5,888 matches
-
clatină „cumpăna-ntre lut și Dumnezeu”) ar fi putut alcătui o „suită patetică”, dacă dicția crispat modernistă nu ar goli de fior ambițioasele texte. Într-un decor cu o recuzită simbolistă binecunoscută („roze”, „cavouri”, „parcuri moarte”, pietre prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri de romanță, priește mai mult liricii lui I. A publicat în periodice traduceri din Baudelaire (pentru care pare să aibă o preferință), Gérard de Nerval, Leconte de Lisle
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]
-
soarbe” punctează prin familiarul „nu știu” natura spontană a lirismului, poeta fiind parcă o voce a lucrurilor, într-o rostire închegată din simultaneități, unificând iubire și maladie, maternitate și aprehensiune a morții, cotidianul și ritmurile eterne. Efervescența, mobilitatea, gesticulația retorică, iluminările nu pot disimula anxietățile, nici răsucirile lăuntrice, spaimele, nostalgiile acute; însă, spre deosebire de lirica feminină de până atunci, nu șoaptele, nu suavitățile, nu resemnarea sunt caracteristice. Tumulturile acestui lirism, cu urcușuri spectaculoase, accentele în notă socială activă, revoluționară chiar, coborârile în
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
că durata este una estimată implicit. Sarcina va începe implicit la data curentă și se va sfârși la data curentă. Se marchează deja în spațiul diagramei reprezentarea grafică a sarcinii respective. Pe măsură ce se modifică proiectul orice schimbare este reliefată prin iluminarea acesteia în reprezentarea grafică. 4.15 Adăugarea de subsarcini După ce se introduc sarcinile principale din proiect, se poate trece la etapa de detaliere prin adăugarea de sarcini subordonate, ce mai sunt denumite și subsarcini. Când se adaugă subsarcini, sarcina imediat
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
3 wks, 3 weeks. Observație. Pentru a atribui aceeași durată unui grup de sarcini consecutive, se introduce durata odată și se folosește umplerea din coloana - Durationpentru a copia durata și celorlalte sarcini. Când se introduce durata, Project folosește funcția de iluminare pentru a arăta care alte sarcini din proiect sunt afectate. Observație. Dacă informația introdusă produce un efect nedorit se poate apăsa butonul de - Undo - din bara Standard de unelte, pentru a se reveni la starea inițială. Începând cu Project 2007
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
că durata este una estimată implicit. Sarcina va începe implicit la data curentă și se va sfârși la data curentă. Se marchează deja în spațiul diagramei reprezentarea grafică a sarcinii respective. Pe măsură ce se modifică proiectul orice schimbare este reliefată prin iluminarea acesteia în reprezentarea grafică. Adăugarea de subsarcini După ce se introduc sarcinile principale din proiect, se poate trece la etapa de detaliere prin adăugarea de sarcini subordonate, ce mai sunt denumite și subsarcini. Când se adaugă subsarcini, sarcina imediat superioară devine
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
3 wks, 3 weeks. Observație. Pentru a atribui aceeași durată unui grup de sarcini consecutive, se introduce durata odată și se folosește umplerea din coloana - Durationpentru a copia durata și celorlalte sarcini. Când se introduce durata, Project folosește funcția de iluminare pentru a arăta care alte sarcini din proiect sunt afectate. Observație. Dacă informația introdusă produce un efect nedorit se poate apăsa butonul de - Undo - din bara Standard de unelte, pentru a se reveni la starea inițială. Începând cu Project 2007
APLICAŢII INTEGRATE PENTRU ÎNTREPRINDERI Note de curs - laborator by Culea George, Găbureanu Cătălin () [Corola-publishinghouse/Science/285_a_543]
-
