3,066 matches
-
faimă proastă, de instrumente ale propagandei. Manualele socialiste au fost văzute ca un rău inevitabil, apoi necesar, dar niciodată scutit de suspiciunile adulților, înzestrați cu o altă memorie istorică. Cele postcomuniste readuceau, în sfârșit, în prim-plan, toate marile mize identitare, fie și conflictuale ale fiecărei națiuni. Aceste grave adevăruri, recuperate după decenii de interdicții și distorsiuni, nu puteau fi expuse de o manieră frivolă, colorată și negociabilă, ca în manualele occidentale. Ducând povara unor repovestiri atât de importante, manualele postcomuniste
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
contextualizare detaliată; pentru că ceea ce s-a numit cândva comunism/socialism, nu a fost un bloc de realități omogene, indiferente la mediul social sau la trecerea timpului. Contează și cine pune astfel de întrebări, distribuindu-și astfel propriile așteptări, sentimente, tensiuni identitare, judecăți de valoare etc. În plus, oricât de familiar ar părea azi termenul "comunism", cu toate asocierile și disocierile pe care le implică, niciodată el nu va sugera tuturor aceleași lucruri. Răspunsul nu se află în textul manualului, ci în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sunt totuși destul de vizibile, dacă urmărim circuitul, consistența și frecvența reprezentărilor colective. Ele au capacitatea de a satisface cognitiv și afectiv o diversitate largă de opinenți și, deopotrivă, de a răspunde nevoii lor de înscriere într-o continuitate temporală. Reperele identitare capabile să adune laolaltă legitimări istorice, deziderate actuale și eventuale proiecții de viitor nu sunt foarte numeroase. Forța lor se confirmă, în primul rând, prin redundanța și longevitatea apelării, dar și prin capacitatea de a face față unor solicitări incongruente
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
istorice recomandate elevilor sau, dimpotrivă, mai rigide, cum ar fi programele școlare ori tematica examenelor naționale), dar și aplicarea lor, adică formele de adaptare la publicul direct sau indirect vizat (opiniile elevilor sau ale profesorilor, uzajele mediatice, mesajul istoric și identitar al festivităților și comemorărilor școlare). Privilegiind memoria pe care manualele o vehiculează și nu oferta istoriografică de tip academic sau intruziunile politice directe am optat pentru un parcurs prelungit în jurul unor momente istorice însemnate. Dintre acestea, am ales evenimentul aniversat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alocat celebrării: Alba Iulia, devenită un personaj în sine. Atașamentul urmașilor s-a putut astfel replia spre o localitate sau o întreagă regiune, ei nemaifiind nevoiți să conștientizeze complexitatea evenimentelor propriu-zise. Analiza reprezentării istorice a comunismului și a mizelor sale identitare s-a dovedit a fi mai problematică. Definirea unui regim este o operațiune dificilă și prea puțin încurajatoare ca să cultive atașamente. Rămâne o noțiune abstractă, vulnerabilă la simplificări radicale. Dimpotrivă, personajele istorice sunt simboluri mai accesibile, ușor de însușit. Aidoma
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o structură monolitică, căci diferitele medii culturale, politice ori sociale susțin în mod diferit nevoia de reprezentare a grupurilor și a indivizilor. Am vrut să surprindem modul cum un text școlar ajută sau nu la definirea și confirmarea unei opțiuni identitare: mai precis, dacă informația expusă și explicit solicitată spre rememorare este transferabilă în registrul convingerilor, al atitudinilor, al sentimentelor de apartenență și de auto-situare în cuprinsul unei comunități mai mult sau mai puțin "imaginate". Am încercat deci să ne apropiem
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mult sau mai puțin "imaginate". Am încercat deci să ne apropiem de acele mecanisme cognitive și comportamentale care permit cunoașterii raționale, impersonale, abstracte să alimenteze ulterior recunoașterea afectivă și reacții în consecință. În cursul investigației noastre, am observat că atașamentul identitar cere, de regulă, simplificarea informației, diminuarea și ignorarea rezultatelor cercetării istorice, de la care se revendică, totuși. Prin urmare, construcția identitară refuză studiul aprofundat, ca și datele contradictorii, rămânând în mod necesar un monolog unidirecționat. Este însă incapabilă să împiedice existența
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
raționale, impersonale, abstracte să alimenteze ulterior recunoașterea afectivă și reacții în consecință. În cursul investigației noastre, am observat că atașamentul identitar cere, de regulă, simplificarea informației, diminuarea și ignorarea rezultatelor cercetării istorice, de la care se revendică, totuși. Prin urmare, construcția identitară refuză studiul aprofundat, ca și datele contradictorii, rămânând în mod necesar un monolog unidirecționat. Este însă incapabilă să împiedice existența unor discursuri paralele, simultane și concurente. Cunoașterea unui text de manual se reia și se autoconfirmă în forme tot mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vizibilă în istoria școlară a regimului comunist, face loc narațiunilor apocrife. În acest ultim caz, politizarea manualelor este contracarată de proliferarea memoriilor