8,779 matches
-
orice sector în care lucrează bărbați este tratat ca superior salarial celor în care lucrează femei, la fel și când este vorba despre domeniul publicxe "„public" (vezi o tratare extinsă a acestei problematici în capitolul următor). Tranziția nu a înlăturat ierarhizările politicilor anterioare de tip comunist: „Politicile socialiste patriarhale ale ierahizării salariale și a ocupațiilor au fost principalele instrumente ale recreării unui patriarhatxe "„patriarhat" de stat” (Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003, p. 197). În acest context, în România etapei următoare de dezvoltare
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Miroiu, 2003 b). 3.3.3. Patriarhatul capitalisttc " 3.3.3. Patriarhatul capitalist" Țările central și est-europene au plecat în 1990 de la egalitarismul comunist. După peste un deceniu, ele se află într-un proces evident de polarizare socială, de puternice ierarhizări sociale după status și venituri. S-au creat elite care, în genere, cuprind 10% din populație (de exemplu, în România). Elitele monopolizează putereaxe "„putere", dețin capital economic, social sau simbolic. Aceste elite domină întreaga viață publică: politica, profesiile și pozițiile
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
afaceri). El nu a dispărut nici în cele comuniste și este recreat, așa cum voi argumenta pe larg mai jos, indiferent de circumstanțe, în țările postcomuniste. Această postulare a superiorității de gen poate să conducă fie numai la diverse moduri de ierarhizări sociale în defavoarea femeilor, fie, mai grav, la dependența politică, juridică, economică, simbolică a femeilor de bărbați. Patriarhatulxe "„patriarhat" este un apartheid politic 6. Chiar dacă nu creează o segregare politică de jure, el creează una de facto. Această segregare poate să
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
tranziției, s-au trezit agenți individuali, spre deosebire de bărbați care au rămas agenți colectivi (reprezentați sindical și politic). Ca orice conservatorism, și cel de stânga tinde spre păstrarea ierarhiilor. Chiar și comunismul, în pofida ideologiei sale, a construit propriile sale ierarhii, cărora ierarhizarea de gen le era un ingredient nelipsit. Deși s-a înlăturat inegalitatea formală, comunismul a reprodus un regim patriarhalxe "„patriarhal" sub hegemonia statului paternalistxe "„statpaternalist" (vezi Verderyxe "„Verdery,Katherine", 1994, Miroiu, 1999, Daskalovaxe "„Daskalova,Krassimira", 2000, Vinczexe "„Vincze,MagyaryEniko", 2002
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
sub hegemonia statului paternalistxe "„statpaternalist" (vezi Verderyxe "„Verdery,Katherine", 1994, Miroiu, 1999, Daskalovaxe "„Daskalova,Krassimira", 2000, Vinczexe "„Vincze,MagyaryEniko", 2002, Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2003). Mecanismul cel mai evident al instaurării patriarhatxe "„patriarhat"ului de tip socialist a fost cel al ierarhizării economiei după „importanța socială a muncii”. Potrivit doctrinei originare, adică marxiste, prețurile nu se mai stabileau pe piață în funcție de cerere și ofertă, ci reflectau munca încorporată în marfă. Iar această muncă era prețuită și după importanța ei socială. În acest
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
marfă. Iar această muncă era prețuită și după importanța ei socială. În acest mod s-a consacrat statutul inferior al muncii femeilor. Ceea ce făceau ele în domeniile dominate de femei era tratat ca mai puțin important social 31. Politicile de ierarhizare a muncilor au fost, implicit, politici de genxe "„politicidegen". Industria a fost mai importantă decât serviciile. În interiorul industriilor, cea metalurgică a fost mai importantă decât cea textilă. Această ierarhizare a activității economice se traducea printr-o ierarhizare a importanței sociale
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
femei era tratat ca mai puțin important social 31. Politicile de ierarhizare a muncilor au fost, implicit, politici de genxe "„politicidegen". Industria a fost mai importantă decât serviciile. În interiorul industriilor, cea metalurgică a fost mai importantă decât cea textilă. Această ierarhizare a activității economice se traducea printr-o ierarhizare a importanței sociale a populației ocupate în aceste activități. Superioritatea se reflecta în acces la poziții înalte și la venituri mai mari, la avantaje materiale și simbolice, la dominație politico-ideologică. „În industria
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
