15,885 matches
-
lipsește (Balzac era totuși un mistic al istoriei, ca și Tolstoi; pentru amândoi Dumnezeu era un agent decisiv), înlocuită de un realism tern, fără transcendență (existentă la toți marii realiști, de la Balzac și Tolstoi la Rebreanu). Petru Dumitriu are o ideologie, nu o filosofie implicită, înaltă și transfiguratoare - o ideologie ale cărei racorduri se văd din ce în ce mai dizgrațios pe măsura înaintării epicului din roman spre mijlocul secolului al XX-lea. Oricât ar fi de grandios (deși nu este) sau de fidel în
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
și Tolstoi; pentru amândoi Dumnezeu era un agent decisiv), înlocuită de un realism tern, fără transcendență (existentă la toți marii realiști, de la Balzac și Tolstoi la Rebreanu). Petru Dumitriu are o ideologie, nu o filosofie implicită, înaltă și transfiguratoare - o ideologie ale cărei racorduri se văd din ce în ce mai dizgrațios pe măsura înaintării epicului din roman spre mijlocul secolului al XX-lea. Oricât ar fi de grandios (deși nu este) sau de fidel în reconstrucția și percepția epocilor, Petru Dumitriu mi se pare
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
ale admirației pentru Balzac , în moduri care mai de care mai amuzante astăzi, ca de pildă: "Această societate burgheză, Balzac o analizează ca poet al cunoașterii, și opera lui, deși a unui conservator, care e încă adânc influențată de o ideologie greșită, reflectă puternic tendințele progresiste ale epocii" (ibidem, p. 98). Balzac este citit de către Petru Dumitriu ca o "ilustrație" a Manifestului comunist al lui Marx (p. 103). Prozatorul nostru nu se poate detașa de recomandările epocii, încât "marele exemplu" devine
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
să avem o istorie permanent triumfătoare, acut expresivă și violent curajoasă, alcătuită din figuri una și una - un fel de sfinți ce nu ezitau să ia în mână spada pentru a apăra brazda strămoșească... Ulterior, am constatat că istoriografia și ideologia comunistă nu inventaseră nimic. Stilul bombastic, lăudăroșenia calpă, lipsa de logică și credibilitate erau apanaje ale "marii școli istorice" din veacul al nouăspreze-celea și continuată până în preajma celui de-al Doilea Război Mondial. Nu-mi trece prin minte să contest
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
isprăvilor unice ale strămoșilor. Nu tu dramă, nu tu durere - doar victorie după victorie, până la apoteoza întrupată în Gângavul de la Scornicești. Cui a folosit acest șir neîntrerupt de laude de sine? Evident, celor care le produceau! Buna orientare pe șinele ideologiei de partid te ducea la conducerea unei catedre universitare sau te propulsa direct în fotoliul de academician. Chiar și pe vremea lui Eugen Simion, istoricii intrați sub pulpana academică proveneau exclusiv din rândul celor care plătiseră, sub o formă sau
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
Condurachi, la omul "cu frică de superiori" și "supunere față de grade" Florin Constantiniu, la "piculina care încearcă să acopere un răget de trombon", Constantin Giurescu, la autorul de teorii "găunoase și puerile", Răzvan Theodorescu, o întreagă galerie de slujbași ai ideologiei comuniste s-au culcușit în locurile de onoare ale istoriei românești.) Gândurile de mai sus mi-au fost suscitate - prin opoziție - de lectura a două cărți de istorie apărute recent. Prima, Jurnalul regelui Carol I al României (editura Polirom, 2007
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
la o logică a evoluției zonale și, nu în ultimul rând, la plau-zi-bi-litatea evenimentelor. Pentru școala istoriografică românească, nașterea poporului român și, implicit, a formațiunilor statale de după anul 1000, direct din Imperiul Roman, a jucat un rol mai degrabă de ideologie și politică, decât de realitate istorică acoperită de documente. Ipoteza că în cristalizarea statului medieval romînesc cumanii au avut o partitură decisivă e, desigur, menită să iște controverse și să creeze perplexitate. Mizând pe cartea "barbarului bun", a străinului capabil
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
habar de limitele decizionale, în consecință, proiectează existența în plin haos. Salvarea celor care își construiesc existența așa, în plin fals, este chiar modalitatea de a o înălța la rang de normalitate. Fenomenul nu este nou și nu depinde de ideologii, religii, politici și nici chair de circumstanțele atenuante furnizate de egoismul fiecăruia dintre noi. Cum se explică, totuși, existența, devastatoare, a crizei de comunicare între indivizi, grupuri de oameni exact în mileniul în care tehnologiile transmiterii informației fac salturi cu
Cibernetică politică by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9525_a_10850]
-