individuale, a tradițiilor de familie, a producțiilor mediatice sau artistice: ele întrețin o pluralitate adesea conflictuală a reprezentărilor identitare. Pornind de la istoria de manual, cercetarea noastră a ajuns la o sumă de istorii școlare, interesându-se nu doar de informația din textele invocate, ci și de punerea ei în scenă, de uzajele pe care le alimentează. Studiul nostru nu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Nation-Building and Contested Identities. Romanian & Hungarian Case Studies, Regio Books, Budapesta/Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 93-117. Petrescu, Dragoș, Național vs. European Identity the 1999 Romanian Controversy over Alternative History Textbooks, în Zub, Alexandru, Cioflâncă, Adrian (coord.), Globalism și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2002, pp. 219-234. Pók, Attila, Rüsen, Jörn, Sherrer, Jutta (eds.), European History: Challenge for a Common Future, Edition Körber-Stiftung, Hamburg, 2002. Predarea istoriei, vol. 5, Biblioteca Centrală Pedagogică, București, 1977. 7, Biblioteca
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de la Viena), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1986. Mihalache, Andi, Istorie și practici discursive în România "democrat-populară", Editura Albatros, București, 2003. Idem, Mănuși albe, mănuși negre. Cultul eroilor în vremea Dinastiei Hohenzollern, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2007. Mihalache, Cătălina, Un caz de mobilizare identitară și patrimonială: Liga Antirevizionistă Română, în Ivănescu, Dumitru, Mihalache, Cătălina (ed.), Patrimoniu național și modernizare românească: instituții, actori, strategii, Editura Junimea, Iași, 2009, pp. 63-82. Molnár, Miklós, A Concise History of Hungary, Cambridge University Press, 2001. Mungiu, Alina, Românii după
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de istorie a introdus explicit noțiunea de "cunoștințe patrimoniale" (în anii '90), referindu-se la acele fapte istorice care sunt considerate "contribuții majore la formarea identității franceze și care, din această cauză, trebuie să fie obligatorii". Dar alcătuirea acestui corpus identitar motivațiile și maniera în care anumite evenimente, monumente, producții culturale sau personaje istorice au ajuns să fie clasificate drept patrimoniale nu este chestionată în școală. Vezi Jean-Clément Martin, European History and Old French Habits, în Joke van der Leeuw-Roord (ed.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
ed.), op. cit., p. 49. Și astfel, odată intrată în lumea școlii, concepția inovatoare propagată prin studiile patrimoniale și de memorie istorică și-a pierdut forța analitică, demitizantă și anti-eroizantă, înlesnind doar o nouă supravalorizare de tip tradițional a reprezentărilor istorice identitare. De exemplu, Biblia este prezentată elevilor ca document relevant pentru istoria evreilor și a creștinilor, dar nu se pune întrebarea de ce francezii o consideră și acum un document patrimonial; respectivul "document" rămâne un suport de lucru pentru epoca în care
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
alternative", dublată de preferința pentru analiza registrului politic sau ideologic al acestei controverse. Vezi, de exemplu, Dragoș Petrescu, Național vs. European Identity the 1999 Romanian Controversy over Alternative History Textbooks, în Alexandru Zub și Adrian Cioflâncă (coord.), Globalism și dileme identitare. Perspective românești, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 2002, pp. 219-234; Răzvan Pârâianu, National Prejudices, Mass Media and History Textbooks: The Mitu Controversy, în Balazs Trencseny, Dragoș Petrescu, Cristina Petrescu, Constantin Iordachi și Zoltan Kantor (eds.), Nation-Building and Contested Identities
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viitor" vezi Nicole Tutiaux-Guillon, L'historie enseignée entre coutoume disciplinaire et formation de la conscience historique: l'exemple français, în Nicole Tutiaux-Guillon, Didier Nourisson (eds.), op. cit., p. 28. Astfel, învățarea istoriei ar dobândi, într-adevăr, o funcție formativă individuală, civică și identitară utilă societății contemporane. Noțiunea nu este lipsită de ambiguități și de o mare vulnerabilitate în fața politicilor momentului, putând la fel de bine fi instrumentalizată în slujba naționalismelor, a educației democratice, a unui regim totalitar sau a unui generos spirit pan-european. 283
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aur al tuturor românilor s-a împlinit. Un vis care (sic!) înaintașii noștri l-au avut de veacuri". Urmează un rezumat cu informații istorice de manual, presărat cu aceleași exagerări prin care textul "științific" este adus în registrul comemorativ și identitar. Elevii continuă expunerea prin lecturi în același spirit, citite însă pe un ton plat, de lecție. Doar poeziile sunt recitate cu poza necesară și caracteristică, în mare, școlii primare. 6 Aurelia Berușcă, Ghid metodologic al serbărilor școlare, Editura Didactică și
