1,774 matches
-
din umeri: - Ei și? Mai am un serviciu, la care țin mai mult, pot să plec oricând de-aici. - Nu pleca, zice, aici ai leafă mai mare și o să ai și pensie mai mare. - Pensie? am strigat. Care pensie?... " Auzi idiotul, gândeam. Asta vrea să-mi sugereze ideea că o să stau acolo la trioare până la pensie!" Nici nu începusem să trăiesc și el îmi comprima viața sărind peste patruzeci de ani ca și când curând aveau să se și scurgă și eu trebuia
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
naiba trebuia să încerce să protejeze ziarul rival? Într-adevăr, îi datora o anumită loialitate pentru că își făcuse ucenicia la Citizen. Era un ziar serios și Ralph fusese mentorul lui, cel mai bun ziarist pe care-l cunoscuse vreodată. Recunoaște, idiotule, murmură în barbă. N-are nimic de-a face cu asta. E din cauza ei. Și ce ți-a ieșit din afacerea asta? Ea l-a ales pe Laurence Westcott. Jack cel care nu se dădea niciodată bătut, Jack cel seducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o ținea ascunsă cu grijă. Ceilalți l-au liniștit: "Ai avut noroc. Erai gata să-l lovești pe Dominic, care te-ar fi strivit în bătaie". Mopsul s-a dus la Dominic, i-a cerut iertare, ceea ce pe "dragul nostru idiot" l-a mișcat până la lacrimi, încît l-a luat în brațe și l-a sărutat pe amândoi obrajii, devenind din ziua aceea prieteni la cataramă. De la Domnul Andrei am aflat apoi că Mopsul se interesase în mod special dacă nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am hotărât, m-am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu vroiam să vadă că mă temeam, am lăsat pentru a doua zi scuzele pe care intenționam să i le cer Moașei, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzîndu-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu..." Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai liniștită. Își aranja întruna părul. "Doctore, când vrei să-ți sculptez bustul?", l-am întrebat rânjind pe Aristide. "Sau nu mai dorești?" Simțeam nevoia să-l umilesc în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
avem doar ce iubim. În acest caz eram și mai sărac. Și nehotărât pe deasupra. Disperarea caldă care mă cuprindea la gândul că Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule". Dinu avea și el vina lui în ce se întîmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
controla profilul, ci pentru a-ți da cartea de vizită și a te asigura de întreaga lui solicitudine în caz de nevoie. Deși urăsc generalizările inutile (poetul englez William Blake avertizează, într-un rând, că a generaliza înseamnă a fi idiot), trebuie să vă mărturisesc absolut sincer că, de când sunt aici, nu am citit sau auzit de vreun caz de corupție în rândul poliției, care continuă să-și facă datoria în cel mai discret mod posibil. Datoria?... Pe undeva, o voce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gata să vă raporteze!” “Măi Nedelcea, tu de ce nu-ți instruiești oamenii să fie cinstiți și corecți?” “Păi....” “Tu știi că gestionarii tăi vând mărfurile la prieteni și la cei aleși pe sprânceană?” “Păi....” “Mai lasă naibii păi-ul ăsta idiot și ține-ți oamenii în mână, dacă ești în stare s-o faci, dacă nu, spune-mi, că găsesc pe-un altul, ai înțeles?” “Am înțeles, să trăiți, mă angajez să iau urgent cele mai adecvate măsuri!” “Și, de unde dracu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ți veni? Oprește-te! Oprește-te dracului!“ După ce a închis ușa, Andrei Vlădescu s-a lovit de câteva ori cu pumnul în coapse, șoptind printre dinți „merde! merde! merde!“, apoi a scos un fel de strigăt ca de animal rănit, „idiotule!“, și-a zis, aprinzându-și o altă țigară și trăgând adânc fumul în piept. A înjurat. Apoi s-a auzit soneria. Ioana Sandi a reapărut în ușă, a intrat, a închis ușa în urma ei, „Nu pot să plec așa“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
zi își va da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc a căzut, buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
da seama, tot dădea cu poșeta dreapta-stânga în mașinile parcate și alarmele porneau, boule, zicea ea cuiva și Pinochio: eu nu mă băgam, dacă o bătea cineva, avea de ce, de ce? De unde știai tu că ăla era un idiot? era un idiot, și i-a dat drumul de la mână, în semicerc a căzut, buf! Buf! a zis și Filosoful în noaptea de Sânziene, la marea lui ieșire din scenă, eu mă uitam din urmă la Pinochio, la Miau cea fără de direcție, dreapta-stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
