14,062 matches
-
la text. Pagina are mulți vizitatori contabilizați, plus o așa-zisă măsurare de rating, după voturile obținute. La o examinare mai atentă a paginii (al doilea exemplar din geanta mea scăpase vigilenței prietenului meu), remarc acum detaliile pe care le ignora colegul meu ziarist (vinovat că m-a băgat în belea, fără să știe și fără să vrea). În titlu figurează astfel indicațiile, pentru a atrage mai mulți cititori: "Balada p..dei. Poezia lui George Topârceanu, contraindicată celor slabi de înger
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
Adrian Oprescu face niște remarce negative , în public, despre ostașul sovietic și despre noul regim politic din România. E arestat și trimis la muncă forțată, la Canal. După ce e eliberat, i se stabilește domiciliu obligatoriu la Caracal. Fostul deținut politic ignoră ordinul, intră în clandestinitate și ca no name se angajează la ferma de porci a unui GAS. Cîțiva ani mai tîrziu, cînd atitudinea regimului se relaxează față de foștii deținuți politici, se înscrie la Drept, la fără frecvență. În 1974, la
Vărul lui Liiceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8877_a_10202]
-
și ordinii burgheze. Ilustrativă, chiar emblematică în acest sens este Capra cont-em--porană: Capra mănâncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stâlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat încă iarba artificială / deși mai știe câte ceva despre păduri. / Statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă într-un scrânciob de fum / numai această capră încăpățânată / dă
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
ca să le mulțumesc personal..." Inutil de spus că aceste rânduri au stârnit aplauzele traducătorilor și le-au mai "ostoit" decepția față de absența maestrului venerat. Eram toți mai tineri, iar Julien Gracq, chiar dacă nu a fost prezent în ființă, nu ne ignorase, ne dăruia din nou opera sa privită acum din unghiuri diferite, și încă trăia.
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
romanului. Când tatăl reintră în cadru, gesturile lui prea socotite încep să irite, prin contrastul cu cele ale unchiului pierdut, intrate în obișnuință și în memoria afectivă a "fetelor" (mama și fiica ei). Asemenea reflexii și adâncimi psihologice, de obicei ignorate de către romancierii "obsedantului deceniu" - pentru care tema morală este esențială -, sunt recurente în lumea ficțională a Gabrielei Adameșteanu, preocupată până la obsesie, ca romancieră, de adevărul interior al fiecărui personaj. Ca și la Hortensia Papadat-Bengescu, un ochi "pânditor", nemilos, scrutează faptele
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
activitatea critică: Vlahuță și Brătescu-Voinești - pe aceștia îi consideră scriitori minori, diminuându-i la valoarea la care noi îi vedem astăzi. Atunci, în 1915-1916, când și-a început activitatea de revizuiri a făcut și nedreptăți, ca de pildă: a-l ignora complet pe Slavici, a-l ignora complet pe Creangă și a nu-l considera pe Coșbuc mai mult decât un plagiator. Marea miză era însă în atitudinea față de imediata actualitate. Criticul profesionist trebuie să-și exercite misiunea principală: aceea de
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
aceștia îi consideră scriitori minori, diminuându-i la valoarea la care noi îi vedem astăzi. Atunci, în 1915-1916, când și-a început activitatea de revizuiri a făcut și nedreptăți, ca de pildă: a-l ignora complet pe Slavici, a-l ignora complet pe Creangă și a nu-l considera pe Coșbuc mai mult decât un plagiator. Marea miză era însă în atitudinea față de imediata actualitate. Criticul profesionist trebuie să-și exercite misiunea principală: aceea de selecție a valorilor. A continuat în
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
modificat formatul și prezentarea grafică, menținîndu-și însă trăsăturile caracteristice. între acestea, pamfletul-editorial semnat Aristarc, în rubrica Punctul pe i, începută în pagina I. în numărul recent, indignarea lui Aristarc, sub titlul De ce mîncați acuzativul?, e îndreptată și spre cei care ignoră normele gramaticale: "Nu mai este cazul să ne jucăm cu lucrurile serioase. Nu mai sîntem dispuși astăzi să acceptăm nici o minciună și nici să ne amuzăm de atacul analfabet împotriva rostirii și scrisului limbii române". Ceea ce e amuzant e că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
