2,605 matches
-
la vedere ce se armoniza de minune cu albul strălucitor. Mânerul era vopsit în verde, ca și întregul exterior. Gata, mama, am făcut. Gata, fetița mea cuminte și frumoasă. Hop-așa! A săltat-o de pe oliță și, în absența hârtiei igienice, a mototolit o bucățică de ziar pe care a folosit-o ca înlocuitor cu multă grijă, pentru a nu-i aduce fetei vreo vătămare. Țuki s-a așezat lângă mama, la locul ei. Mircea, dragul meu, oare n-ai putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a poporului nostru, conlucrarea între pastorii sufletești și învățătorii localităților, administrarea averii fondului bisericesc etc. Erau de citit articole cu titlurile: „Cum stăm noi românii față de ruteni”, „Ceva despre socialismul modern”, „Necesitatea cunoștințelor juridice la preoțimea noastră”, „Patima beției”,sfaturi igienice, bibliografie, reclame comerciale, „Muzică bisericească”, „Protopresviterești”, „Preoții și învățătorii”, „Preotul trebuie să facă politică” ș.a. Foaia găzduia multe rubrici: Cuvânt de deschidere la conferințele pastorale, corespondențe din teritoriu, știri mărunte, Mulțumiri publice, Din public, poșta redacției etc. De la știri mărunte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
medicale ori gospodărești, ce se publica, purta amprenta autorului. Nici un colaborator, nici o corespondență, cu nume atras, ci totul... Ieremia Nechita. Dacă vroia, cititorul afla de la proprietarul Almanahului și „Cum iubesc diferite femei: Românca - Din toată inima, Italianca - Cu foc, Engleza - Igienic, Spaniola - cu pasiune, Germana - cu senzualitate, Rusoaica - cu patimă, Americanca - cu socoteală, Evreica cu interes, Franceza din curiozitate, Polona - după întâmplare, Țiganca - în continuu, Unguroaica - iute, Sârboaica - din când în când și vecinic cântând, Elinela (din Grecia) - Nu pot iubi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
goalele cândva magazine de stat — sunt pline, și aproape Încep să semene cu magazinele occidentale. Pe străzi, toată lumea vinde și cumpără. Cobor din apartament și, chiar În fața blocului, țăranii, micii comercianți și-au Întins pe jos produsele. Nu este prea igienic, se pot totuși spăla! Înainte de 1989 nu se mai găsea nimic În piață. Posesorii de mașini mergeau la țară să cumpere direct de la localnici. Toate acestea par astăzi normale, fiindcă sunt. Și pot chiar să deranjeze, fiindcă nu sunt chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
evangheliști americani, momentan absenți, dar despre care aud că vin aici cu coloane de autocare: purtând o simplă bluză albă ca de spital, ei coboară treptele căinței pentru a reapărea spălați de păcate și intonând un "aleluia". De unde și latura igienică și declarat "eco" a acestor puțuri cu fund de ciment și marcate în partea superioară cu moloane mari rotunde lăcuite în alb. Industria grea a memoriei veghează la aprovizionarea cu apă sfințită, îmbuteliată în flacoane din plastic fabricate în serie
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pe Cardo, în schimb, mai îndepărtat de zidul nevralgic, nu sunt decât polițiști și nu mai e niciun portic. Pe durata unei clipite, ieși dintr-o lume înghesuită, extrem de populată, murdară și mirosind puternic, pentru a intra în alta, spațioasă, igienică, cochetă, aseptizată. Chiar și mergând cu ochii închiși, nasul pe post de busolă ți-ar da imediat direcția: frontiera e una olfactivă. Miros de putreziciune și arome tari aici, aer deodorat dincolo. Prosperitatea n-are miros, în vreme ce lumea oamenilor de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
montaj și comentariu. Or acestea se fac în timpul după-amiezii. Și apoi, dimineața, ai făcut un duș, ești curat, poți urca la ceruri pentru a le întâlni pe cele patruzeci de hurii mirosind a aftershave. Acestor două rațiuni obiective, mediatică și igienică, sunt tentat să le adaug o a treia, de ordin psihologic: răsăritul soarelui incită la "hotărâri capitale" dar și, uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
să stropească cu lichide. Străduțele din orașul vechi, unde arabii au și ei dughenele lor sunt pe alocuri flancate de clădiri mai înalte. Pasajele au aici plase de protecție deasupra capului, pline de gunoaie, de sticle goale și de hârtie igienică: când te uiți în sus vezi o mulțime de pete negre. Tot ce aruncă locuitorii pe geam se oprește pe acest grilaj. La Deirat, în Cisiordania, am văzut grupuri de copii palestinieni întâmpinând cu urale sosirea benelor cu gunoaie provenind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