Cernăuțului, Storojinețului și Siretului, care încă la 1869 erau considerate ca fiind populate în majoritate de români, în 1880 au fost apreciate drept sate ucrainene. În preajma recensământului din 1910, elitele politice și culturale românești au efectuat o amplă campanie de iluminare în zona rurală, pentru a-i convinge pe țăranii români din satele cu populație mixtă să se înscrie drept vorbitori de • Hauptbericht der Handels - und Gewerbekammer des Herzogthums Bukowina, Czernowitz, 1862, p. 104-105; Hauptbericht und Statistik über das Herzogthums Bukowina
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Istoria Artei al Academiei. În 1977, apoi în 1981 este ales vicepreședinte al Uniunii Artiștilor Plastici. Poezia lui F. - din volumele Risipă avară (1941), Greul pământului (1943) și Maree (1945) - se află sub înrâurirea lui Rimbaud, poetul ale cărui Iluminări le-a tradus în 1945 și despre care anunța că pregătea un eseu. Și pentru F. poezia înseamnă, ca și pentru modelul său francez, o tulburare a tuturor simțurilor care să-l conducă, mai presus de conștiința individuală, la unitatea
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
Florica Cruceru, pref. Amelia Pavel, Constanța, 1997; În căutarea tradiției, îngr. Florica Cruceru, pref. Dan Grigorescu, București, 1998; Disparate, îngr. Florica Cruceru, pref. Ruxandra Demetrescu, București, 2002. Traduceri: Franz Jakobsen, Barbara, București, 1942 (în colaborare cu C. Frunzetti); Arthur Rimbaud, Iluminările, precedate de poeme din Primele versuri, București, 1945; Louis Golding, Porți ferecate, București, 1946; Cervantes, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha (prelucrare de José Gonzales), București, 1949 (în colaborare cu Savin Bratu); ed. București, 1957 (în colaborare cu Edgar Papu); Boris
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
în colaborare cu Vasile Nicolescu); Guillaume Apollinaire, Scrieri alese, îngr. Virgil Teodorescu, pref. Vasile Nicolescu, București, 1971 (în colaborare); Robert Sabatier, Prințul, pref. trad., București, 1974; Lautréamont, Cânturile lui Maldoror. Poezii. Scrisori, București, 1976; Arthur Rimbaud, Un anotimp în infern. Iluminările, București, 1979. Repere bibliografice: Grigore Hagiu, Tașcu Gheorghiu, LCF, 1972, 35; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 321-343; Geo Bogza, Tașcu, RL, 1981, 43; Vladimir Colin, Șuli, RL, 1981, 43; Gheorghe Tomozei, Un cavaler al nopților bucureștene
GHEORGHIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287237_a_288566]
-
operei, subiectului descentrat și multiplu din lumea contemporană. O operă anarhetipală este o operă În care scenariul a fost pulverizat Într-o nebuloasă de sens. Efectul pe care Îl produce această artă nu mai este unul de revelație, În sensul iluminării provocate de intuirea bruscă a operei În globalitatea ei, și nici unul, ca să folosesc un termen din vechea teorie aristotelică, de anagnoresis, recunoaștere. Influența pe care o exercită asupra publicului o asemenea artă, căreia nu i se aplică logica aristotelică a
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ca și cum” naufragiul nu ar fi avut loc. Nevoia de ficționalizare istorică, științifică, răspunde Întrebărilor despre posibilitatea de a apropria lumea de astăzi: În opinia mea, experimentăm ficționalizarea istoriei ca „explicație” pentru același motiv pentru care experimentăm marile ficțiuni ca o iluminare a lumii pe care o locuim Împreună cu autorul”3 sau Istoria - lumea reală, așa cum evoluează În timp - este Înțeleasă În același fel În care poetul sau romancierul o Înțelege, adică Înzestrând ceea ce pare problematic și misterios cu aspectul unei forme