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de altfel, cu invocarea rituală a unirii din 1859 (Ibidem, pp. 95-97). 50 Termenul reîntregire a cunoscut o anume popularitate, mai ales în formulări spontane, nu foarte atente la adevărul istoric, dar trimițând la o cultură istorică și o memorie identitară presupus consensuale. În general, mărturia este mai predispusă spre astfel de exagerări decât analiza istorică. Vezi, de exemplu, afirmația: "autorul însemnărilor [loc. col Grigore Niculescu] publicate mai jos a luat parte la războiul de reîntregire a României (1916-1919), căzând rănit
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de vineri 4 decembrie 1936, p. 3). 233 Vezi "Calendarul Ligii Antirevizioniste Române pe anul 1938, secția Ardeal", (redactat de Aurel Gociman), Cluj, p. 18. 234 Pentru o expunere mai detaliată a subiectului, vezi articolul nostru Un caz de mobilizare identitară și patrimonială: Liga Antirevizionistă Română, în Dumitru Ivănescu, Cătălina Mihalache (ed.), Patrimoniu național și modernizare românească: instituții, actori, strategii, Editura Junimea, Iași, 2009, pp. 63-82. 235 SANIC, fond Liga Antirevizionistă Română, dos. 643/1938, f. 309. Cifra rotundă a alimentat
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Adolfo Loria-Rivel (din limba albaneză) și Teodora Puia (din limba germană). 29 Blagovest Njagulov, Les débat historiographique dans les rapports bulgaro-romains (1944-1989), în "Études balcaniques", Sofia, 2002, nr. 2, pp. 64-86. Această chestiune a influențat vizibil memoria istorică și reprezentărilor identitare ale populației din Bulgaria. O anchetă contemporană asupra reprezentării Celuilalt în spațiul balcanic a arătat că tinerii bulgari au nominalizat negativ în primul rând Turcia și în al doilea rând România, "pentru că întotdeauna a pretins că Dobrogea îi aparține"; vezi
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se numără și episodul unei simulate povești de dragoste între Encolpius și Circe, nouă referință parodică la încercatul Ulise. Iar dacă povestea uită de inocență în favoarea păcălelilor și chiar a imoralității, Petronius introduce în schimb un nou mod de afirmare identitară: prin sinceritatea maximă a protagonistului, pus să-și exhibe temerile în postura de narator. Căci, dacă în epopee lucrurile aveau o finalitate dinainte hotărâtă și resimțită ca atare de cititor, aici orizontul de așteptare este solicitat la maxim. Apoi, schema
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
românilor din Italia Există totuși și un revers al medaliei. Trebuie să recunoaștem că, adesea, însuși românii sunt cei care se împotrivesc integrării. În multe situații, comunitatea tinde să se închidă în propria carapace și să reproducă mecanisme de agregare identitară deosebit de puternice care împiedică existența unor contacte durabile cu italienii. Claudia Brunetto a documentat, într-un articol deosebit de interesant publicat în ediția locală din La Repubblica, acum câteva luni cum la Palermo faptul că "[...] în zilele de duminică românii se
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
se rămână ancorați în trecut. Așa cum am arătat în capitolul trecut, a te refugia în propria identitate poate fi efectul și totodată premiza unor neînțelegeri viitoare și cine știe poate chiar de xenofobie. Integrarea și apărarea intransigentă a propriilor elemente identitare nu sunt întotdeauna congruente. Acest aspect nu este caracteristic doar românilor. Este eterna problemă cu care ne confruntăm în această perioadă a globalizării, între patria noastră istorică, și noua patrie fără granițe cu care ne confruntăm în zilele noastre și
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
o campanie rasistă (sau xenofobă) împotriva românilor? Și dacă admitem că există, cum se combate? Și în concluzie: din "problema românească" cum vom ieși? Cum s-ar putea urma obiectivul virtuos de integrare fără ca românii să își piardă propriile rădăcini identitare? Există, până la urmă, un drum moderat pentru construirea noii cetățenii? Aceste întrebări sunt dificile, iar această carte nu are pretenția să poată răspunde în mod exhaustiv la acestea. Totuși, a răspunde la aceste întrebări va fi, în viitor, foarte important
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
Padova 618 cetățeni comunitari s-au înscris pe listele de alegători, ceea ce reprezintă doar 10 % din cei care aveau drept de vot. Cazul Nona Evghenie merită expus pe scurt. Se pare că a fi membru al P.D. (în afara unui proiect identitar național) poate să aibă ca rezultat apariția unor discriminări (presa de limbă română, în lipsa orcărui tip de informare care să provină de la presa italiană, a expus cazul acestei angajate românce care a suferit un episod de discriminare neplăcut imediat după
Românii. Minoritatea comunitară decisivă pentru Italia de mâine by Alina Harja şi Guido Melis () [Corola-publishinghouse/Science/1045_a_2553]
-
unor evenimente suficientă pentru ca publicul larg să ridice fără ezitare lucrarea respectivă pe piedestalul literaturii, al prozei artistice?84. Natura specială a materialului concentraționar aduce cu sine dificultăți de reprezentare. Fiecare experiență în parte este unică. În plus, există caracteristici identitare care instaurează inegalitatea în fața Legii concentraționare, care, de altfel, diferă după lagăre. De aici derivă imposibilitatea reprezentării, idee susținută de scriitori cunoscuți, precum David Rousset, Primo Levi, Jorge Semprun sau Varlam Șalamov. Merită citată mărturisirea lui Jorge Semprun, ca o
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]