31. Politicile de ierarhizare a muncilor au fost, implicit, politici de genxe "„politicidegen". Industria a fost mai importantă decât serviciile. În interiorul industriilor, cea metalurgică a fost mai importantă decât cea textilă. Această ierarhizare a activității economice se traducea printr-o ierarhizare a importanței sociale a populației ocupate în aceste activități. Superioritatea se reflecta în acces la poziții înalte și la venituri mai mari, la avantaje materiale și simbolice, la dominație politico-ideologică. „În industria dominată de femei, bărbatul era automat șef fiindcă
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
ale tranziției. Plătesc în schimb impozite din care o parte se redistribuie bărbaților prin politicile statului de susținere a ramurilor economice dominate de către bărbați și devin dependente de bărbați nu în virtutea pieței, ci a politicilor statului privind alocarea bugetelor și ierarhizarea salariilor. Într-un anumit sens, rezultatele cercetărilor sunt contraintuitive. De obicei, în vremuri de criză, coerent cu ideologia patriarhală a nejutorării, femeile sunt tratate ca fiind cele care au nevoie de protecțiexe "„protecție", inclusiv de protecție față de consecințele economiei de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de informații au grile de salarizare mai mari decât cei care lucrează în sănătate, educație, administrația publică și în care sunt majoritar femei. Dominația bărbaților în redistribuire nu a fost o politică intenționată, ci un efect al unei tradiții în ierarhizarea muncii și veniturilor. Această politică, coerentă cu dominarea conservatorismului de stânga în perioada tranziției, nu a putut contracara la nesfârșit impactul globalizăriixe "„globalizare" și presiunea internațională (inclusiv a feminismului „room-service”). Sub impactul acestora din urmă, femeile au o poziție economică
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
de venituri este mai mare de patru ori față de cea a bărbaților, iar aproape jumătate dintre femei nu aveau nici un fel de venit sau au venituri sub limita de subzistență 50. Când au venituri proprii, acestea sunt mai scăzute pentru că ierarhizarea muncii le așază în poziții mai joase 51. Aproape două treimi dintre femeile tinere câștigau mai puțin decât strictul necesar pentru supraviețuire 52 (Pastixe "„Pasti,Vladimir", 2001, p. 72). În absența unei contraofensive feministexe "„feminist", relațiile de gen tradiționale sunt
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în stabilirea rezultatelor politice. O primă dovadă în acest sens a fost oferită de Borda în Sur la Forme des élections. Mémoires de L’académie Royale des Sciences, publicată în 1784. Pe scurt, aceasta constă în propunerea unui sistem de ierarhizare ponderată a preferințelor (regula Borda) și în compararea acestui sistem cu cel pluralitar<footnote În (1975) Duncan nota că în 1785 metoda Borda a fost adoptată pentru desemnarea membrilor Academiei Franceze de Științe. Ea a fost eliminată în 1801 de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
condiție este aceea de nondictatură. Aceasta solicită ca preferința socială să nu fie determinată de un singur individ. În sfârșit, ultima condiție este cea a independenței față de alternativele irelevante. Această condiție cere ca, atunci când comparăm două alternative, să folosim în ierarhizarea lor doar informația provenită de la acele alternative, și nu pe aceea de la modul în care sunt ierarhizate cele două alternative atunci când le comparăm cu altele<footnote De fapt, condiția independenței față de alternativele irelevante face mai mult decât a bloca informația
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care condiția I (independentă față de alternativele irelevante) împiedica folosirea utilitarianismului. Numele de independență față de alternativele irelevante produce, într-un fel, confuzie. Trebuie distinse două aspecte: în primul rând, condiția I este violată atunci când în alegerea socială dintre x și y ierarhizările individuale privind o a treia alternativă, să-i spunem z în raport cu x sau y, devin factori relevanți. Acesta este aspectul de irelevanță al condiției. În al doilea rând, condiția este violată dacă în alegerea socială dintre x și y devine
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
mulțime de alternative S, și că luăm grupul decisiv G și îl partiționăm în două subgrupuri, G1 și G2. Să presupunem, mai departe, că toți indivizii din G1 preferă pe x lui y și pe x lui z (cu orice ierarhizare posibilă între y și z) și că toți indivizii din G2 preferă pe x lui y și pe z lui y (cu orice ierarhizare posibilă între x și z). Din premise nu contează preferințele celor care nu sunt în G.