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a face cu o gândire incantatorie, care scoate la viață ceea ce numește gânditorul. Aș numi acest tip de discurs „paulinian”, cum Îl califică Horea, drept o „critică kerigmatică”, o critică anunțând revelațiile autorului, un fel de „bună vestire” a propriilor iluminări. O a doua observație ar fi aceasta: Nicolae Turcan spune că fragmentele de sacru sau de necunoscut pe care le abordează Horea fac parte din categoria neantului modern (sau modernist), deci a unui vid de esență care ne sperie În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a poporului și națiunii. Resping, de asemenea, interpretarea Mioriței ca baladă a fratricidului românesc, pentru că nu rezultă de nicăieri că faptele presimțite, prevestite și transfigurate poetic s-ar fi Întâmplat cu adevărat. E mai curând vorba de presimțiri, temeri neguroase, iluminări asociate unei resemnări specifice reveriilor. Drept care, ciobănașul solitar, care se imaginează vorbind cu mioara lui, murind violent și căsătorindu-se alegoric Îmi apare - am scris undeva - ca unul dintre intelectualii români arhetipali. Pledez, prin urmare, pentru pluralitatea sistemelor educative, pentru
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
problemei. Și anume a privi intelectualii și scriitorii ca un fel de elită a societății civile, o evaluare absolut romantică. Scriitorul este, nu-i așa, suflet din sufletul neamului său, este cel care are obligația să sufere, să moară pentru iluminarea celor leneși ori analfabeți. Eroizarea scriitorului În acest sens este urma tare a narodnicismului victorios la sate și orașe, dar mai ales la sate... Scriitorul este, cel puțin din secolul al XIX-lea, și mă folosesc de definiția lui Bourdieu
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
străinătate, multe volume i-au fost traduse în alte limbi. Poet rămâne și atunci când scrie proză, așa cum o dovedesc romanele sale (Piatra de încercare, 1976, ș.a.). SCRIERI: Fluviile visează oceanul, pref. Ion Bănuță, București, 1961; Pământul și fructele, București, 1964; Iluminările mării, București, 1967; Oase de corăbii, București, 1968; Delte, București, 1969; Fața străină a nopții, București, 1971; Poeme de dragoste, cu un medalion de Nichita Stănescu, București, 1972; Singurătatea amiezii, Timișoara, 1973; Enigma orhideii - Das Geheimnis der Orchidee, ed. bilingvă
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
sfârșit, București, 1983 (în colaborare cu Horst Fassel); Alexander Tisma, Fata din vis, Novi Sad, 1988 (în colaborare cu Neboișa Popovici). Repere bibliografice: Georgescu, Păreri, 226-231; Nicolae Manolescu, Anghel Dumbrăveanu, „Pământul și fructele”, CNT, 1964, 22; Iordan Datcu, Anghel Dumbrăveanu, „Iluminările mării”, ARG, 1967, 5; Ovidiu Cotruș, „Singurătatea amiezii”, O, 1973, 24; Tomuș, Istorie, 219-222; Barbu, O ist., 356-358; Raicu, Critica, 327-329; Crișu Dascălu, Himerogonia, O, 1978, 30; Ulici, Prima verba, II, 181-183; Ungureanu, Imediata, I, 166-168, II, 187-210; N. Steinhardt
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
matafore și simboluri luxuriante, ample comparații și compuneri oximoronice, într-o gesticulație de mari ceremonialuri, cu o dicție solemn-sacerdotală ce-i va caracteriza aproape tot scrisul. E o poezie care „reușește să reunească «contorsiunile» din versul lui Ion Gheorghe cu «iluminările» din lirica lui Virgil Mazilescu” (O. Soviany). Antumele (1985-1987) sunt gândite ca un vast sistem cu substructură metafizică, a cărei matrice tematico-stilistică poate fi considerată amplul poem cu care se încheie primul volum al seriei, intitulat Despre viața mea și
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
spre pământ). Alți factori care determină deplasarea pe orbită se referă la cerințe privind optimizarea capacității de fotografiere a anumitor părți ale suprafeței pământului și amplasarea unui satelit în funcție de poziția soarelui pentru ca fotografiile să fie făcute în condiții optime de iluminare. O dificultate aparte întâlnită în fotografierea din spațiu este că lumina trebuie să penetreze întreaga atmosferă, ce are tendința de a o difuza, ducând astfel la estomparea imaginii. În schimb, camerele folosite pentru captarea imaginilor din spațiu, spre deosebire de cele amplasate
