1,501 matches
-
însemnat mai mult decât un jurnalist profesionist, în adevăratul înțeles al cuvântului, un reper intelectual și moral și una dintre puținele surse credibile de informație despre viața politică și culturală de dincolo de cortina de fier. Prezența ei (a lui Virgil Ierunca și a celorlalți) la microfonul postului de radio "Europa Liberă" devenise echivalentă cu însăși starea de normalitate. O normalitate la care visam în plină anormalitate a existenței noastre reale. De la Monica Lovinescu am învățat să analizăm totul cu mintea proprie
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
Cronicar "Un document al obsesiei românești" Editura JURNALUL LITERAR a început publicarea, în volum, a Caetelor de dor, revista scoasă în exil de Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței între 1951 și 1960. Din cele 13 numere care s-au urmat la intervale neregulate, primul volum de la Jurnalul literar le cuprinde pe primele 4, toate din 1951. Cei doi redactori își amintec, pe rînd, cum s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
Caete de dor (așa se scria cuvîntul mai demult: Caete) nu e cea dintîi revistă a exilului nostru (parizian și nu numai). În noiembrie 1948, apărea la Paris Luceafărul, cu sprijinul bănesc al generalului Rădescu. Secretar de redacție fiind, V. Ierunca a obținut colaborarea unor Al. Busuioceanu, M. Villara, Horia Stamatu și a altora pe care el însuși, după cum recunoaște astăzi, nu i-ar fi publicat, de n-ar fi fost "marea generozitate a lui M. Eliade". În Luceafărul a publicat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
după cum recunoaște astăzi, nu i-ar fi publicat, de n-ar fi fost "marea generozitate a lui M. Eliade". În Luceafărul a publicat Cioran sub inițialele Z.P., ultimele sale texte scrise în românește. De la Caete de dor încoace, Virgil Ierunca a semnat cu pseudonimul care l-a făcut celebru. Revista a beneficiat de aportul redacțional al lui C. Amăriuței, cel puțin pentru primele numere. Din 1954, Ierunca i-a fost unic redactor. Înainte de a o descrie sumar, Cronicarul ține să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
P., ultimele sale texte scrise în românește. De la Caete de dor încoace, Virgil Ierunca a semnat cu pseudonimul care l-a făcut celebru. Revista a beneficiat de aportul redacțional al lui C. Amăriuței, cel puțin pentru primele numere. Din 1954, Ierunca i-a fost unic redactor. Înainte de a o descrie sumar, Cronicarul ține să amintească și de publicațiile din exil care i-au succedat sau pe care le-a avut contemporane. E vorba de Cuvîntul în exil a lui G. Racoveanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
exil care i-au succedat sau pe care le-a avut contemporane. E vorba de Cuvîntul în exil a lui G. Racoveanu, de Destin de la Madrid a lui George Uscătescu, de România Muncitoare al lui Eftimie Gherman (la primele două, Ierunca a fost colaborator, pe aceasta din urmă o redacta "de la prima pînă la ultima pagină"), de America și Mele, editate pe pămînt sud-american de Șt. Baciu, de Drum a lui N. Petra, din S.U.A., de Ființa românească, scoasă la Paris
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
sud-american de Șt. Baciu, de Drum a lui N. Petra, din S.U.A., de Ființa românească, scoasă la Paris de "Fundația Regală Carol I", de Prodromos a lui Ioan Cușa și Paul Miron, de Ethos a aceluiași Cușa și a lui Ierunca, în fine, de Limite, cea de-a doua revistă editată de Ierunca însuși. Cronicarul a avut cunoștință de cîteva din aceste reviste (posedă chiar colecția completă a revistei Mele a lui Baciu, pe altele le-a primit, cu decenii în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
de Ființa românească, scoasă la Paris de "Fundația Regală Carol I", de Prodromos a lui Ioan Cușa și Paul Miron, de Ethos a aceluiași Cușa și a lui Ierunca, în fine, de Limite, cea de-a doua revistă editată de Ierunca însuși. Cronicarul a avut cunoștință de cîteva din aceste reviste (posedă chiar colecția completă a revistei Mele a lui Baciu, pe altele le-a primit, cu decenii în urmă, de la editorii lor) și a recitit cu plăcere ediția critică în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