trebuie să fie lăsate să crească libere, să dea fân pentru cai, pentru cavaleria sălbatică a lui Gingis-han, idee mongolică de nestatornici; Hrușciov a vrut mai târziu să dea o pondere mai mare, americană, dar n-a ținut, ierburile perene, ideologia asiatică a lui Stalin, adânc pătrunsă și în tratarea pământului, triumfând iarăși, cu tot cortegiul de consecințe, până și în literatură... Cerealele, porumbul, cer efort, perseverență, corectarea naturii. Stalin... și asta mergea și în semiotică, nu-i așa?... Stalin nu
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
de partid, de școală), pentru scurtă vreme, într-o Biblie a istoriei naționale și într-un manual de realism socialist. Petru Dumitriu dă o viziune convenabilă asupra evoluției societății românești, prin prisma genealogiei unei familii, o evoluție verificată de exigențele ideologiei marxiste, adică determinată de condițiile materiale, de lupta de clasă și de rolul maselor populare. E o perspectivă triumfătoare, conform căreia regimul comunist născut în 1948 e rodul întregii istorii naționale. Scris bine pe secvențe, echipat cu numeroase detalii specifice
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
în viața de zi cu zi i-a îndepărtat și pe puținii indivizi valabili care, într-un moment de pierdere a rațiunii, s-au înscris în PRM. Când între fidelii "tribunului" se numără pesonaje de calibrul unei Buruiană-Aprodu și când ideologia partidului atârnă în dintele cariat al unui naționalism de două parale, e limpede că viitorul formațiunii în care s-au pripășit cei mai nerușinați dintre securiști și activiști arată sumbru. Rămas și fără post de televiziune (telenovela despărțirii lui Vadim
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
femeia Buruiană, capabilă să sară la bătaie ca ultimul produs al mahalalei și proferând insulte cu viteza unei moriști (culmea, persoana are și gradul de "maior onorific al armatei române"!) și, mai nou, de juni desperado de teapa lui Iucinu, ideologia vadimiană are un viitor pe măsură. În 1992, mă aflam în Statele Unite și mediul academic american aflase, șocat, că organul de presă al lui Vadim publicase o amenințare cu moartea la adresa lui Vladimir Tismăneanu. Trecuse cam un an de la asasinarea lui
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
plic ce are antetul "România Mare", prin care Vladimir Tismăneanu e amenințat, direct, cu moartea. E posibil ca expeditorii să nu fie jurnaliștii de la "România Mare", în ciuda indicațiilor existente în acest sens. Dar ceea ce vorbește în textul scrisorii e tocmai ideologia "României Mari", pe care am "palpat-o", ca să zic așa, pe cont propriu, în "scena balconului", pe 18 decembrie 2006. Am văzut atunci un grup de oameni, conduși de bărbatul Vadim și de femeia Buruiană, capabili de violențele maxime. Ura
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
artistice, cînd Delta Dunării era amenințată și ea cu desecarea, Dan Grigorescu aducea cel mai emoționant omagiu măreției și forței pelicanilor, sortiți și ei dispariției, iar cînd arta era tot mai mult supusă propagandei și încorsetată în dogmele estetice ale ideologiei comuniste, el fotografia extatic operele lui Brâncuși, elogiind implicit măreția gîndirii artistice și nemărginita libertate a creației. Parcurgînd geografia și istoria, natura și spațiul urban, realul și ficțiunea, pămîntul, apa, cerul și arta, Dan Grigorescu a fost, fără altă armă
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
trădează astăzi condeiul lor de scriitor, pentru a obține în schimb o carte de membru, o insignă și un imn, vor plăti într-o zi, în fața propriei lor conștiințe, această trădare"7. Unii dintre colegii de generație sunt ademeniți de ideologia naționalist-legionară, care conține în "program" ideea de organicitate; alții, mai puțini, se lasă cuceriți de dreapta sau de stânga, Sebastian însă, fără să fie apolitic, nu-i nicidecum un angajat politic, un pasionat politic, specie despre care prietenul său Eugen
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
și jumătate. Care cum a ouat o capodoperă de 183 de cuvinte, o tipărește în volum, creându-și astfel, cu cheltuială puțină, iluzia plăcută de a fi făcut o ispravă"17. Recunoaște, din nou, că în gazetărie, mai mult decât ideologiile și telegramele politice îl interesează "telegramele de simple fapte diverse". Disocierea îl plasează într-o epistemă devenită odată cu trecerea timpului familiară: "Nimic nu este mai banal decât un mare eveniment istoric. Și, dimpotrivă, nimic nu este mai expresiv decât un
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
adversarii, dar îi sfârteca și-i dădea de mâncare animalelor sălbatice cu fiecare cuvânt rostit. Sinistru moment de autoiluzionare, demnă de-un scenariu barbar, ce nu mai ține nici măcar într-o țară bananieră. Problema lui Geoană nu este una de ideologie, ci de caracter. Există două momente în care un om își arată adevăratul profil moral: când învinge sau când este învins. Doborât de votul popular, trântit de pe cal în plin galop, Geoană n-a reușit, până în clipa de față, să
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