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
grație ierarhiei ce constă într-o ordine sfântă, imagine a strălucirii divine, ce are scopul de a conferi, pe cât posibil, fiecăreia din creaturile care o compun asemănătoare cu Dumnezeu. Fiecare membru al ierarhiei cooperează cu Dumnezeu primind de sus purificarea, iluminarea, perfecțiunea, și la rândul său purifică, iluminează și trasmite perfecțiune membrilor ce-i sunt inferiori printr-o operațiune de „inițiere”. Ca purtători ai inițierii, toate gradele ființelor cerești se pot numi îngeri, însă, de regulă, acest nume e purtat numai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ordinului imediat superior, însă într-o măsură mai mică. În capitolele finale sunt explicate purificarea la care este supus Isaia de către un serafim (Isaia 6) și imaginile și simbolurile prin care în Scripturi sunt indicate puterile cerești. Procesele descendente (purificare, iluminare, perfecțiune) și ascendente (apropierea de Dumnezeu) care se desfășoară în virtutea ierarhiei cerești continuă în Ierarhia ecleziastică, expusă într-un tratat special alcătuit din 7 capitole; aici, însă, spre deosebire de cea precedentă, asemenea procese nu se declanșează prin intermediul simplei intuiții intelectuale, ci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
un tratat special alcătuit din 7 capitole; aici, însă, spre deosebire de cea precedentă, asemenea procese nu se declanșează prin intermediul simplei intuiții intelectuale, ci printr-o mare varietate de imagini și simboluri sensibile. Întâi sunt explicate simboluri privitoare la riturile inițierii creștine (iluminarea, adică botezul), la sinaxă (slujba și euharistia), la miruirea cu ulei sfințit, la hirotonisirea episcopilor, a preoților, a ajutoarelor acestora. În acest context este expusă ierarhia ecleziastică, repartizată în șase ordine și două grade. Primul grad este acela al inițiatorilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primește după capacitatea sa, direct proporțională cu gradul său ierarhic. Nu lumina dumnezeiască se schimbă, ci capacitatea care permite creaturilor s-o primească. Membrii fiecărui grad își îndeplinesc propria sarcină exercitând o triplă acțiune asupra membrilor gradului imediat inferior: purificare, iluminare și desăvârșire. Acest lucru se face prin inițiere, adică prin transmiterea unei adevărate învățături ezoterice, de altfel tot mai evidente pe măsură ce continuă descinderea de-a lungul scării ierarhice. Reluând categoriile din filosofia lui Proclus, Dionisie face o distincție între momentul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
foc” e stihialul generator de viață, întemeietor de ființă, „Marele Vânt” e duhul eternității înseși, „trandafirul” este medievala rosa mystica, atribut al Fecioarei Maria, care transpune esența soarelui într-un element terestru. Poeta caută să depășească sfera concretului printr-o iluminare, printr-o epifanie care se naște ca rod al trăirii ardente. Este un proces general de orfizare, de identificare rilkeană a existenței și cântării. Într-un poem consacrat lui Mihai Eminescu, o Cătălină astrală trăiește într-o lume uranică și
LARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287747_a_289076]
-
spre Dumnezeu, devenind la senectute monah. Mai bine marcată este această evoluție în romanul Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu. Mijloacele sunt cele ale analizei psihologice clasice, dar îndemânarea cu care sunt folosite dă o structură robustă romanului, pregătind logica și verosimila iluminare finală a eroului. În schimb, Romanul furnicei, adresat tineretului întru demonstrarea complementarității modurilor de viață simbolizate prin greiere și furnică, e artificios și conține multe prolixități. Segmente pur literare, adesea veritabile nuvele și povestiri, sunt cuprinse în numeroasele scrieri de
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]