a recitit cu plăcere ediția critică în volum a Caetelor de dor datorată Miha- elei Constantinescu-Podocea și lui Nicolae Florescu. Subintitulate Metafizică și poezie, Caetele au publicat atît studii filosofice, literare, general culturale, istorice (unele, postume) de C. Amăriuței, V. Ierunca, Lucian Bădescu, M. Eliade, Al. Ciorănescu, M. Vulcănescu, Emil Turdeanu, E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, traduceri (din Heidegger, bunăoară), poezii etc. Printre rubricile constante, una care o anticipează pe cea de la "Europa Liberă": Povestea vorbei. Revista își ținea cititorii la curent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
Ionescu din Cuvîntul din 1933 sau texte inedite (aici apar primele pagini din Jurnalul lui E. Lovinescu ). Răsfoind cu emoție după vreo 40 de ani Caetele, pot spune fără sfială că ele constituie un document al obsesiei românești", declară V. Ierunca în convorbirea cu Ileana Corbea reluată ca prefață la ediția de la "Jurnalul literar". Cultura cu epoleți. Așa se cheamă un articol al prozatorului Hanibal Stănciulescu din ROMÂNIA LIBERĂ (19 februarie) a cărui idee bizară este că "mania clasamentelor" sau a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
Alex. Ștefănescu Seninătatea unui neliniștit Virgil Ierunca a pus la dispoziția Editurii Humanitas 250 de scrisori primite în perioada 1967-1983 de la N. Steinhardt. Aceste scrisori, atent adnotate de Monica Manu (care merită felicitări pentru modul cum a îngrijit ediția), au apărut de curând într-un volum cu
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
vedere cultural, într-un spațiu impermeabil la creația intelectuală și artistică "străină" și îi cere prietenului său noi și noi cărți apărute în Occident, cu insistența cuiva care ar cere oxigen. La rândul lui, îi trimite și el lui Virgil Ierunca diferite volume tipărite în România, pentru a-i da posibilitatea să se documenteze în legătură cu viața literară din țară. Scrisorile au, înainte de toate, acest scop practic: să regleze schimbul de cărți dintre un expeditor plin de ardoare și un destinatar calm
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
scrisori redactate în grabă și cu inevitabila teamă că ar putea fi interceptate de Securitate, el conferă cuvintelor acea tensiune existențială care face ca literatura să fie literatură. N. Steinhardt, Dumnezeu în care spui că nu crezi..., scrisori către Virgil Ierunca (1967-1983), ediție îngrijită de Monica Manu, București, Ed. Humanitas, col. "Memorii, jurnale, convorbiri", 2000. 304 pag.
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
1987 - a murit Aurel Gurghianu (n. 1924) 28.09.1993 - a murit Otilia Nicolescu (n. 1932) 28.09.2004 - a murit Geo Dumitrescu (n. 1920) 28.09.2005 - a murit Bianca Balotă (n. 1936) 28.09.2006 - a murit Virgil Ierunca (n. 1920) 29.09.1812 - s-a nascut Eudoxiu Hurmuzachi (m. 1874) 29.09.1888 - s-a nascut Iorgu Iordan (m. 1986) 29.09.1936 - s-a nascut Miron Kiropol 29.09.1939 - s-a nascut Marian Barbu 29.09
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4300_a_5625]
-
literare este formularea preferată ca titlu celeilalte de Jurnal, deși Cuvântul înainte al ediției, semnat de Monica Lovinescu, le folosește alternativ pe amîndouă. O singură dată apare și varianta Caiete. În schimb, Jurnal este titlul la care se stabilește Virgil Ierunca în 1951. Atunci, încredințate revistei din exil Caete de Dor 2), sînt pentru prima oară date publicității pagini selectate din anii 1923-1926. Publicarea în întregime a fost posibilă, în ediția de față, mulțumită acordului doamnei Lovinescu. Pentru responsabilitatea de a
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Cît despre risc, evident mi-l asum singură", scrie Monica Lovinescu, în calitatea sa de moștenitoare testamentară a manuscriselor lovinesciene, întrucît actul oficial nu conține nici o specificare în privința "jurnalului". "Este o dată în istoria literaturii naționale" consideră pe drept cuvînt Virgil Ierunca în introducerea la fragmentul din Caete de Dor. Și tot aici el formulează o caracterizare, prea frumoasă pentru a nu fi citată: "Și casa lui devenise ceva între salon și biserică. Mi-l închipui mereu ca pe un ciudat personaj
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
Institutul de Istorie și teorie literară ,, G. Călinescu". Ed. C.N.I. ,,Coresi" S.A., 2001, 720 p. 2) - Caete de Dor. Metafizică și poezie. Vol. i (nr. 1-4, 1951, Paris). Ediție critică. Preambul de Constantin Amăriuței. În loc de prefață un interviu cu Virgil Ierunca. Ed. Jurnalul literar. București, 2000, p. 205-217.
