilor, ca pe-o icoană, chipul smerit al lui Vanghelie de la 5 venind să-și mai facă o pomană și cu Biserica. Pentru toți aceștia, și mulți alții ca ei, Catedrala va fi Viloiul cel Mare, în care nu stă nimeni. Sunt destui cei dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în sectorul 1. Putna - porți și barieretc "Putna - por]i [i bariere" Mitropolitul Daniel, drapat în splendide veșminte alb-aurii, face treișpe-paișpe, cu un ochi la marea slujbă, cu celălalt la aleea despicată de sepepiști prin mulțime. Înalt Prea Sfințitul e icoana vie a ortodoxiei române căutând mereu preajma Puterii pământești. În sfârșit, se aud aplauze răzlețe, niște trâmbițași care atâta așteptau suflă într-un soi de buciume de tablă și apar în trap săltat Ion Iliescu, Adrian Năstase și Octav Cozmâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
se cufundă în vulgaritate, grosolănie, materialism ordinar, nepăsare, se intensifică nevoia de fațadă metafizică. Ca la marii mafioți, care, după ce-și dau la curățat costumele stropite de sânge, se duc la biserică și cară la cruci și pupături de icoane. Mă duc să văd filmul „în care se arată cum a fost chinuit Iisus”, pe urmă ies și zic că e multă răutate în lume, că ar trebui să fim mai buni unii cu alții, și cu asta m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
uitându-se la mine într-un fel ciudat de formal, cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse să ne întâlnim. Fața ei frumușică, încununată de-o frunte lată, inteligentă, păstra expresia goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
diabolic, în comunismul care a deformat mentalități și caractere, care a învrajbit frații contra frați, care a înjosit Omul și l-a înlănțuit... „Statuile, monumentele și lăcașurile de odihnă ale eroilor și martirilor neamului sunt pentru trupul țării ca și icoanele în casele noastre”, scria Nicolae Iorga. Lagărele, deportările, infernul comunist sunt plăgi care nu pot fi uitate. Care nu trebuie uitate. Revoluția din decembrie 1989 a instaurat o nouă eră în viața politică a țării, dar amprentele lăsate de aceste
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mititele, de apă dulce. La demisol, unde nu s-a mai construit capela și-a rămas numai un soi de fundație și doi stâlpi, a atârnat pe pereți diplome de excelență, crose de golf, măști din Bucovina, gravuri, câteva icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre care și-o bucată de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-a mai trebuit să răspundem la lecție la geografie, eu nici nu știam podișurile și depresiunile și unde-i lacul făcut la ghețar. Mie mi-a plăcut c-a murit. Și văru-meu a luat banii puși pe piept, pe icoană, erau mulți, și de cincizeci, și de-o sută, erau și mai mărunți, dar pe aceia i-am lăsat și ne-am dus la cofetărie, am mâncat Diplomat și-am băut Cola și am mers și la jocuri mecanice. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cât clor aș turna, am mâinile arse de-acum, a doua zi văd înapoi firișoarele verzi. Nu se duce, păcatele mele, și vai de oasele mele bătrâne... Îmi arată mâinile cu bonturi. - Mergi matale și te închină mai ’nainte pe la icoane, pe la Născătoarea, pe la sfinți, vezi mortu’, până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu pomul mortului, cu mere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
a apărut un soi nou de mucegai, poate din cauza ploilor interminabile, se extinde foarte repede, are sporii rezistenți și se-mpânzește pur și simplu pe ziduri. E incredibil! Mi-au spus cei de la conservare că e dezastru, a cuprins tot, icoane, odoare, cărți vechi și nu reușești să-l elimini. Au trimis probe în Anglia, la un laborator de-acolo, așteaptă rezultatele. La Golia abia a fost refăcută pictura și-acum, nu știu, n-am mai văzut așa ceva, se... macină... nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele de pe frunte. - De când am început povestea asta cu pictarea icoanelor în biserică, toate îmi merg pe dos. Nu mai înțeleg nimic... - Ai conflicte cu popii? am întrebat. Leonard o mai pățise o dată, muncise o vară și, dup-aceea, uitaseră să-i dea banii, de și-a tocit pingelele pe la ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
strada închisă pentru mașini în fiecare sâmbătă. Tineri de partid împart baloane, eșarfe, pliante. În fața sediilor se strâng semnături. Pe băncile din fața teatrului, lângă artiștii ce expun ghivece cu flori, peisaje de iarnă, cai în galop, femei la fântână și icoane, obișnuiții locului joacă șah și discută politică. - De câte ori ți-am spus că, la șah, nu muți piesele cum vrei tu? Calu’ merge-așa, tura merge-așa. Chiar ești așa de ramolit sau îți bați joc de mine? - Calul nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