decât invitația de a reflecta la aparențele înșelătoare ale strălucitorului metal, înscrisă pe sulul de pergament plasat în orbitele goale ale capului de mort. Prințul de Aragon optează pentru sipețelul de argint și găsește înăuntrul lui desenul unui cap de idiot care se strâmbă la el clipind din ochi (a blinking idiot), mutra unui țicnit (a fool’s head) în care își recunoaște propria imagine, în timp ce textul de pe sul vorbește de data asta despre cei ce, alergând după umbre, merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vei fi a mea! Simt că vei fi a mea! Tu vii doar pentru mine. Mă vei privi în ochi și... Se veșteji dintr-odată, căci îl fulgerase prima dilemă: ce haine prefera Nanone? Orientale sau europene?... Ah, ah, ah, idiotule! Prostule! Era profund dezamăgit și furios pe sine. Îți imaginezi că ea va admira poalele tale de mare boier, ișlicul și papuceii tăi turcești? Amintește-ți cum s-au strâmbat de râs colegii tăi din Viena când te-au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și aici, Hummel ridică indexul lui osos.) Dar să pretindă, în schimb, o alianță ruso-turcă îndreptată împotriva lui Napoleon. Asta da idee! PAGINĂ NOUĂ 19 Prima problemă se ivi după-amiază. Consulul francez îl așteptă în zadar pe acel prince charmant. Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Este foarte posibil să fi fost aruncată, deoarece era scrisă cu creionul pe foi de însemnări.) Giroscopul s-a lărgit; Marele Lanț al Existenței s-a rupt de parcă ar fi fost făcut din clame de prins hârtii, înșirate de vreun idiot care n-avea ce face; moartea, distrugerea, anarhia, progresul, ambiția și autoperfecționarea aveau să fie noul destin al lui Piers. Și avea să fie un destin nefast: acum era obligat să facă față perversității de a trebui să MEARGĂ LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zdrobit oasele de la mână. N-am să mai fiu niciodată în stare să o folosesc. — Domnișoara Trixie e foarte ușoară, îl consolă șeful de birou. Nu cred că ți-a putut face prea mult rău. — A călcat vreodată pe tine, idiotule? Cum poți să știi? Ignatius ședea la picioarele colegilor săi de birou și își examina mâna. — Presupun că astăzi nu voi mai fi în stare să-mi folosesc mâna. Mai bine plec imediat acasă și o țin în apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
al minții. Dacă Myrna și cu mine reușeam să-i descumpănim pe cei mai mulți dintre ceilalți studenți când nu eram împreună, în postură de cuplu eram de două ori mai deconcertanți pentru corpul studențesc, format în cea mai mare parte din idioți surâzători veniți din sud. Zvonurile din campusul universitar țin minte că ne uneau în niște intrigi inexprimabil de depravate. Leacul Myrnei pentru orice rău, începând cu scrântirea unui picior și până la o depresie nervoasă, era sexul. Filozofia aceasta proclamată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
răzgâiată degenerată ce ești! — Taci din gură, strigă doamna Reilly, cu fața schimonosită de furie. Vrei să vie aici toată secția asta a spitalului? Ce crezi c-o să spună domnișoara Annie? Cum am să mai dau eu ochii cu oamenii, idiotule, nebunule? Acu’ spitalu’ ăsta vrea două’j’ de dolari, ca să mă lase să te iau acasă. Șoferul de la ambulanță nu putea să te ducă la Caritas? Nu! A trebuit să te aducă aici, într-un spital unde se plătește! De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
În Orașul de Granit, iar presa locală cere răspunsuri la sângele vărsat. Dacă nu era de ajuns, Logan trebuie să facă față unui nou șef, inspectorul Insch, care nu suporta de nici un fel idioții și pentru care toți erau niște idioți, și fostei sale prietene, frumoasa dar glaciala Isobel MacAlister, care se Întâmplă să mai fie și patolog-șef. Singura veste bună este agenta „Rupe-Coaie“ Watson, noul Înger păzitor al lui Logan. Morții umplu morga aproape la fel de repede cum zăpada umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de vânătoare cu lama de 20 de centimetri. Logan Îl plăcea pe McPherson. Toată lumea pe care o cunoștea lucra pentru McPherson. Tot ce știa despre Insch era că nu suporta de nici un fel idioții. Și pentru el toți erau niște idioți. Insch se urcă din nou pe birou și Îl privi pe Logan de sus În jos. — Ai de gând să mă abandonezi, sergent? — Nu și dacă am de ales, domnule. Insch aprobă din cap, distant și inexpresiv. O tăcere apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fost dat afară de acolo, zise și fața i se Întunecă. Unii din noi credem Încă În reguli! Nu le-o tragi colegilor tăi. Nu suni mama unui copil mort până nu știi sigur că poliția a făcut anunțul oficial. Dar idiotul crede că-i merge și când e vorba de o crimă, atâta timp cât e o știre la mijloc. Dezgustat, Leslie se opri o clipă. — Și, În orice caz, scrie numai prostii. Logan Îl privi gânditoare. — Ai cumva idee cine i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cei de la Fiscal? Logan clătină din cap. — N-are sens să ne Înghețe spinarea la toți. Mulțumim oricum. Zece minute mai târziu, un fotograf de la Biroul de Identificări Își vârî capul În cort. — Îmi pare rău că am Întârziat, un idiot s-a dus să Înoate În port și a uitat să Își ia rotulele cu el. Dumnezeule, e al naibii de frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar nu ploua. — Bună, Billy, spuse Logan În timp ce fotograful bărbos Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ea Îndreptându-și spatele. E fată. Între trei și patru ani. Logan privi În jos către trupul legat. — Ești sigură? Isobel Își puse bisturiul Înapoi În cutie, Își Îndreptă din nou poziția și se uită la el ca la un idiot. — Poate că diplomele În medicină de la Universitatea Edinburgh nu sunt toate atât de grozave precum se spune, dar unul dintre puținele lucruri pe care ni le-au explicat bine a fost diferența Între fetițe și băieței. Toată treaba cu absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]