fi folosit, în absența oricărei informații prealabile despre cel atacat, ca un exemplu de rele practici argumentative: e un text care, la o lectură atentă, își anulează din interior orice valoare de adevăr. Unul din principalele sale defecte e că ignoră (probabil deliberat - dar nu putem ști niciodată care este raportul exact dintre ignoranță și rea-credință) practicile și convențiile domeniului în care se plasează. Nu se adresează unui auditoriu specializat (cu care ar împărtăși aceleași repere cognitive și practici discursive), dar
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
dimpotrivă, nici un editor nu-i mai poate schimba textul în postumitate). La fel de stranie e descrierea presupusului plagiat - acuzația cea mai gravă, căreia i s-a răspuns în primul rînd, pe larg și definitiv, în presă. Și aici, pare să se ignore total diferența dintre o notă introductivă la un text editat (total subordonată textului respectiv, rezumînd și parafrazînd ansamblul sau părțile omise) și un studiu original, publicat sub semnătură. O notă introductivă nu poate plagia din textul pe care îl introduce
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
tonul apodictic îi pot însă produce unui cititor nefamiliarizat cu ideea de ediție critică impresia de argumentare obiectivă, bazată pe fapte. A treia secvență pseudo-argumentativă e cea mai insidioasă, pentru că se bazează pe o convenție pe care mulți cititori o ignoră. Acuzația de antedatare a unui text, prezentată ca o evidență ignobilă ("truc ieftin"), cu o punere în scenă puternic emotivă ("rămânem stupefiați"), nu poate fi în nici un caz dovedită. Se face aici o confuzie între două sisteme de datare distincte
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
care sînt practicile editoriale curente. În schimb, tonul peremptoriu, organizarea textului, indicațiile bibliografice ample, citatele, datele precise pot funcționa ca argumente tari, care să-i creeze impresia de demonstrație validă. a nu e ineficientă și nu e cazul să o ignorăm.
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
le mai cunosc sensul. Muzica lor, acea unică hava a lor, mă încântă de parc-ar fi păstrat un ecou al glasului tău. -O s-avem un mousafiris, spuneai de câte ori cafeaua intra brusc în fierbere și dădea pe de lături. Ignoram pe-atunci că e vorba de fapt de turcescul misafir, vizitatorul. Adesea făceam și a doua cafea, savurând amândoi cu nesaț ceasurile de tihnit taifas. Prietenii mei nu pricepeau în ruptul capului cum pot să-mi petrec atâtea ore stând
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
la suprafața câmpului vizual, mai departe/ mai aproape, în lumina conștiinței, zonă din care se poate capta mișcarea celor mai intime resorturi și mecanisme ale vieții". (pp. 115-116). Mircea Horia Simionescu este unul dintre marii novatori în proza românească postbelică. Ignorat de o bună parte a criticii, tratat cu superficialitate de alta, el riscă paradoxul ca, în viață fiind, să fie simultan un clasic al literaturi române și un scriitor aproape uitat. Cu siguranță, locul său în peisajul prozei românești de
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
cui făceam și eu", acela este, cu siguranță, Șerban Foarță. Nimănui nu cred că i-a trecut prin minte să îl imite - ori măcar să îl parodieze - riscurile pentru eventualul temerar de a se prăbuși în abisurile ridicolului fiind greu de ignorat. Așa se face că poetul este stăpânul absolut al unui regat cu un singur locuitor: el însuși. Lumea lui Foarță este o lume a holorimelor, a quiproquourilor și a calambururilor, a combinațiilor posibile și imposibile, în care cuvintele sunt deconstruite
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
am descoperit-o abia în clipa cînd mi-am deschis ființa către ea, dar pînă atunci, pînă în momentul în care, deschizîndu-mă către ea, am început să am ochi pentru ea, pînă atunci ea îmi era în întregime acoperită. O ignoram nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că nu aveam ochi ca s-o văd, interesul ființei mele fiind îndreptat, cu cîmpul lui de deschidere cu tot, în altă direcție. Și astfel, oricît aș fi trecut pe lîngă ea, acoperirea
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
îndrăznețe și figurativ l-a făcut pe Vollard să aprecieze, pe lângă lucrările lui Van Gogh și Gauguin, pictura fovistă și creația lui Picasso din perioadele albastră și roz. Asta nu înseamnă că nu s-a înșelat de numeroase ori. A ignorat cubismul, mișcarea suprarealistă și, paradoxal, opera lui Matisse de după 1905. Mai mult, a promovat, în expozițiile pe care le schimba la fiecare câteva săptămâni, o serie de artiști astăzi total uitați. În 1898, de exemplu, an în care a montat