urs ale docherului hamburghez, ca și pieptul tatuat al cine știe cărei călăuze de pe canalele lacului Albert, pe gâtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele‑i delicate se scursese râul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într‑un port‑matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la intrarea În grotă, cât durau pregătirile hecatombei, la care mulțimea, gloata păgânilor, avea curând să se desfete. 6. Și iar veniră cu torțe, care luminau altcumva grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau dintr‑o țesătură străvezie, erau din purpură și viermi, din piei de oaie Înroșite și aveau podoabe de aur, argint și aramă. Iar fiecare ținea la pieptul său câte o icoană pe care scânteiau aurul și argintul și pietrele prețioase. 7. Apoi, din mulțime, se vor desprinde câțiva tineri vânjoși, care se vor Înclina În fața lor făcându‑și semnul crucii, apoi le vor săruta picioarele și mâinile, după care, toți deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fie șterse, deși se mai vedeau pe piatră urme proaspete de răzuială, duhoarea scârnei se dusese, curățiseră locul; acum pe stânca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cânta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la repezeală aruncată Într‑o mină părăsită...“ O comisie ad‑hoc va Întocmi un proces‑verbal cu bunurile rămase de la familia țaristă În vila Ipatievilor - samovare de Tula cu mânere de fildeș, tapiserii, o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, câțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pânză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase, se afla biblioteca personală a țarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o oală de noapte din porțelan franțuzesc, icoane, câțiva maeștri din secolul al optsprezecelea și o pânză nesemnată În care membrii familiei țarului, cu ochii perforați, pluteau pe crestele norilor spre paradis), iar sub un morman de mobilier și de icoane prețioase, se afla biblioteca personală a țarului. Alcătuită, În general, din cărți bisericești și mistice În limbile germană, franceză și rusă. Trei din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să fi făcut acest control al conștiinței tale. Ei, bine, pentru Sidonia această stare de reflectare asupra zilei era obligatorie, o obișnuință fără de care ea nu putea închide ochii, așa cum unii, din reflex, nu adorm până nu se închină în fața icoanelor, numai că la doamna Sidonia Trofin, raportul între bine și rău ce trebuia stabilit după starea de meditație era atât de răsturnat uneori, de fapt ea nici nu-și categorisea faptele zilei după principii creștine, bine, sau rău ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu ochelari cu ramă de sârmă subțire, rotunzi, și un fular roșu ponosit În jurul gâtului. Se resemna și se lăsă privită fără să mai opună rezistență, preocupată vag de starea mâinilor ei precum Fecioara Maria de soarta micului Isus În icoanele de bâlci. Regreta că nu ceruse și ea o vodcă, sau un coniac. I-ar fi prins bine o Înghițitură, Își simțea inima undeva În gât. Încă puțin și o putea scuipa În palmă ca pe un sâmbure de cireașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru a-și trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
portbagaj și acum aștepta răbdător sfârșitul ultimului tur pe care Cain Îl dădea pieței. Purta costumul negru, o cămașă albă, pălărie. În picioare avea o pereche de pantofi John Lobb primiți cândva de la un englez bogat și aiurit În schimbul unei icoane pe sticlă, un Isus Pantocrator sec. XVII. În punga de plastic pe care o muta dintr-o mână Într-alta avea câteva sandvișuri și o sticlă cu apă. Drumul său avea o țintă precisă: cafeneaua. Aci Îl așteptau trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dar nu cred că aș putea trăi prea mult cu el. 16. „Vis cu decan. Înmormântare mare. Profesor eminent. Colegi de la mari universități. Foști studenți, foști doctoranzi. După preoți și prapori, un rând Întreg de studenți poartă ca pe niște icoane cărțile profesorului. Restul mulțimii universitare ține În mâini, În loc de flori, studii și articole publicate de profesor de-a lungul unei vieți. Toate cu dedicații. Cam aceleași formule. O operă impresionantă. Discursuri, elogii. Atât de emoționante Încât unora li se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cartea e gata. Căutarea lui ocupa o bună parte din timpul profan destinat scrierii propriu-zise. Era o muncă istovitoare care Însă În cazul unei reușite te dispensa ani buni de deriziunea redactării textului. Titlurile Însoțeau autorii precum aureola sfinții din icoane. Peste tot: pe stradă, În baruri și cafenele, și chiar În pat. De unde și dezlănțuirea cu care amante de ocazie sau banale consoarte făceau dragoste cu acești bărbați trecuți, dar nemuritori. 12. Vânzarea tablourilor era doar Începutul... Urma vânzarea casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]