A 30-a aniversare a Laboratorului Veterinar de Diagnostic-5 febr. 1986) Trebuie să recunosc că mortalitatea animalelor În unitățile zootehnice era destul de ridicată și colegilor li se cerea s-o justifice prin factori independenți de lipsa alimentației și a condițiilor igienice necorespunzătoare, cunoscute de toată lumea. Cu apă, paie și bătaie nu se putea face o zootehnie de Înaltă clasă. “Descurcați-vă” erau indicațiile factorilor de conducere. În 1987 Direcția Sanitar Veterinară din Ministerul Agriculturii, prin Directorul ei dr. Olaru Horațiu, Într-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ajuta faptul că stăteau cinci în cameră, nu-i ajuta răsuflarea să se încălzească. Și știu c-a fost un marș al studenților înfrigurați și flămânzi, erau... mulți, erau flămânzi, dar înfrigurați, în primul rând, și lipsiți de condițiile minime igienice, care au ajuns până-n centru, au fost... atunci cred că... a fost o anumită, mă rog, asimilare, mă rog, conjuncție, întâlnire cu unii dintre cei de la Nicolina... Da... Deci, asta a fost, dar eu n-am fost prea conștientă de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de ape minerale, iar la Huși, băi interne de vin ! Despre pitorescul acestor locuri, istoricul Gheorghe Ghibănescu scria în 1885: „Închis între dealuri e ca o cetate: mulțimea viilor din apropiere face ca aerul să fie curat și orașul destul de igienic, numai neglijența oamenilor face ca să se strice foloasele date de natură. Pozițiunea încântătoare a Hușilor a făcut pe d-l Hăjdeu să-l compare cu Karlsbad: Dealurile și pădurile Hușului reproduc până acum imaginațiunei călătoriului: pitoreștile situri de lângă Karlsbad”. În
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de Turism, în cuvântul său la Radio București, recomanda „o continuă supraveghere și control riguros, spre a avea o bună întreținere a drumurilor, hotelurilor și restaurantelor”. În opinia sa, activitatea turismului poate fi încurajată și susținută prin hoteluri curate, restaurante igienice și „bune mijloace de locomoțiune”. O mare importanță are starea de curățenie a localurilor și a personalului de serviciu. Temelia turismului românesc, spunea el, constă în obligații de bun simț și atitudine prietenoasă. La Huși, intențiile cu privire la amenajarea unei stațiuni
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Canal. CÎnd un junky care s-a lăsat de marfă se Îmbată pînă la un anumit punct, gîndurile Îi fug tot la marfă. M-am dus la toaletă Într-un bar și am găsit un portofel pe cutia cu hîrtie igienică. CÎnd găsești bani, ai o oarecum senzație că visezi. Am deschis portofelul și am scos o hîrtie de douăzeci, una de zece și una de cinci. M-am hotărît să folosesc altă toaletă, În alt bar, și am ieșit, lăsînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sau o probă de marea teamă ce-i era de populația nenorocită a Bucureștilor? După-amiază, când, îndată după dejun, porneam din nou pe jos la spital, îl întâlneam asemenea. De rândul acesta, se ducea pe jos să-și facă plimbarea igienică, după masa luată la mess-ul instalat în casele d-rului Angelescu din Strada Clemenței. Cu doi aghio tanți în dreapta și în stânga, un agent înainte și două ordonanțe la spate, mergea până în capul bulevardului. Când el revenea, eu mă duceam. La întâlnire
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
revenite.]( Ediția I, 1937, p. 262. ) spiritele la bucurești Cu ce bucurie fui primită, se înțelege lesne. Cu ce voie bună mă instalai din nou în casa mea, cu ai mei, cât mă folosii de apa limpede, de instalația sanitară igienică regăsită cu atâta mulțumire, după cea primitivă din fundul curții, de la Pasărea. Cu ce plăcere mă pusei pe citit la lumina electrică și cu cât dor alergai la Mariuța, pe care nu o zărisem de atâta vreme. Pe cât îmi era
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cu ei cu toată ardoarea unei firi [impulsive și dezechilibrate. La Azil era o murdărie nespusă. Ducându-mă acolo, am pus să măture și să curețe prin odăi, dar ce puteam face dacă directoarea oficială nu se îngrijea de starea igienică?](Ibidem.) La 26 ianuarie/8 februarie fusei înștiințată că infirmii noștri vor fi trimiși în Moldova, în schimb cu cei germani de acolo. Le-am strâns, de la noi și de la amici, ouă, brânză, cârnați și ceva parale, căci Crucea Roșie
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
treilea, în fine, fiindcă căuta să facă din una din alienate, amanta sa", singurul gardian despre care dr. Bottez spune că "părea la locul lui" a fost schimbat de administrația ospiciului fără a fi consultat medicul responsabil al instituției. Condițiile igienice erau proaste: exista un duș, dar acesta era în afara imobilului, astfel că iarna nu putea fi întrebuințat, apa de băut constituia o mare problemă și ea; "o dificultate, spunea dr. Bottez, am întâmpinat cel puțin în cursul verii din cauza apei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