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
toți indivizii din G1 preferă pe x lui y și pe x lui z (cu orice ierarhizare posibilă între y și z) și că toți indivizii din G2 preferă pe x lui y și pe z lui y (cu orice ierarhizare posibilă între x și z). Din premise nu contează preferințele celor care nu sunt în G. Avem două cazuri. (caz 1) Dacă x este preferat social lui z, atunci membrii grupului G1 sunt decisivi asupra acestei perechi, de vreme ce ei sunt
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este o i-variantă a lui 4a , adică (sau că 4a este o i-variantă a lui 2a ); aspectul lui i este variabil, iar al lui j este fix. Din p1, p2, p3, p4 avem d1. Luăm ca date următoarele ierarhizări ale celor patru alternative: Oi : 3 1 2 4i ia Pa a Pa∧ și Oj : 1 2 4 3j ja P a a P a∧ . Din s1, s2, s3, s4 fiecare alternativă este dominată de o alta, așadar și condiția
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
un drept ar trebui să excludă orice interferență ad hoc a societății cu profilurile particulare de preferințe și cu efectele lor potențiale simultane; b) totuși, aceste drepturi trebuie garantate doar dacă persoana care le deține le susține ea însăși (prin ierarhizarea propriilor preferințe) într-o manieră directă; c) drepturile indivizilor diferiți trebuie să fie realizabile simultan” [Gaertner și Kruger, 1981, p. 20]. Așadar, drepturile indivizilor trebuie garantate condițional de profilurile preferințelor acestora. În termenii celor doi autori: „protecția socială are un
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
celelalte, transformând în preferințe sociale doar decisivitățile libertariene; b) să le transforme pe celelalte în așa fel încât să fie consistente cu cele din decisivitățile libertariene. Această soluție rezolvă paradoxul pentru toate cazurile discutate în secțiunea anterioară și recurge la ierarhizarea etică pe care am considerat-o specifică libert arianismului: vocea puternică, dar locală, a drepturilor individuale este mai puternică decât vocea slabă, dar generală, a drepturilor cetățenești. 6.2. Criterii pentru admisibilitatea soluțiilor paradoxului Sen În cele ce urmează voi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în care statul fie nu există, fie nu are dreptul de a interveni; sau b) forma clasică a economiei bunăstării în care statul intervine pentru a compensa pierderile produse de externalitățile negative. footnote>. Aceasta este ceea ce, în (1982), Austeen-Smith numea ierarhizare etică. Dacă avem de ales între două principii etice răspunsul este o ierarhie a acestora (Opțiunea, oricare ar fi aceea, se află, așadar, în domeniul eticii). În cuvintele lui Austeen-Smith: „Ideea restricționării domeniului principiului Pareto introduce importanta noțiune de ierarhie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
o mulțime de acțiuni umane, care este considerată inviolabilă și care tratează toate externalitățile create de acțiunile incluse în ea ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ea ca irelevante. Aceasta este condiția de fidelitate ideologică. Atâta vreme cât dorim să formalizăm o condiție libertariană, trebuie să recurgem la o ierarhizare etică în favoarea libert arianismului. Orice soluție pentru teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian trebuie să opereze această ierarhizare etică. 6.2.3. Analiza soluțiilor paradoxului Sen pe baza proprietăților (esr) și (fid) Voi lua fiecare soluție în parte și voi discuta modul în care acestea îndeplinesc proprietățile anterior descrise. Demonstrațiile le voi oferi în secțiunea formală a acestui
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
condiției libertariene. Pentru celălalt grup de restricții, cel al condiției libertariene, lucrurile stau în felul următor: soluția Hillinger-Lapham (1971) funcționează pentru societăți reale și prezintă și o alocare coerentă de drepturi, însă nu îndeplinește condiția fidelității ideologice deoarece operează o ierarhizare etică inversă celei libertariene. Următoarea soluție, formulată de Gibbard în (1974), îndeplinește condiția eficacității pentru societăți reale. Cum însă Gibbard soluționează paradoxul lui Sen prin alienarea drepturilor, condiția fidelității ideologice nu este satisfăcută. Cea de-a treia soluție prin reformularea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alienate în favoarea criteriului paretian. Altfel spus, atunci când apare inconsistența lui Sen, soluția anulează drepturile indivizilor, ceea ce încalcă proprietatea fidelității ideologice. Spre deosebire de soluția prin preferințe minmax, soluțiile prin preferințe libertariene minimal-raționale și preferințe disjunct-monotone îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată mai importantă decât cea paretiană). Dintre soluțiile prezentate, câteva îndeplinesc toate criteriile pentru a satisface condiția eficacității pentru societăți reale, în afara consistenței condiției libertariene utilizate. Acestea sunt: soluțiile Fine (1975), Farrell (1976
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
dintre cele mai contestate condiții impuse de Arrow. În limbaj natural, ea spune că dacă ne aflăm într-o situație de alegere, atunci când trebuie să preferăm pe submulțimi de câte două alternative, singura informație care trebuie să aibă importanță în ierarhizarea alternativelor una față de cealaltă este cea provenită de la cele două alternative comparate. Pentru a argumenta în favoarea acestei condiții se folosesc câteva exemple în care ea pare intuitivă. Reiau exemplul lui Miroiu (2006): „Să presupunem că suntem la un restaurant și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]