Două decenii de scris zilnic by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15517_a_16842]
-
deajuns pentru a obține acest statut? Prietenii aflați mai demult în Vest, cu rosturi la „Europa liberă” sau la alte instituții occidentale, la ziare etc., pot interveni în favoarea lui? Cu ce argumente și cât de eficiente pot fi acestea? Soții Ierunca, de pildă, vor să-l ajute pe Chihaia, și la fel Ionel Jianu, Alexandru Lungu, Vintilă Horia, și chiar încearcă, dar toți sunt limitați de propria lor situație din exil, de notorietatea dobândită prea adesea numai în rândul românilor, nedispunând
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
dintre ei și Chihaia este nu odată dramatic, cei rugați de el să-l ajute explicându- i situața în care ei înșiși se află, că vor să-l ajute dar pot s-o facă mai mult moral decât altfel. Virgil Ierunca ia totuși parte nu doar sufletește la încercările prin care trece confratele său („Sunt mai mult decât nefericit de tot ce ți se întâmplă”) și redactează în franceză o amplă caracterizare (recomandare) a lui Pavel Chihaia, destinată nemților, arătând că
Epistolierii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4006_a_5331]
-
des ocazia să scriu despre noua muzică românească, mai puțin agreată de conducerea Uniunii Compozitorilor de atunci. După ce am părăsit țara, am colaborat la emisiunile Monicăi Lovinescu de la radio Europa Liberă și la revistele "Limite" și "Ethos" ale lui Virgil Ierunca. O temă frecventă a eseisticii lui Sever Tipei era în legătură cu doza de speculație teoretică și cea de investiție practică pe care trebuie să le administreze lucrătorul cu sunetele. Consider că un compozitor trebuie să fie totodată un teoretician cu o
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
Adevărul răstignirii lui Iisus e unul din argumentele esențiale ce l-au îndemnat să treacă la creștinism, (...) nu doar pilde și aforisme ne oferă Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde”. Nu mai puțin admirativ se arată față de Virgil Ierunca, cel nu o dată hărțuit, minimalizat în posteritate, poate tocmai pentru condiția intens exemplară a figurii sale: „A fost și rămîne un reper al demnității etice și estetice”, un „mare scriitor - cum îl numește Mircea Eliade”. De remarcat și faptul că
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
și recitind aceste cuvinte simple care spun atât de mult m-am gândit la întregul exil românesc. La faptul că noile oficialități comuniste l-au acceptat doar formal, de voie sau de nevoie. Întrebarea „De ce nu vii dumneata acasă?” (domnule Ierunca), pusă tocmai de Vasile Băran în Totuși iubirea, repetă cu alte cuvinte admonestarea: „De ce nu pleci de aici dacă nu-ți place?”, făcută până la revoluție multora dintre noi. Cel care o face (cu aceeași dezinvoltură cu care scria periodic acele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
trebuia să vorbim despre revoluția noastră anticomunistă (sau ce o fi fost ea) în singurul oraș francez al cărui primar era comunist. În programul primit odată cu invitația scria că lucrările acelui colocviu vor fi moderate de Elena Ștefoi și Virgil Ierunca. Știam că doamna Monica Lovinescu o prețuia foarte mult pe această colegă a noastră, dar ideea că ar fi putut să-i cedeze locul său mi se părea totuși neverosimilă, chiar dacă doamna Ștefoi lucra atât la studioul Europei Libere, înființat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
să-i cedeze locul său mi se părea totuși neverosimilă, chiar dacă doamna Ștefoi lucra atât la studioul Europei Libere, înființat la București după desființarea celui din Paris, cât și la emisiunile secției românești de la France Internationale. Dar, cum domnul Virgil Ierunca a absentat, viitoarea diplomată n-a putut modera lucrările Festivalului de la Die împreună cu dumnealui. Și probabil că s-a supărat și nu le-a mai moderat nici singură. Spun asta pentru că nu știu cine a avut ideea nefericită de a-l aduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
a avut loc a doua întâlnire dintre scriitorii din țară și cei din exilul francez la care am fost invitată și eu. La prima, de la Aix en Provence, participarea a fost infinit mai numeroasă. Acolo au venit Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Lucian Raicu, Sonia Larian etc. etc. Întâlnirea acestora cu niște scriitori foarte buni din țară a stat sub o stea norocoasă. Nici până atunci, nici după aceea, nu l-am mai văzut pe Paul Goma atât de împăcat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]