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
expoziții dedicate pictorilor Nabi, lui Redon, Gauguin și Cézanne, Vollard a organizat altele cu acuarele de Charles Guéroult și pasteluri de Eugene Murer. Aceste "erori" reprezintă o componentă interesantă a carierei lui Ambroise Vollard pe care manifestarea de la Metropolitan o ignoră cu desăvârșire. Nici eseurile strânse în excelentul catalog publicat de Yale University Press nu insistă prea mult, focalizate fiind, și ele, pe aspecte "pozitive" ale carierei negustorului parizian. Cumpărând adesea întregul conținut al unui atelier, Vollard s-a îmbogățit rapid
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
și text poate fi, la rigoare, lăsată în plan secund. La fel notele de pe marginea paginilor, care ne vor indica doar ceea ce știm deja de multă vreme. La fel citatele pe care le-am putea retranscrie de oricâte ori. Să ignorăm, în schimb, litera de dragul spiritului. Și maniera, de dragul obiectului. Poemul de carton se prezintă, într-adevăr, ca un poem de carton. Începând cu coperta și ajungând, lejer, la foile voit neglijente care îl alcătuiesc. Aproape tot ce se poate face
În toată puterea contextului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9912_a_11237]
-
trilogia, care cuprinde romanele Craterul, Rhizoma și Asteroidul, este una cu un caracter religios. Marius Tupan seamănă mai mult decât cu altcineva cu el însuși. Adică este un creator care, în ciuda clanurilor literare, create mai ales în tranziția noastră cenușie, ignoră "zgomotul și furia" literaților și își construiește o operă pe care cu greu o poți cuprinde. La trilogia Batalioane invizibile - după spusele sale - a lucrat 20 de ani. Un timp al reflecției asupra condiției romanului postmodern și al maturității creatoare
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
fără intenția problematizării critice. Expunerea e didactică spre didacticistă, de curs sau teză universitară. Sare-n ochi atenția de a nu greși prin omiterea a ceva important din textele de referință. Face un lucru bun, textele teoretice fiind aproape mereu ignorate de vechii comentatori foiletoniști. Expunerea, utilă, sacrifică specularitatea hermeneutică. Consider corectă admiterea primatului textualist al oniricului Țepeneag în Înscenare (1964). Nici eu, recunosc, nu știam textele teoretice ale "oniricilor", când doar am intuit visul textualist, visul produs și nu reprodus
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
hîrtie precum actorii pe scenă, ceva din virulența peliculelor celebrului cineast trecînd în substanța scrierior sale. Pasolini e violent în expresie și contondent în argumentație, și chiar în asta stă lipsa lui de dozaj prozodic. Și dacă nu-i poți ignora un merit, acela e tocmai obstinația cu care își repetă mereu ideile. Le repetă de atîtea ori încît oricine, citind Scrierile corsare apărute la Polirom, își poate face o imagine exactă despre ideologia lui Pasolini. Dar mai înainte de a-i
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
Horia Gârbea Împrejurări personale m-au făcut să mă apropii în ultimele luni de un segment al presei pe care îl ignoram complet: revistele pentru viitori și recenți părinți. Dorința de informare și sfaturi utile m-au făcut să parcurg multe numere ale unor publicații precum Superbebe, Mami, Familia mea, Ioana - copilul meu devenită Ioana - visul copiilor etc. Prima observație care se
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
confrați, invitat și celebrat cu fast în orașele de provincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ștefănescu se află mereu în centrul atenției, prezența sa într-un loc este imposibil să treacă neobservată. Chiar și cei care își propun să îl ignore ajung până la urmă să își piardă cumpătul, încep să-l vâneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea și popularitatea. Alex Ștefănescu este, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
e opera sa și acest lucru, o spunem anticipînd puțin, el nu-l va nega. (Să se observe că și în 1908 el își asumă "atitudinea la o întrunire studențească"!) Fără doar și poate, Stere și colegii săi nu puteau ignora faptul că gestul lor devenea imediat o armă puternică în mîna guvernanților. Dacă ei ar fi dorit într-adevăr să interzică posibila (și facila) manipulare, ar fi evitat publicitatea, ar fi comunicat direct celor interesați "constatările" și convingerile lor, ar
C. Stere și duelul său de la 1894 by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8916_a_10241]