Hegel, morala cade în abisul confortabil al unei ingenioase, subtile relativități. Neîncumetîndu-se a se întoarce la orizontul creștin și realizînd insuficiența rațiunii iluministe care a instrumentat scopul "binelui uman", împingîndu-l nu doar spre subordonarea tehnică a ființei ci și spre ideologiile totalitare, filosofii constată repudierea oricăror prescripții, a oricăror imperative, a oricăror datorii. Morala se vede deposedată de trăsăturile sale de bază, universalismul, autonomia, autoritatea, translîndu-se în particular și ipotetic, naufragiind într-o mare diversitate de conexiuni. Preocuparea ce-ar fi
Morală și rațiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8030_a_9355]
-
și fel de veleitari. Într-adevăr, "românismul" e un termen de la începutul secolului al XIX-lea. Termenul de românism a devenit un termen de carieră. Nu-mi place Rădulescu-Motru care relansează românismul, catheismul, ce-o mai fi și asta... Ca ideologie, el înseamnă exaltarea națiunii române. Nu vi se pare că e o întrebare prea aridă pentru un iconoclast de la începutul mileniului trei? Citiți-l pe Rădulescu-Motru, iar pe mine lăsați-mă în banca mea de liber cugetător. Cât despre patriotism
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
comunismului. Și de fiecare dată a ales soluția corectă, a ales soluția naționalistă, soluția național comunistă dorită de Ceaușescu în cazul Mihai Viteazu, în cazul Dacii, a ales soluția comisarului Miclovan pentru filmele polițiste pe care le-a cuplat cu ideologia comunistă, și în felul ăsta a împăcat și capra și varza, o soluție extrem de pragmatică care a ținut. Problema este că domnul Sergiu Nicolaescu știa foarte bine regulile cinematografului de consum, cinematografului comercial", a declarat, la România TV, jurnalistul.
CTP explică editorialul controversat: "Zeci de clișee, opera domnului Nicolaescu" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80439_a_81764]
-
un familiar al "tertipurilor", "subterfugiilor", "deturnărilor". Simplist, didacticist, Maiorescu e mortal devansat de "gîndirea estetică europeană". Nu e întîmplătoare împrejurarea că din rîndul "favoriților" săi "aveau să se recruteze cîțiva dintre cei mai serioși critici ai elementarității, dogmatismului și anacronismului ideologiei literare a acestuia". Să ne mai mirăm că e proclamată supremația lui Gherea, care ar fi, "prin felul mai larg și mai nuanțat de a înțelege critica (...) " în mai mare măsură decît Maiorescu, contemporanul lui Eminescu și Caragiale"? Sau aforistic
Un duel cu aerul (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7705_a_9030]
-
anuleze problemele, să suprime dezbaterea reală, să rezolve totul printr-o formulă magică. Unul dintre cuvintele-cheie ale limbajului corporatist, despre care am mai vorbit (România literară, 27, 2003), e provocare (traducerea lui challenge, cu o modificare destul de marcată a sensului). Ideologia pe care o presupune, formulabilă în termeni noi - că nu există probleme, ci doar rezolvări - sau ai înțelepciunii bătrînești (orice dificultate e o ocazie de a-ți forma caracterul, nu e bine să te temi de încercările vieții etc.) e
"Limbaj corporatist" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8169_a_9494]
-
A devenit însă un destoinic dirijor de cor. Unul dintre acei extrem de puțini șefi de ansamblu vocal în stare să-ți lungească urechile după eufonii dospite undeva în depărtare. Într-un fel tot politică face, îmbrățișând și servind o anume ideologie. Într-alt fel are chiar veleități de traseist, fluctuând între programe și proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care le abordează. Nimic ostentativ, de paradă în conduita sa. Ca și cum vanitatea nu s-ar îmbrăca niciodată în haine de
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
Proletcultismul anilor 1948-1950 de la noi nu avea nimic de a face cu proletcultismul inițial moscovit, al anilor 1918-1920, în sensul originar de artă avangardistă, rupând cu orice tradiție, adoptând viziunea și stilul proletar la modul insurgent-anarhic, ignorând orice disciplină și ideologie de partid. Proletcultismul de la noi avea înțelesul remaniat, adaptat, cumințit, de cultură proletară, partinică și patriotică, reprezentând ideologia unei clase care a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
în sensul originar de artă avangardistă, rupând cu orice tradiție, adoptând viziunea și stilul proletar la modul insurgent-anarhic, ignorând orice disciplină și ideologie de partid. Proletcultismul de la noi avea înțelesul remaniat, adaptat, cumințit, de cultură proletară, partinică și patriotică, reprezentând ideologia unei clase care a săvârșit victorioasă revoluția antiburgheză. În stilul proletcultist actualizat intră deci și lupta de clasă, spiritul revoluționar și caracterul eroic al unei victorii politice. Realismul socialist atenuează unele din schematismele și tezismele rigide, ofensive, agresive, ale proletcultismului
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]