ulcior sau dacă vreți amforă, adică “sticla” antică, nu a constituit un avantaj menit a conferi sticlei o utilizare veșnică. Asta, printr’o simplă Întrebare a aceleiași civilizații: și dacă nu mai trebuie spălat recipientul și, evident refolosit? Din motive igienice. Oare? Și astfel au apărut acele “sticle” din polietilentereftalat, atât de comune de câțiva ani Încoace. Dar și cutiile de bere și altele, toate cu unică folosire. Cu alte cuvinte, un nou val de deșeuri. Asta pentru că, se pare, beneficiile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
nu cultivă inițiativa, voința. Euritmia este o "gimnastică pătrunsă de suflet", ea acționează atît asupra "sufletesc-spiritului", cît și asupra "corporalului". Creatorul școlilor Waldorf privește euritmia dintr-o triplă perspectivă: a) ca artă, b) sub aspect didactico-pedagogic și c) sub aspect igienic. a) Ca artă euritmia este o "vorbire mută, vizuală, alături de vorbirea articulată și muzicală; ea nu este mimică, pantomimică, dans; nu este nici imitație, ci "plăsmuire a contextului armonios". b) Ca "joc al mișcării pătruns de suflet" euritmia presupune angajarea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
hârtie de filtru specială foarte scumpă, pentru mașinile de rectificat și de superfinisat, filtre care urmau să rețină particululele metalice și impurități până la un micron, aflate în lichidul de răcire-ungere. Făptașul a argumentat că a vrut să-și asigure hârtia igienică pentru tot restul vieții. A trebuit să semnez și eu recepția uzinei neterminate dar peste câteva săptămâni am primit de la Minister plan de producție (milioane de rulmenți) pentru noua unitate de producție recent recepționată. Evident, nu se puteau produce rulmenți
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
știu în ce calitate, dar asta nu e până la urmă o informație de care să depindă înțelegerea faptului. Și, la un moment dat, le-a sărit în ochi un cetățean care defila prin centrul stațiunii cu câteva suluri de hârtie igienică înfășurate pe trup. Ca un soi de senator roman cu o togă ceva mai originală. Văzându-l, prima reacție a alogenilor a fost să întrebe ghidul român dacă nu cumva individul care li se vântura prin față a evadat de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Dacă nu o fi vreun glumeț. Răspunsul românului a venit imediat. Nici vorbă să fie un individ sisi la scufiță. Ba chiar au avut șansa să le treacă prin fața ochilor un individ extrem de fericit. Care s-a aprovizionat cu hârtie igienică, ceea ce, orice s-ar zice, e o realizare demnă de luat în calcul. „S-a aprovizionat“ - cuvânt bun pentru a deconspira aerul anilor ălora. Omul gândit ca o întreprindere care se aprovizionează. Nu mănânci pur și simplu. Vorbești despre mâncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o întrebuințare. Îi povesteam. Cam astea au fost dintotdeauna în mare parte relațiile mele cu tipele. N-am o față prea sigură și multe mă acceptă doar ca povestitor, nu și în pat. Mai regulez și io, așa, ca descărcare igienică. Atunci când chiar e nevoie și am bafta să dau peste o tipă generoasă. La ora stabilită, veterinarul a venit cu tot familionul, cu nevasta, fiica, pus alți doi veri de gradul II-III aveam să aflu, bucureșteni pârâți, îmbrăcați ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de-alde mine, ca să merite banii.“ Oameni cu idei Modesta întreprindere de cartoane, cunoscută-n județ sub numele de „Fabrica la frații Cucu, bani puțini și mult de lucru“, e pe cale să se transforme într-o prosperă afacere cu hârtie igienică. Patronul, un om admirat de toată lumea pentru talentul de a nu-și plăti niciodată lucrătorii în ziua de leafă, dar și pentru priceperea de a-i ameți cu vorbe mari, își cheamă în birou apropiații și li se adresează, privindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toată viața la străinătate sau a venit vremea să mergem și noi pe picioarele noastre?“ Mersul pe propriile picioare vrea să însemne că sechestrații fraților Cucu au la dispoziție toată seara ca să pună la punct proiectul unui tip de hârtie igienică de lux, care să salveze de la faliment linia de cartoane. Nici n-a apucat bine patronul să iasă pe ușă, că domnul Milică, faimos pentru lipsa lui de tact, i se adresează doamnei Violeta mai mult decât intim: „Auzi, mămico
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]